Iti permite sa ai liber arbitru sa alegi sa pacatuiesti dar iti zice ca prin pacat o sa atragi doar suferinta asupra ta. Ca si cum parintii unui tanar de 18 ani îi permit libertatea de a face ce vrea el, dar il avertizeaza ca daca se drogheaza, daca isi da banii pe cine stie ce prostii va atrage suferinta asupra lui ca si o consecinta naturala a faptelor sale.
Sa nu crezi ca Dumnezeu se ofenseaza de pacatele tale. Pur si simplu nu vrea sa te vada adancindu-te mai mult si mai mult in suferinta pe care tu singur ti-o provoci.
Daca ai avut vreodata un prieten, frate, parinte sau oricine la care tii si ai vazut ca acea persoana sufera din ce in ce mai mult probabil ca in inima ta ai simtit o mila si tristete fata de acea persoana. Asta simte Dumnezeu si pentru noi, dar infinit mai puternic.
Pai daca nu le-ar permite se zice ca nu am mai avea liber arbitru, deci ar aparea un paradox pentru ca el ne-a creat cu ideea de a avea proprie vointa.
Cu alte cuvinte, esti liber sa-i dai in cap vecinului dar trebuie sa suporti niste consecinte ( sau mai nou nu, pentru ca sunt cativa sustinatori pe aici ca nu exista iad, deci tot in rai ajungi si stai la o bere cu vecinu din nou ).
Mai exista poruncile alea care stabilesc ce e pacat si ce nu, si cei care cred trebuie sa le respecte, deci asta ii scapa cumva de pacate intr-o oarecare masura.
Problema ramane cu pacatul stramosesc si cu ideea tampita pentru care intreaga umanitate a fost pedepsita deoarece la inceputuri Adam n-a fost cuminte.
Idee care se aplica si la scoala, apropo. Daca fac 2-3 galagie in clasa primesc toti lucrare, sunt certati toti, trebuie sa suporte toti mustrarile, etc. Asta e o alta interpretare a aceleasi povesti.
"Problema ramane cu pacatul stramosesc si cu ideea tampita pentru care intreaga umanitate a fost pedepsita deoarece la inceputuri Adam n-a fost cuminte." Să presupunem ca tatăl tău inainte de a sa casatori avea o avere enormă si o sanatate perfectă. Dar mai slab cu mintea, ca rezultat a chefuit, a umblat cu prostituate... și a pierdut toată averea, ba a mai căpătat și niște boli care se transmit și genetic. pe urmă apari tu. Moștenirea care o vei căpăta este sărăcie lucie și un buchet de boli. Chiar dacă nu ai nici o vină, dar asta e ceea ce mostenești de la tatăl tău.
La fel si Adam a lăsat moștenire ceea ce avea la moment - imperfecțiune, boală, bătrînețe și moarte.
Natura lui Dumnezeu este spirituală, energetică, Lumina. Toată natura cerească este mai mult sau mai puțin la fel. Când alegi "păcatele", renunți la această natură, urmărești plăcerile materiale, cum au făcut Lucifer și îngerii lui, și mulți pe urmă. Alegi să devii partea întunecată a universului, iar întunericul este lipsa de lumină (parcă așa se spune și în lumea științifică, nu? ).
Dumnezeu, cel care iubește și vrea ca toată lumea să fie alături de el, se întristează când lumea alege altfel. În timp ce întunericul acaparează, distruge, ascunde, și face ca tot ce există să uite.
Intelegem faptul ca ai liberul arbitru, Dumnezeu te-a creat liber si ti-a dat libertate de alegere. Parintii tai te-au certat de multe ori cand ai fost mic pentru greselile pe care le-ai facut, dar daca ai spart un geam din camera ta, nu ti-au zidit caramizi in loc de geam spunandu-ti ''De acum nu vei mai avea geamuri la camera pentru ca exista posibilitatea sa alegi sa le spargi din nou''
Ci ti-ar explica greseala si faptul ca a fost un lucru rau, dar tu alegi din acel moment ce faci, daca vei mai repeta greseala sau nu.
AirănMeidăn întreabă: