Se poate demonstra ca o afirmatie este falsa daca, pornind de la premisa valabilitatii ei, se ajunge la o concluzie evident falsa.
Cat despre "Dumnezeu" lucrurile sunt destul de simple pentru mine.
Dumnezeu este definit in nenumarate moduri. Cu cat o definitie este mai specifica cu atat probabilitatea ca acel "Dumnezeu" sa existe este mai mica.
Panteismul ofera cea mai confuza si generala definitie a divinitatii, motiv pentru care divinitatea panteista are probabilitatea maxima de a exista.
Nu exista absolut nici o dovada din care sa rezulte ca divinitatea crestina exista si nici macar un singur argument care sa indice, nici macar vag, in directia existentei acestei divinitati.
Nimic din ce cunoastem nu sugereaza ca exista un creator inteligent asa cum este portretizat Dumnezeu in Biblie.
Tinand cont de caracterul exagerat, as putea spune chiar nebunesc, al afirmatiei si de faptul ca este cu desavarsire lipsita de orice dovada, nu gasesc nici macar un singur motiv pentru care ar trebui sa consideram existenta lui Dumnezeu o posibilitate. Nici macar ca simplu exercitiu de imaginatie.
Te-as intreba: "De ce crezi in Dumnezeu? Ce motiv ai?"
Dar deja stiu.
Dovada ta pentru existenta lui Dumnezeu este un cocktail de emotii si dorinte. Doar pentru ca simti "iubirea lui Dumnezeu" nu inseamna ca Dumnezeu exista. Cand reusesti sa tragi linie intre sentimente si realitatea obiectiva atunci poti sa te lauzi ca ai atins urmatorul nivel al evolutiei spirituale. Pana atunci nu esti cu mult diferit de un bebelus care crede ca ce simte el simte toata lumea.
"Lumea nu ar spune nimic daca Bill Gates ar fi tatal tau. Asta am vrut sa spun. "
Bill Gates nu e tatal meu si nu trebuie sa fie tatal meu pentru ca analogia sa functioneze.
De fapt, daca Bill Gates ar fi tatal meu, comparatia ar fi gresita.
"Am vrut sa pun accentul pe relatie. Punct."
Eu stiu asta. Trebuia sa spui: "daca ai fi avut o relatie de prietenie cu Bill Gates...".
Diferenta fiind ca o relatie de prietenie poti avea cu oricine. Asa cum si Dumnezeu poate avea o relatie de prietenie cu oricine.
Relatia tata-fiu este in principiu unica. Un copil poate avea un singur tata. Nu este cazul aici. Doar nu vrei sa imi spui ca relatia pe care Dumnezeu o are cu tine nu o mai poate avea cu nimeni?
Problema si mai mare este ca imi reduci mie argumentele pe motiv ca tu faci comparatii inconsistente.
Daca spuneai ca ar trebui sa am o "relatie de prietenie" cu Bill Gates ti-as fi raspuns simplu, pastrang logica analogiei:
Cum ramane cu celelalte persoane sarace, cu care am "o relatie de prietenie" (sau mai bine zis, ei au cu mine o relatie de prietenie) si carora refuz sa le dau bani? O intrebare legitima.
Facandu-l insa pe Bill Gates tatal meu comparatia a devenit inconsistenta. Consecinta fiind ca mi-ai anihilat in mod incorect o intrebare valida. Ce mai putema sa intreb? "Cum ramane cu celelalte persoane, care si ei sunt tatii mei si carora nu le dau bani?" WTF?
Imi limitezi raspunsurile pentru ca nu intelegi regulile jocului. Logica de balta.
Iar, pe langa faptul ca exista persoane la fel de credincioase ca tine (sau chiar mai credincioase decat tine) care mor de foame, lovite de fulgere, de Ebola, si de restul nenorocirilor, pe langa asta, mai exista nenumarati COPII care au aceeasi soarta.
COPII!
Nu poti acuza un copil ca nu a creat o relatie cu Dumnezeu.
Un copil nu stie sa creeze o relatie. Cu atat mai putin daca acel copil NU a auzit in viata lui de Dumnezeu. Un copil este un copil, este compelt nevinovat si doar o minte profund retardata si psihopata il poate acuza de asa ceva. Nu poti acuza un copil sau unul bebelus de 3 ani ca nu si-a creat relatia potrivita cu Dumnezeu.
Nu poti acuza nici macar o persoana matura, care nu a auzit in viata ei de Dumnezeu, ca nu a creat o relatie cu Dumnezeu.
Exista cazuri in care oameni nevinovati sufera. PUNCT!
Oricat ai incerca tu sa le gasesti o vina, un motiv, EL NU EXISTA!
Nu toata lumea care sufera sufera pentru ca a gresit cu ceva! You, Bozo!
Intrebarea este "De ce sufera aceste prsoane nevinovate? De ce Dumnezeu le lasa sa sufere, iar tie iti da sa bei lapte?"
Ca sa iti extind orizontul ala limitat:
Exista:
1.) Oameni care au incercat sa creeze o relatie cu Dumnezeu la fel cum ai incercat tu.
2.) Oameni care au incercat sa creeze o relatie cu Dumnezeu chiar mai mult decat ai incercat tu.
3.) Oameni care nu au auzit de Dumnezeu niciodata si care evident nu au o relatie cu Dumnezeu.
4.) Copii mici care nu sunt capabili sa inteleaga ideea de Dumnezeu. Nu sunt capabili nici sa mearga desteptule!
5) Oamen mari care nu sunt capabili sa inteleaga ideea de Dumnezeu. Nu sunt capabili nici sa se inchida la sireturi!
6.) Copii mai mari care, desi au auzit de Dumnezeu, sunt copii! Prefera sa se joace fotbal si sa alerge, nu sa se roage toata ziua. Dăăăăă!
La aceste categorii de oameni ma refer.
Nu pentru mine, asa este, esti construit din materie, iar materia is elemente din sistemul periodic.
Ce vrei sa spui ca este altfel? Tu functionezi pentru ca aceste elemente reactioneaza intre ele.
Sa vezi mai departe ce? Nu putem vedea in viitor ca nu avem cum.Sa vezi ce mai departe,te referi la spirit? Alea is povesti pentru sugari Tu nu vrei sa stai sa gandesti,cum ti se intampla ceva bun si alergi sa atribui chestia aia cuiva,in cazul tau lui Dzeu.
Dar de ce nu stai si sa gandesti tu,ca pana la urma Dzeu ala de aia ti-a pus capu ala pe umeri nu? Ti la pus sa gandesti,sau ti-a pus in el creier sa gandesti tu singur,ca de nu il lalsa gol,il foloseai doara sa respiri si sa maninci
Deci ai o situatie,pentru tine este mai usor sa o atribui cuiva,decat sa stai sa o rasucesti sa vezi de ce s-a intamplat asa,cum de s-a intamplat asa si nu altfel si etc.
E f usor sa spui ploua? A, da dzeu a facut sa ploua Cum plutesc norii aia care au milioane de toane de apa greutate? Aaaa pai dzeu ii tine acolo.
Dar de ce nu cauti sa vezi ce anume se intampla,cum se intampla si de ce se intampla asa?
Stai asa, ia sa vedem oare chiar nu gasesc un raspuns de asta pamantesc, trebuie neaparat sa atribui fenomenul ala unei forte sau entitati din afara?
Eu ti-am raspuns ce s-a intamplat cu situatia aratata de tine, de ce s-a intamplat asa si de ce nu e de la Dzeu.
Tu se pare nu vrei sa accepti ca asta este adevaru, e fix problema ta, dar te asigur ca de era o femeie ce nu tear fi atras nu-ti mai trebuia lapte in veci fugeai mancand pamantul, nu mai simteai ceva, nu te mai trimitea Dzeu la ea
Unde dai... si unde crapa!
Ti-am raspuns, si mi-ai dat dreptate. "Trebuia sa spui: "daca ai fi avut o relatie de prietenie cu Bill Gates...". Atunci ai fi avut dreptate." - tu ai zis asta. Am zis si eu la fel: " unui prieten daca iti cere, ii dai 100 de lei, unui neconuscut pe strada, il trimiti la plimbare." Dar daca tu nu ("stii" sa) citesti... Ramin la ce am zis la inceput.
Te-as sfatui sa citesti cu mai multa atentie mesajele.
In ultima mea intrebare am specificat faptul ca acea persoana "merita a fi ajutata cel putin la fel de mult cum meriti tu?"
Asta inseamna ca acea persoana a incercat sa creeze o relatie cu Dumnezue cel putin la fel de mult cum ai incercat si tu sa creezi o relatie cu Dumnezeu. A facut tot ce era posibil, tot ce ai facut si tu.
Revenind la analogia ta:
"Unui prieten daca iti cere, ii dai 100 de lei, unui neconuscut pe strada, il trimiti la plimbare."
Pentru a mentine analogia consistenta cu datele problemei suntem nevoiti sa o reformulam:
Unui prieten "X", daca iti cere ii dai 100 de lei.
Cum ar trebui sa procedezi cu alta persoana "Y" care ne cere 100 de lei si care a incercat sa fie prietenul tau la fel de mult cum a incercat si "X"?
Repet: trebui sa tinem cont de faptul ca "Y" a facut pentru noi tot ce a facut si "X". Ba poate a facut chiar mai multe pentru noi decat a facut "X".
"Y" nu este un simplu necunoscut pentru noi, el a incercat sa fie prietenul nostru la fel de mult cum a incercat si "X".
Acum comparatia este corecta.
Cum ar trebui sa procedam in aceasta noua situatie? Ar trebui sa il trimitem pe "Y" la plimbare? Sau sa ii dam cei 100 de lei.
*un alt aspect de care trebuie sa tinem cont este ca "Y" are o nevoie mult mai mare de acei bani comparativ cu "X".
"Cum te-ai raporta tu la El? Cum ai relationa cu El? Ai cauta, dincolo de ce ai aflat de la altii, sau ai citit in Biblie, sa vezi adevarul ca sa Il cunosti pe Dumnezeu? Ti-ar pasa atat de mult incat sa te implici, sa intri intr-o relatie cu El? Nu ma refer la Dumnezeul "crestin" neaparat. "
Cristi tată tu pornești de la premisa greșită. O să pun întrebarea ta în următorul fel: Dacă Dumnezeu există de ce ar trebui neapărat să interacționeze cu umanitatea, sau să îi pese de de ea? Mai mult, de ce ar trebui să corespundă standardelor noastre despre ceea ce înțelegem *NOI prin conceptul de Dumnezeu. O altă chestie aiurea e că zici că nu te referi la Dumnezeul biblic, dar iei ca punct de referință drept Biblia. Presupunând că Dumnezeu există, dar nu e cel biblic, de ce ar lua acest ca punct de referință într-o posibilă interacțiune cu umanitatea Biblia ci nu Coranul sau Vedele.
Din punctul meu de vedere Dumnezeu există, dar nu ca persoană, ci ca și concept filosofic, de care ne folosim ca de o cârjă psihică.
Ideea că acolo undeva există o zeitate absolută care are un interes special pentru persoana ta poate fi reconfortată dar absurd de copilărească, idee care în final vădește tot egoismul uman, în toate poveștile noastre religioase nu Dumnezeu primează ci omul, nu noi ne raportăm la zeitate, zeitate universului se raportează la noi, ne poartă de grijă, ne îndeplinește nevoile și ne împărtășește sistemul de valori pe care noi le numim "absolute".
E adevărat ce spui tu, dar nu e totul. Dacă majoritatea creștinilor Il vad pe Dumnezeu ca pe o carja, ca pe ceva de care au nevoie, nu inseamna ca aceea e adevarul ultim. Adevarul ultim e ca El te ajuta in conditiile in care tu te raportezi corect la El, cautind ce vrea El, punindu-L mai presus de orice in viata ta. De fapt, nici nu trebuie sa cauti ajutorul. El vine oricum cand te setezi pe frecventa Lui. Si, da, doar a cauta ajutorul Lui, e si aceea o forma de egoism. Eu ma intreb citi credincioșii ar avea curajul sa Il urmeze, sa caute sa Il puna pe primul plan in viata lor, daca ar stii ca El nu ii va ajuta cu nimic?
Nu ma refeream neaparat la Dumnezeul creștin. In acel caz, desigur ca iesim din contextul Bibliei. Pentru creștini, e Dumnezeul Bibliei, pentru altii, poate fi Coranul, Vedele, etc, cum zici.
Multumesc pentru apelativul "Cristi tata". Fata de "mos", "bosorog", si altele pe care le-am primit pe aici, suna cu siguranta mai bine.