Intrebarea asta este DOAR pentru ADEVARATII crestini caci pe ceilalti n-o sa-i mai bag in seama:
La ce se refera pilda talantilor?

Din contra: pe "ceilalti" trebuie sa-i bagi mai mult in seama. Numai in felul acesta ne vom descoperi talantii (talentele). Pentru aceasta ni le-a dat Dumnezeu: nu pentru a le folosi pentru noi, nu pentru a ne lauda cu ele, ci pentru a le folosi pentru nevoile semenilor nostri, dupa cum este scris:
"Ca niste buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul pe care l-a primit." (1Petru.4:10)
(Darul sau talantul este acelasi lucru).
Numai in felul acesta ne vom putea descoperi darurile si ni le vom putea dezvolta: ajutandu-ne semenii. Altfel, este la fel ca si cum l-am ingropa. Si nu trebuie sa ne ingropam darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu.

"Deoarece avem felurite daruri, dupa harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei sa-l intrebuinteze dupa masura credintei lui.
Cine este chemat la o slujba sa se tina de slujba lui. Cine invata pe altii sa se tina de invatatura.
Cine imbarbateaza pe altii sa se tina de imbarbatare. Cine da sa dea cu inima larga. Cine carmuieste sa carmuiasca cu ravna. Cine face milostenie s-o faca cu bucurie." (Romani.12:6-8)
La cele de mai sus se pot adauga mult mai multe. Putem adauga si profesiile, domeniile si functiile pe care le au oamenii in familie, in societate, si cum s-au amintit mai sus- si cele din cadrul bisericii.

Se refera la evreii care fac multe afaceri si-si inmultesc talantii, banii.

Parabola despre talanţi
12 După ce a arătat ce înseamnă a fi prevăzător, Isus a arătat ce înseamnă fidelitatea. El a spus: „Este ca atunci când un om, fiind pe punctul de a pleca în călătorie în străinătate, şi-a chemat sclavii şi le-a încredinţat bunurile sale. Şi unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după propriile lui capacităţi, şi a plecat în străinătate" (Matei 25:14, 15). Omul din parabolă este însuşi Isus, care „a plecat în străinătate" când s-a înălţat la cer în anul 33 e.n. Dar, înainte de a se înălţa la cer, Isus le-a încredinţat „bunurile sale" discipolilor săi fideli. În ce sens?
13 Pe parcursul ministerului său pământesc, Isus a început să pregătească un mare teren de activitate predicând pe tot cuprinsul ţării Israel vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu (Matei 9:35–38). Înainte de ‘a pleca în străinătate’, el le-a încredinţat acest teren discipolilor săi fideli spunându-le: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit" (Matei 28:18–20). Prin aceste cuvinte, Isus i-a autorizat pe „sclavii" săi „să facă afaceri" până la întoarcerea sa, ‘fiecare după propriile capacităţi’.
14 Expresia „fiecăruia după propriile capacităţi" arată că creştinii din secolul I nu puteau predica cu toţii în aceeaşi măsură. Unii, asemenea lui Pavel şi Timotei, au putut să ia parte în mod deplin la lucrarea de predicare şi de predare. Altora însă situaţia le limita mult libertatea de acţiune. De exemplu, unii creştini erau sclavi, iar alţii erau bătrâni, bolnavi sau aveau responsabilităţi în familie. De asemenea, în congregaţie nu toţi discipolii se puteau bucura de anumite privilegii. De pildă, femeile unse şi unii bărbaţi unşi nu aveau privilegiul de a preda în congregaţie (1 Corinteni 14:34; 1 Timotei 3:1; Iacov 3:1). Cu toate acestea, toţi discipolii unşi ai lui Cristos — bărbaţi şi femei deopotrivă — trebuiau „să facă afaceri" profitând din plin de situaţia lor pentru a participa la ministerul creştin. Discipolii de azi ai lui Cristos procedează la fel.

Ce crestin esti daca nici asta nu o stii?

Si va mai recomand "celorlalti" sa va uitati macar un pic peste predicile lui Nicu Butoi.