Întrebarea e strict obiectivă, inspirata din realitatea cotidiană.

Să zicem că o tipă care provenea dintr-o familie cu posibilități materiale reduse, practica prostituția, vanzandu-si corpul pe câteva sute de lei.
După câțiva ani, părinții ei au prosperat, plecând la muncă în afara.
Well, tipa a început să se fălească cu banii și bunurile materiale oferite de părinții ei, fiind o întreținută, evitând să muncească.
La polul opus se află o alta tipă, cu valori morale, principii, care întâmpină obstacole și insuccese în realizarea profesională și materială, aceasta fiind in deplinătatea facultăților mentale și dorind să muncească, niciodată acceptând să fie întreținută de părinți sau eventual iubit. Ba muncește pe nimic, ba nu e luată în seamă la interviuri pentru job-uri.

Considerați corect ce se întâmplă?
Întrebare pentru religioși: de ce nu ii ajută Dumnezeu celei cu principii, dar are parte de belșug tipa de moravuri ușoare și fără valori morale?
E corect ca o ex-prostituată să aibă parte de succese, pe când cea creștină, cu valori morale și suflet bun, să sufere?

De ce sa sufere? Cine are încredere în Dumnezeu și îl iubește și lucrează ca să își susțină traiul și are mâncare și îmbrăcăminte e mulțumit, nu se compara cu alții nu suferă, e fericit. O cinstiinta curata te ajuta sa ai un somn mai liniștit decât un cont plin la banca.

O fi din cauza ca dumnezeu e personaj fictiv? numa zic...

1. Da, foarte corect. 2. Fiindcă Dumnezeu are alte treburi și responxabilități. 3. Da, este foarte corect.

Tipa ce spui tu cu insuccese si etc, esti tu.Mda, ce sa zic, nu poti compara pentru ca aia nu munceste, muncesc parintii ei.

Deci fata nu are absolut nici un succes nicaeri. Daca parintii ei muncesc, nu vad ce legatura are Dzeu cu prefectura

Concluzia, este ca nici tu nici ea nu aveti succese pe nicaeri. Asa spui esti crestina cu valori morale si suflet bun? Wow, si tu crezi ca se uita Dzeu la o femeie genul asta?

Eu nu cred, Dzeu se uita tot la astea frumoase, bune de intelegi tu ce, pentru ca asa se spune : Cei frumos si lui Dzeu ii place

Dumnezeu are în vedere dezvoltarea caracterului, formarea acestuia pentru a putea intra în Împărăția Cerurilor, și nu bunăstarea sau sărăcia. Acestea două de pe urmă ne sunt date fiecăruia tocmai pentru îndreptarea caracterului (în afară că ajungem în ele prin încălcarea legii Sale).
Caracterul se formează având doar principii sănătoase, și se întărește numai și numai prin greutăți. Am putea spune că cea de-a doua persoană este mai aproape de Împărăția lui Dumnezeu. Un singur lucru îi mai rămâne: ea trebuie să se sprijinească pe Dumnezeu, și nu pe eforturile ei proprii. Altfel nimic nu o diferențiază de ateism. Pentru că există atei care au o ambiție și o voință atât de mari încât se minunează și creștinii.
Dar dacă nu ne dorim o relație cu Dumnezeu aici în această viață scurtă, ce ne face să ne dorim să stăm alături de El o veșnicie?
Tocmai asta înseamnă și religia. Cuvântul "religie" vine din latinul "religare" -re-legarea omului cu Dumnezeu.

I. Eu nu sunt religios, dar pot sa iti raspund din punctul lor de vedere: 1. Trebuie sa ai exact principiile religiosului respectiv, ca sa fi ajutata. 2. Dumnezeu nu a promis ajutor, ci viata vesnica. II. Este corect ca o ex-prost stituata sa aiba a doua sansa, daca se poate, ba chiar a treia, a patra sansa, doar ea sa fie harnica sa o valorifice, ca daca doar consuma niste cadouri de la parinti, nu o valorifica. Rar avem parte de a doua sansa, cand cineva o are, sa ne bucuram pentru el.

Cea cu valori morale nu își vinde trupul pe nimic deci nu are cum sa sufere mai mult decât cealaltă. Diferența e enorma văzută din exterior. Fata serioasa întâmpină doar niște dificultăți, într un final va reuși sa se descurce, depinde și de alte calități pe care le are, cealaltă nu este un om văzut bine, nu va fi niciodată în lumea bună, dar și ea se poate reabilita dacă se schimba. Problema trebuie văzută cu o oarecare înțelepciune nu reducând totul la bani.

Te ai gândit măcar puțin ca viata de acum nu e totul? Da, de multe ori cei răi o duc bine acum, dar Dumnezeu nu rămâne dator și El ii va pedepsi o veșnicie.
Sa vedem ce scrie în Biblie despre ei:
Psalmul 73:3-20:
"Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți când vedeam fericirea celor răi. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte și trupul le este încărcat de grăsime.
N-au parte de suferințele omenești și nu sunt loviți ca ceilalți oameni. De aceea mândria le slujește ca salbă și asuprirea este haina care-i învelește.
Li se bulbucă ochii de grăsime și au mai mult decât le-ar dori inima.
Râd și vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus, își înalță gura până la ceruri și limba le cutreieră pământul. De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?" Așa sunt cei răi: totdeauna fericiți și își măresc bogățiile. Degeaba dar mi-am curățit eu inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție, căci în fiecare zi sunt lovit și în toate diminețile sunt pedepsit.
Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei", iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, până ce am intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase
și-i arunci în prăpăd. Cum sunt nimiciți într-o clipă!
Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năprasnic.
Ca un vis la deșteptare,
așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta!"

În Creștinism nu privim lumea prin această obsesie a justului și injustului în principal pentru că știm că lumea asta este esențialmente injustă. Dumnezeu ne-a lăsat mână liberă să facem ce vrem ca să ne arate că fără El nu putem decât să creăm injustitie și suferință. De atât e omul în stare.
Dar și iubirea lui Dumnezeu pentru om este atât de mare încât poate părea nedreaptă. Dumnezeu poate da bucurii iluzorii necredinciosilor stiind că sunt slabi și nu pot duce mai mult și poate da suferinte celor care au potentialul să se întoarcă la El pentru ca prin suferințe să realizeze că nu se pot salva prin ei înșiși. Totuși un lucru să fie clar: Nu Dumnezeu este cel care dă propriu zis aceste suferințe. El nu face decât să te protejeze de ele mai puțin. Aceste suferințe vin din partea celorlalti oameni, din partea diavolilor și în special din partea ta, din partea proprilor tale limitări auto-impuse.

De asta nu exista karma(cel putin nu cred eu in ea, nu mi pasa ce spun altii, nu exista o forta universala, naturala, exista numai Dumnezeu, el da si ea), biblia spune clar, ca omul va fi judecat, daca totul ar fi in timpul vietii atunci ce ai putea spune despre atatia oameni credinciosi care au murit pentru cuvant, apostolii, aproape toti au murit pentru cuvant, de ce ar murii pentru viata de acum(inainte de a fi reinviati), fie ca dupa este judecat omul, nu conteaza daca crezi ca se refera dupa moarte la paradisul pe pamant, sau la cer, nu are sens biblic oricum ai lua ca omul sa primeasca in viata asta pedeapsa sau rasplata, la fariseii care se rugau pentru faima, si s-a spus despre ei ca ei o sa si primeasca rasplata. De ce ar spune ca stanga sa nu faca dreapta, de ce o trebuit Isus sa moara sa sufere atatia ani, despre Ieremia nu se spune ca a castigat ceva, ba chiar a fost batjocorit pentru invataturi, imagineaza ti ca a vaztu orasul Ierusalim distrus si in captivitate, Pavel alt exemplu, a fost inchis in inchisoare si decapitat, tocmai din cauza credintei, daca totul era in timpul vietii de ce la sfarsitul vietii a primit asa o pedeapsa. Asta e addevarul, Dumnzeu nu face totul pe loc, de multe ori nici in viata care o traim chiar acum, sitrebuie sa asteptam sa murim sa fim judecati sa primim pedeapsa sau recompensa.

A zis cineva odata " incurcate sunt caile Domnului!" Mare prostie! Caile sunt foarte clare dar mintea omului este prea simpla sau prea incarcata cu treburile zilnice ca sa le priceapa.
Haide sa rezumam totul la bani! Prin exemplul fostei prostituate fata cuminte a vazut calea catre bani si acum nu are decat sa o urmeze. Daca urmeaza aceasta cale si are succes ea se va ridica din nou deasupra celeilalte, si de data asta pe plan moral fiindca succesul va fi al ei si nu al parintilor.

"Fata mosului" care se straduieste nu poate sa aiba doar obstacole cum si "fata babei" nu poate sa aiba doar impliniri. Exista o balanta si fiecaruia ii este dat dupa putinta si neputinta. Fata mosului insa are un avantaj: daca are credinta si admira tot ce e in jur si cere zi de zi ceva, primeste, pentru ca ai si un tata in ceruri, si poate o sa fie mai fericita dar tot de ea depinde! in timp ce fata ce nu cere, si e oarba de valoare saraca a timpului trecator si a valoriilor de pe pamant nu poate avea mai mult, e ca si cum te limitezi pe tine insuti.

Nu există o modalitate obiectivă de a evalua corectitudinea sau nedreptatea situațiilor pe care le-ați descris. Corectitudinea este o noțiune subiectivă, bazată pe valorile și normele morale ale fiecărui individ sau societate. Nu există o autoritate supremă care să stabilească ce este corect și ce nu, ci doar o diversitate de opinii și perspective.

Din punctul meu de vedere, ca biolog evolutiv și ateu, viața nu este guvernată de niciun plan divin sau cosmic, ci de procese naturale, cum ar fi selecția naturală, mutațiile genetice și deriva genetică. Aceste procese nu au niciun scop sau intenție, ci sunt rezultatul interacțiunii dintre genele organismelor și mediul în care trăiesc. Genele nu sunt bune sau rele, ci doar eficiente sau ineficiente în a se transmite la următoarele generații.

Prin urmare, nu are sens să ne întrebăm de ce Dumnezeu nu ajută pe cea cu principii, dar are parte de belșug tipa de moravuri ușoare și fără valori morale. Această întrebare presupune că există un Dumnezeu care intervine în viața oamenilor și care are preferințe pentru anumite comportamente sau caracteristici. Nu există nicio dovadă științifică pentru această presupunere, ci doar credințe personale sau tradiții culturale.

Dacă vrem să înțelegem de ce există diferențe între succesul material și profesional al celor două femei pe care le-ați menționat, trebuie să analizăm factorii care au influențat traiectoria lor de viață. Acești factori pot fi de natură biologică (de exemplu, inteligența, sănătatea, aspectul fizic), psihologică (de exemplu, personalitatea, motivația, stima de sine), socială (de exemplu, educația, familia, prietenii) sau economică (de exemplu, oportunitățile de muncă, nivelul de trai, concurența). Nu putem reduce succesul sau eșecul la o singură cauză, ci trebuie să luăm în considerare complexitatea și interdependența acestor factori.

Nu este rolul meu să judec moral pe cele două femei sau să le compar. Fiecare dintre ele a făcut alegeri în funcție de circumstanțele și valorile lor personale. Nu știu dacă ele sunt fericite sau nu cu viața lor, dar cred că acesta este un criteriu mai important decât succesul material sau profesional. Fericirea nu depinde doar de cât de mult avem, ci și de cât de mult ne bucurăm de ceea ce avem.