| mastadont a întrebat:

Întrebări pentru credincioși:
La ce vă ajută, în viața de zi cu zi, credința?
Ce va făcut să deveniți credincioși?

22 răspunsuri:
| Mayhem666 a răspuns:

Ii ajuta sa nu realizeze cat de nebuneste suna tot ce le iese pe gura. E un fel de scut impotriva logicii si ratiunii.

| CostinAlamariu a răspuns:

In primul rand intrebarea în sine nu cuprinde adevaratul inteles al credintei.

Într-un fel e ca si cum ai întreba "de ce crezi că 2+2=4"? Fiindcă ăsta e adevarul!
Eu ce sa fac daca asta e adevarul? Sa-l neg?

In primul rand credinta te ajuta sa fii onest cu tine insuti fiindca iti asumi un adevar metafizic esential realitatii.

In al doilea rand, credinta nu e pentru viata de zi cu zi, ci pentru concluzia finală. Theosis, îndumnezeirea, mântuirea. Asta e scopul unui credincios, pentru asta isi traieste credinta zilnic.

Deci credinta nu "ajuta la ceva" ci este un fel de a fi, este un drum asumat. Este calea pe care ai hotarat sa mergi in viata.

| mastadont explică (pentru CostinAlamariu):

Exemplul tău cu 2 + 2 = 4 nu are nici o legătură cu credința. Eu nu cred că 2 + 2 = 4 ci știu acest lucru putând să-l dovedesc oricui se îndoiește printr-o verificare simplă. Iau două mere, mai iau două mere, le pun unul lângă altul și le număr ieșindu-mi 4 mere. Întrebam de ce crezi pentru că asta înseamnă credința, să îți pui nădejdea, credința, în ceva ce nu poate fi dovedit. Aș fi putut să formulez altfel și să întreb: De ce credeți în lucruri care nu pot fi dovedite?

| CostinAlamariu a răspuns (pentru mastadont):

Credinta nu înseamnă "sa-ti pui nadejdea in ceva ce nu poate fi dovedit". Asta e greșeala pe care o face absolut orice ateu. Nu asta e definitia credintei. În niciun caz!

E ca si cum ai avea credinta intr-un om. De exemplu imi pun credința în soția mea. Eu știu că ea există, nu am nicio urmă de îndoială, dar trebuie să-mi pun și credința în ea. Adica să îi fiu loial, adică să conștientizez că mă iubește, să nu mă îndoiesc nicio secundă de faptul că îmi vrea binele ș.a.m.d.

Dar existenta lui Dumnezeu poate fi dovedita la fel cum 2+2 poate fi dovedit.
Eu nu am "speranta ca Dumnezeu exista" ci eu știu sigur 100% că Dumnezeu există. În sensul ăsta "ateist" al cuvantului credinta eu nu am deloc credinta. Fiindca eu știu, nu cred, ca Dumnezeu exista.

Poate ma intrebi "cum stii tu ca Dumnezeu exista? L-ai vazut?"

Bineinteles ca nu trebuie sa vezi ceva ca sa stii ca exista. Eu stiu că Australia există chiar daca n-am fost niciodata acolo si n-am vazut-o. Eu știu că planeta Saturn există chiar dacă n-am văzut-o niciodată.

Dar hai sa vorbim și de lucruri imateriale. Lucruri care nu pot fi văzute. De exemplu Logica cu l mare.
Logica cu l mare este un principiu de ordine a realitătii. Întrebarea este daca exista acest principiu sau nu. Deci exista Logica? Da sau nu.
Păi să vedem. Dacă spui că nu exista înseamnă ca nimic din ce zicem nu are de fapt logica, adica nu are sens. Deci înseamnă ca există!
Ca sa dovedesc ca Logica exista nu am folosit un microscop si nici eprubete sau alte tehnici de studiu stiintific. Dovezile nu sunt neaparat doar stiintifice. Exista dovezi logice, exista dovezi matematice și așa mai departe. Dumnezeu fiind nematerial nu va fi dovedit cu eprubete și simulari geologice ci va fi dovedit la fel cum dovedim că Logica există. Prin imposibilitatea contrariului.

| mastadont explică (pentru CostinAlamariu):

Ce vorbești de soție se cheamă încredere nu credință. Nu ai văzut Australia însă dacă vrei să fii sigur că există poți să mergi acolo și să o vezi, la fel și cu saturn dacă ai destui bani. Problema cu dovedirea existenței lui dumnezeu este că toate dovezile aduse sunt subiective. În același registru aș putea să spun că eu cred că există unicorni, că există unul care ne duce cu barca după moarte în tărâmul lui apofis, că gandalf îmi transmite telepatic informație pentru a mă învăța magie, etc, dar toate aceste lucruri eu pot să le cred până îmi cad dinții că nu le pot dovedi în mod obiectiv.
Logica nu are corespondent în realitatea fizică însă este un concept abstract care poate fi înțeles și demonstrat obiectiv.
Ceea ce spui tu este ilogic pentru că nu ai cum să dovedești că ceva există prin inexistența lui, eventual dovedești că nu există datorită faptului că nu ai reușit să dovedești că există prin nici-o metodă.
Să luăm exemplul cu gandalf. Eu cred că există. Cum dovedești tu că nu există? A dovedi inexistența unui lucru e absurd și ilogic, dovezile trebuie aduse în sprijinul existenței a ceva și nu invers. Dacă tu spui că dumnezeu există atunci trebuie să dovedești într-un mod obiectiv și verificabil dacă vrei ca lumea să te creadă. Abia apoi, când nu reușești nici cum să dovedești că există, concluzia logică e că nu există.

| CostinAlamariu a răspuns (pentru mastadont):

N-ai inteles. Eu nu vorbeam de asa zise "dovezi" subiective. Eu spuneam ca poti sa dovedesti exista lui Dumnezeu in mod cat se poate de obiectiv.

Si nu am spus nicaieri de "a dovedi inexistenta a ceva".
Probabil ai inteles gresit. Eu spuneam ca poti dovedi ca ceva exista prin imposibilitatea contrariului.

Tu spuneai ca poti sa crezi ca exista unicorni. Bine, dar nu ai nicio dovada ca exista unicorni, iar cand zic "dovada" ma refer la orice fel de dovada. Nu poti veni cu o dovada logica, nu poti veni cu o dovada matematica si nu poti veni cu o dovada naturalista (decat daca chiar gasesti un unicorn real, lucru improbabil).

Dar cu Dumnezeu e diferit fiindca despre Dumnezeu nu zici doar "cred si asta basta".
Exista dovezi a existentei lui Dumnezeu, dovezi in toata puterea cuvantului, dovezi obiective.

| mastadont explică (pentru CostinAlamariu):

Și care sunt aceste dovezi obiective? Mă îndoiesc că ai reușit tu să le găsești înaintea tuturor oamenilor de știință. Știința încearcă de sute de ani să dovedească obiectiv existența lui dumnezeu și încă nu a reușit. Concluzia logică, până la momentul actual, este deci că acesta nu există.

| CostinAlamariu a răspuns (pentru mastadont):

Pot sa te intreb de ce te raportezi exclusiv la asa zisii "oameni de stiinta"?

Pana la urma stii ce sunt oamenii de stiinta?
Stiinta inseamna studiul lumii naturale. Vrei sa repet ca sa intelegi? Studiul. Lumii. Naturale.
Aceasta "stiinta" se imparte in mai multe ramuri: biologie, chimie, fizică, geologie etc.

Aceste ramuri se impart la randul lor in si mai multe ramuri.

In general, mai ales in occident, asa zisii "oameni de stiinta" sunt extrem de specializati in subdomeniul lor de studiu.

De exemplu nu o sa gasesti "biologi si atat". O sa gasesti specialisti in microbiologie, specialisti in zoobiologie, in botanica etc.

Asta înseamnă un "om de stiinta", un om care studiaza în detaliu o nișă pe specializarea lui, specializare care ține de o ramură de studiu a LUMII NATURALE.

De asta e o prostie imensa sa te astepti de la oamenii de stiinta sa dovedeasca exista lui Dumnezeu ca si cum Dumnezeu ar fi un atom cu 5 protoni si neutroni sau un virus, sau o secvență de ADN, sau o formatiune de clacar.
Oamenii de stiinta si nici stiinta in sine nu are ca obiect de studiu ceva ce iese din sfera lumii naturale.

Oamenii de stiinta nu studiaza motoare termice si telefoane fiindca asta e treaba inginerilor. Oamenii de stiinta nu studiaza matematica fiindca asta e treaba matematicienilor.

Ai inteles ca stiinta nu studiaza decat lumea naturala si nimic mai mult?

Bun. Dumnezeu nu face parte din lumea naturala la fel cum nici matematica nu face parte din ea si nici Logica si nici justiția și nici economia si nici multe alte lucruri.

Deci gresesti cand spui ca stiinta a incercat vreodata sa dovedeasca existenta lui Dumnezeu. Stiinta n-a incercat asta niciodata fiindca nu e treaba ei

| mastadont explică (pentru CostinAlamariu):

Exact, studiul lumii naturale, adică a întreg universului. Există ceva care să nu fie natural? Care să nu fi provenit din natură? Nu. Mă refer la oamenii de știință pentru că aceștia sunt singurii care se folosesc de metode verificabile și obiective pentru a dovedi un lucru. Credincioșii se folosesc însă de metode pur subiective care se aplică strict unui individ. Dumnezeul vostru nu era în toți și în toate? Atunci trebuie să fie și în natură pentru că natura înseamnă tot universul, adică și dumnezeu.

| CostinAlamariu a răspuns (pentru mastadont):

"Exista ceva care să nu fi provenit din natură?"

Bineînțeles că există. Logica. Spune-mi tu mie la ce microscop de uiti sa vezi moleculele de logică. Logica există. Știm asta prin imposibilitatea contrariului. Daca Logica nu ar exista nimic din ce spunem nu ar avea sens. Adica nu ar fi adevarat.

"Mă refer la oamenii de știință pentru că aceștia sunt singurii care se folosesc de metode verificabile și obiective pentru a dovedi un lucru"

Greșit. Și matematicienii se folosesc de metode verificabile si obiective pentru a dovedi un lucru. Și logicienii la fel, se folosesc de sisteme logice și silogisme pentru a dovedi un lucru. Deci greșești cand spui ca doar oamenii de stiinta pot dovedi ceva obiectiv.

"Credincioșii se folosesc însă de metode pur subiective care se aplică strict unui individ."

Nu știu de altii dar eu nu. Eu resping orice metoda subiectiva si utilizez doar metode obiective de argumentare a existentei lui Dumnezeu.

"Dumnezeul vostru nu era în toți și în toate?"

Nu. Din nou greșit. Asta ar însemna panteism. Creștinismul nu este în niciun caz o religie panteistă. În creștinism Creatorul este separat de creație.

| mastadont explică (pentru CostinAlamariu):

Logica este un mod de sctructurare a informației, care face parte din natură. Dacă avem două molecule de oxigen care formează singure un atom atunci e logic că elementul creat se numește oxigen. Logica este în strânsă legătură cu natura, ca și matematica. Matematicienii nu sunt și ei tot oameni de știință? Logica nu este tot o ramură a științei? După cum ar trebui să ști, există două tipuri de științe. Știința umanistă și reală. Științele umaniste se ocupă cu conceptele abstracte dar asta nu înseamnă că nu aparțin naturii.

| CostinAlamariu a răspuns (pentru mastadont):

Nu e vorba ca apartin naturii sau nu. Logica este principiul ce sta la baza lumii naturale, dar ea in sine nu este materială. Cum la fel nici matematica nu este materială.
Matematicienii nu sunt oameni de stiinta. Ei studiaza matematica, nu lumea naturală. In lumea naturala nu vei găsi un radical din -1.
E adevarat ca lumea naturala are un comportament matematic si ca matematica e un limbaj ce descrie acest comportament dar matematica ca domeniu de activitate este mult prea abstractizat de lumea materială încat sa spui că e studiata de "oameni de stiinta".
Numerele si formulele nu sunt lucruri materiale cum sunt atomii sau planetele deci tehnic vorbind matematica nu face parte din lumea naturala in sensul material al cuvantului.

La fel e si cu logica. Nu este studiata de oameni de stiinta ci de logicieni, deoare Logica in sine nu este ceva material, nu poate fi studiata la microscop. Da, este in stransa legatura cu lumea naturala, dar nu face parte din lumea materială. Logica ca si principiile matematice nu sunt materie deci nu fac parte din studiul materiei. Stiinta studiaza exclusiv materialul, niciodata imaterialul.

"Stiintele umaniste" sunt lucruri precum sociologia care studiaza de cele mai multe ori noțiuni inventate numite si "constructe sociale". Nu e ca si cum ele exista cu adevarat. Exista pentru oameni deoarece ne exprimam social.

Ce numesti tu "stiinta reala" e de fapt stiinta naturala. Cuvantul "reala" mi se pare extrem de tâmpit fiindcă știinta nu se ocupa cu studiul realitatii ci cu studiul naturii, a materiei, a lucrurilor palpabile, a hardware-ului dacă vrei.
Tot ce e imaterial e studiat în alte moduri. (Matematica, Logica, etc.)

| DonEduardo a răspuns:

Sa fiu un om mai bun.

| mastadont explică (pentru DonEduardo):

Și fără credință nu ai putea fi un om mai bun?

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Credinta mea este una diferita de cea a religiosilor, in sens ca ea se bazeaza pe o transformare a omului cel vechi.
De altfel credinta adevarata vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos sau prin cuvantul pe care ti-l rostesc eu acum.
Deci ca sa iti faci o idee, eu nu am credinta asta religiosa de mai jos:
https://m.vk.com/......_457239125
Ce m-a facut sa devin credincios?
Starea degradanta in care ma aflam.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Rugăciunea pe care o fac din credință dă un sens vieții mele,sfințindu-o.
Si mă ajută,multe lucruri rele pe care altfel le-aș face, de dragul lui Hristos, nu le fac.
Nu a existat un moment in care am devenit, asa am simtit dintotdeauna in suflet, si cred ca este un dar primit de la Dumnezeu.

| girada79 a răspuns:

L-am aflat pe Mântuitorul Hristos în anul 1990 și de atunci sunt atras de credință. În ultimul timp am constat că, numai credința mă face fericit.

| serenityxx a răspuns:

Credința este vie. Nu poți deveni

| mastadont explică (pentru serenityxx):

Cum adică vie? Unde trăiește? Care e ciclul de viață al credinței? Cum se reproduce dacă este vie? Din ce este alcătuită?

Răspuns utilizator avertizat
| MariusNede a răspuns (pentru OctavianDanielMaria):

Eram musulman pana dadeam de primul crestin.

| MariusNede a răspuns:

Dorinta de a apuca viata vesnica.