Întrebase cineva dacă ateii merg in iad. Pe mine nu prea ma interesează aspectul asta pentru ca altcineva hotărăște cum si unde va merge fiecare ateu după ce moare.

Însă eu am o curiozitate mai lumeasca, sper sa nu va supărați pe mine. Cind o fi sa muriți, dragi prieteni atei, o sa vreți sa vi se pună cruce la cap sau o simpla piatra? A doua întrebare, o sa vreți sa fiți înmormîntati cu slujba religioasă sau o sa dați dispoziție ca de morga sa va ducă direct la groapa, 4 gropari sa va coboare in mormint, după care in 20 min sa va acopere cu pămînt?

Buna
Cred ca doar cei in cauza pot raspunde la aceasta intrebare.
Oare cand vom muri mai stim cum vom fi ingropati la ce vremuri sunt?
Atat timp cat sunt crestina, vreau sa fiu dusa pe ultimul drum crestineste, dar fara prea mare tam-tam.
Cred in religie, cred in biserica, dar nu sunt fanatica si nici nu caut sa fac polemica pe acest subiect.
Multi se dau ccredintiosi, dar critica religia mai ceva ca pe bancurile cu Bula.
Fiecare om va fi inmormantat dupa dorinta(sunt destule cazuri) si fiecare dupa religia lui.
Stim ca ateii sunt in 2 tabere, cei declarati si cei nedeclarati.
Daca ateul declarat moare, banuiesc ca au cimitire doar pentru ei
Cel nedeclarat, va fi inmormantat in biserica crestina si i se va pune o cruce, nu am vazut pietre la mormant, doar marmura dupa un an de zile.
Cel mai indicat ar fi inmormantarea simpla fara tam tam, nici mantuitorul nostru nu a fost ingropat cu mare fast.
Sarbatori fericite

Adriane, da, in aparenta NU avem nevoie de nimeni care sa ne spună sa iubim si sa iertam! Sintem capabili de iubire (si chiar o manifestam) fără îndemnuri din exterior. Dar tu știi ce e iubirea? Iertarea știi probabil, dar despre iertare o sa vorbim cu alta ocazie. Hai sa vorbim puțin despre iubire si sa iti explic de ce avem nevoie de Iisus Hristos pentru a iubi.

Exista trei feluri de a iubi. Primul fel este iubirea mai presus de fire. Despre acest prim fel de a iubi am sa vorbesc la sfârșitul mesajului.

Al doilea fel este iubirea după fire, adică la nivelul conștiinței si inimii omului. Aceasta este iubire pe care o manifesta mama fata de copilul sau, copii fata de părinți, soții între ei, fratii între ei, iubirea dintre doi oameni îndrăgostiți unul fata de altul, iubirea fata de bunici, iubirea fata de țara, fata de drapel, etc.

Al treilea fel este iubirea din patima. Este acea iubire pe care o manifesta omul fata de bani, fata de patimi trupești sau sufletești, fata de mărire, fata de lauda sau adulare, sau mai poate fi iubirea fata de cineva care imi hrănește patimile. Spre exemplu dacă eu sint consumator de alcool iar tu esti sursa mea de alcool, te voi proteja si te voi iubi însă aceasta este o iubire din patima.

Revin acum la primul fel de iubire, iubirea mai presus de fire. Este acea iubire pe care o cere Dumnezeu, sa o avem fiecare din noi. Este iubirea necondiționată, este iubirea fata de aproapele tău indiferent cum este acesta, negru, alb, țigan, ungur, roman, frumos, urit, spălat sau nespălat. Mai mult decit atit (un lucru extrem de greu), este iubirea fata de dusmanul tău! Cum sa-l iubești pe cel care te urăște si iti dorește răul? Si totuși, oricit de greu ar fi, trebuie sa ne străduim sa ne iubim si dușmanii, pentru ca asta este dorința lui Dumnezeu pentru noi. Aceasta este iubirea mai presus de fire, iubirea insuflata si inspirata de divinitate, pentru că așa ne iubește divinitatea pe noi.

In concluzie domnule Adrian, acesta este motivul pentru care am spus ca o societate atee ar fi mai periculoasa decit una in care oamenii sint credincioși. Ateilor nu le spune nimeni si nu-i învață nimeni cum sa iubească mai presus de fire. Ateii sint capabili de iubire, indiscutabil, dar nu vor fi niciodată capabili de iubirea care se ridica deasupra condiției umane, insuflata de divinitate. Pot demonstra acest lucru pe deplin insa nu e cazul acum.

Înainte de a-mi raspunde reflectează puțin la cele ce le-am scris mai sus. Apoi fa un exercitiu de imaginație si inchipuie-ti o societate in care oamenii se iubesc unul pe altul după cerința lui Dumnezeu, adică peste fire, apoi gindeste-te la o alta societate in care oamenii se iubesc unii pe altii dar după firea lor, atit cit ii lasă conștiința umană, însă nu sint capabili sa se iubească mai mult datorită diferențelor de rasa, de statut social, de apartenența la un grup sau altul, etc, si nu sint capabili sa iubească pe cei care le-au făcut sau le doresc răul.

Iubirea fata de parinti nu e aceeasi cu iubirea dintre doi indragostiti, difera ca "frecventa".
Iubirea din "patima" despre care vorbesti, mi se pare cel putin amuzanta, nimeni nu-si iubeste "Crasmarul", ai doar nevoie de el, eventual poti "iubi" produsul, dar nici aia nu e iubire, nu te indragostesti de un hamburger, il savurezi, simti placere, dar nu-l iubesti.
Cat despre "iubirea totala", indiferent de rasa, majoritatea ateilor cunosc notiunile astea de multa vreme, caci majoritatea sunt umanisti si sunt constienti ca toti suntem produsul acelorasi stele ce-au explodat pentru a ne da substanta, la fel stim ca undeva toti am pornit din Africa iar diferentele de piele sunt pur intamplatoare, consecinta mediului asupra trupului. Imi pare rau ca-ti trebuie un Dumnezeu pentru a stii aceste notiuni de baza.

In concluzie? Nu, Dumnezeu chiar nu e necesar iar "iubirea" ar fi mult mai intensa in lipsa lui, caci ar izvori din tine, din convingerile tale neimpuse/neconditionate de nimeni decat de propria-ti persoana, iar asta e tot timpul superior unei gandiri conditionate. E una sa faci ce trebuie pentru ca e lucrul ce trebuie facut si cu totul alta sa faci ce trebuie pentru ca cineva iti spune ca trebuie, indiferent daca acel lucru e bun sau nu. Sa constientizezi tu, prin gandirea ta ceea ce trebuie e tot timpul deasupra unei constiinte fie din frica fie pentru rasplata.

Oricum, societati de felul asta prea curand n-au cum sa existe, sunt prea multe religii, si prea multe interpretari chiar si in cadrul aceleiasi religii. Insa spre diferenta de religii, ateii cam sunt uniti in "Ganduri", iar asta ii face o forta mult mai puternica decat orice religie ce in prezent "Domnina". Din pacate, nu voi apuca timpurile in care religia are sa fie o relicva a trecutului, dar sunt multumit ca macar exista semne de evolutie in sensul asta.

Păi nu am spus ca iubirea fata de părinți este aceeași cu iubirea dintre doi îndrăgostiți. Amândouă fac parte din aceeași categorie, iubirea după fire. Insa desigur ca între ele exista niște diferențe.

Referitor la iubirea din patima. Nu am zis nicăieri ca e iubirea fata de crismar. Am dat doar exemplu ca uneori o iubire fata de cineva care iti alimentează o patima, se încadrează tot la iubire din patima. Nici măcar nu e obligatoriu sa iubești pe cel care iti alimentează patima, dar uneori cind se întîmpla, acea iubirea se încadrează tot la iubire din patima.

La nivel teoretic, cunoașterea "iubirii totale" pe considerentul ca toți sintem umaniști, nu este de ajuns. Citi oameni umaniști (si atei) pun in practica iubirea totala? Foarte putini spre niciunul! Dacă asta ar fi trăsătura definitorie a ateilor si umaniștilor, iubirea totala si necondiționată, as sta liniștit! Din păcate nu este deloc asa. Libertatea practicata de atei, "eliberarea" de sub preceptele religioase, este interpretata de aceștia si ca ne-obligativitatea de a iubi necondiționat. Acum sint ateu, deci nu mai sint obligat sa iubesc pe cel ce imi dorește răul! Acum sint ateu deci nu mai sint obligat sa iert! Pentru ca iubirea si iertarea sint obligații creștine, iar eu fiind ateu nu mai trebuie sa le respect!

Dumnezeu nu obliga si nu condiționează omul spre răul acestuia! Dacă el ne spune "Iubiți-vă si Iertați-va!", nu o spune spre a ne face noua rău. Ci pentru ca asta e singura cale prin care oamenii pot trai in pace unii cu altii si pot fi cu adevărat fericiti.

Nu e vorba de o opresiune din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne învață si ne arată CUM si care este CALEA, pentru o viața in care putem sa iubim si sa fim iubiți curat si sa trăim fericiti unii alături de altii. Fără Dumnezeu, e greu domnule Adrian!

Semnele alungării lui Dumnezeu din conștiințele oamenilor nu sint deloc încurajatoare. Libertatea fără Dumnezeu este mai periculoasa si mai urita decit libertatea cu Dumnezeu! Esti liber sa-ti crești copii spunându-le ca nu exista Dumnezeu, ca nu trebuie sa participe la ora de Religie, ca biserica este o structura mafiota, dar in același timp spune-le ca trebuie sa iubească necondiționat, sa fie altruiști, darnici, sa ierte permanent, sa se jertfească pentru aproapele sau, sa nu cada in patimi, sa respecte si sa-i iubească inclusiv pe cei care cred in Dumnezeu si da, esti un om cu suflet mare, un umanist. Dar citi atei se străduiesc sa aplice in viața lor si sa insufle copiilor lor valorile enumerate de mine mai sus?

De ce ai întreba un ateu dacă ar vrea să aibă slujbă şi să i se pună cruce când ateii nu cred în Dudu (Dumnezeu), în cruce şi biserici? ))))

De curiozitate, prietene! Eram curios daca un ateu, inainte de moarte, va lasa cu limba de moarte rudelor "sa nu fie ingropat cu slujba si cu cruce la cap"! O seara buna!

Scuze de intarziere in raspuns.

In ceea ce priveste "obligativitatea iubirii celui ce-ti face rau" si a "obligativitatii" in general; Sunt total impotriva idei de "obligatie", nu, nu ai niciun fel de obligatie in sensul asta, ai doar obligatii de a nu dauna prin actiunile ori inactiunile tale, n-ai obligatii de a "ierta", cu toate astea, exista o scara a raului, desigur ca e de bun simt, normal sa treci cu vederea anumite rautati ori inconveniente cauzate cu stiinta sau din nebagare de seama insa la o scara marita, de exemplu, cineva iti omoara copilul, consider ca n-ai niciun fel de obligatie si nici nu se poate impune o iertare, poate, intr-un context in care decesul s-a produs fara intentia directa sau indirecta a respectivului, altfel spus dintr-o greseala stupida, daca a incercat sa faca ceva sa inlature rezultatul, daca in mod normal acea persoana este o persoana onesta, decenta, atunci poate ai putea sa-l ierti, insa nu aceeasi ar fi situatia unui pedofil ce iese din inchisoare, iti violeaza copilul si acesta moare, nu cred ca poti gasi vreo motivatie prin care sa-l poti ierta, obligativitatea "De a-l ierta" e o aberatie, insa cum te comporti in privinta neiertari e ceea ce face in realitate diferenta, alegi sa-ti faci singur dreptate sau lasi autoritatile statului sa-ti faca dreptate.

"Iubiti-va si iertati-va", recent am studiat o statisitca a "ultimelor cuvinte" rostite de cei condamnati la moarte in Texas, 518 cazuri din 82 pana in prezent, 9 din 10 dintre cei care au ales sa zica ceva, ghici ce au strecurat in cuvintele lor? "Sunt impacat cu mine, Dumnezeu/Alah ma primeste la el". Ideea ce vreau s-o punctez, e ca daca n-am avea inchisori ti-ar fi foarte greu sa mai predici virtual din siguranta casei tale " iubirea fata de dusman", si asa nu traim vremuri prea sigure. Al doilea punct in aceeasi idee, e ca majoritatea covarsitoare a celor ce au ales sa zica ceva erau oameni credinciosi, ii face cu ceva mai buni? mai iubitori de aproape? Iar al treilea punct, daca a fi tatal unui copil sugerat in contextul de mai sus, n-as vrea ca respectivul violator/criminal sa aiba in spatele gratiilor impacarea de sine ca va fi totusi primit in rai, as vrea sa-l stiu ca se chinuie nu ca e impacat cu el si dumnezeu il iarta.

Fara Dumnezeu nu e greu deloc, miscarea ateista nu mai e un grup de oameni neinsemnati, in contextul global miscarea ateista e destul de activa plina de oameni superbi ce fac ceva pentru progresul umanitatii, ce gandesc frumos, se comporta frumos, traiesc frumos isi tin famiile frumos. N-am avut nevoie de Dumnezeu niciodata si am totusi o varsta nu-s un pusti sa nu fi trecut prin viata, dar n-am avut nevoie de Dumnezeu, nu mi-a trebuit o data sa ridic ochii spre cer si sa cer cuiva sa ma ajute, n-am simtit nevoie si tind sa cred ca n-am s-o simt nici de-acum incolo, iar asta ma bucura, ca eu prin mine insumi sunt suficient.

Nu stiu cat de descurajatoare sunt semnele alungarii lui dumnezeu, dar dumnezeu asta nu e doar al crestinilor, tarile arabe ar fi in mod cert mai pasnice cu mai putin dumnezeu. Si stii care-i diferenta dintre tarile arabe - islam - in general, si crestinii sa zic asa, e ca... islamul a fost mai autoritar, mai bun in a se impune religios. Si crestinii au avut inchizitia, insa n-a durat foarte mult, o data ce Galilei a inceput sa faca primele progrese, valul nu a mai putut fi oprit. Daca insa, lucrurile stateau altfel, si Inchizitia rezista in schimb islamul era mai slab si pierdea slujitorii din frau, astazi traim intr-o cu totul alta lume, in care noi eram fanaticii religiosi ce se luptau in razboaie civile si intrau cu avioane in blocuri, pentru credinta desigur. Stii ca, undeva pe la anul 800, cand "noi" eram in negrul credintei, Bagdadul era centrul cultural al lumii? 300 de ani aproximativ cat a durat lumina cunoasterii peste lumea araba, au fost facute progrese enorme in stiinta, din pacate pentru ei, si pentru noi ca specie, "inchizitia" lor a fost mai puternica ca a noastra, si a fost in stare sa-i indobitoceasca de tot, asa cum ii vezi azi, fanatici, agresivi si tampiti. Noi am avut noroc, ca biserica si-a pierdut din puterea clestelui cu care tinea statul in frau, mare noroc. Si uite ca, acolo unde dumnezeu de care vorbesti a fost alungat, lumea a inceput sa prospere, sa traiasca mai bine si acest tipar poate fi observat peste tot unde puterea religiei e slaba.

Stiu cum sa-mi cresc copiii, n-am probleme in sensul asta, desigur nu ii voi lasa sa participe la orele de religie ce nu sunt propice pentru o minte tanara dornica de intrebari ale caror raspunsuri sa nu vina "de-a gata", vreau sa-i mentin curiozitatea, sa se indoiasca de tot, sa descopere, sa cerceteze, insa daca intr-un final ar decide ca vrea sa creada intr-o fiinta divina, n-as avea o problema in sensul asta, fiecare om e liber sa traiasca cum doreste.

Majoritatea ateilor aplica in viata lor valorile umaniste, asta daca nu consideri un pusti de 14-18 ani ateu la fel cum n-as considera nici eu un pusti de 14-18 ani crestin sau religios, indiferent cat de "mult" ar crede ca stie.

Ai răspuns prost. Voia să admiţi că Dumnezeu există şi că are dreptate. Că aşa-s ăştia. Nu vor să audă nimic diferit faţă de credinţa lor. Pun întrebări doar pentru a lămuri ceva ce în capul lor e deja limpede. Sistemul lor de valori nu include vreo posibilitate ca Dumnezeu să nu existe sau ca vreun om să fie decent în lipsa lui. Sunt genul de oameni pentru care religia nu e doar o extensie a educaţiei lor, ci şi-au construit întreaga personalitate în jurul religiei adoptate. D-aia au conceptele astea aşa protejate în cap. Dacă le răpeşti, îşi pierd identitatea. Nu mai există. Nu mai sunt ei. Ar fi buni de-un experiment psihologic şi sociologic. Condiţionare d-asta nu am mai văzut de la câinele lui Pavlov încoace.

Eu admit ca exista oameni decenti care nu cred in Dumnezeu. Problema nu este dacă e exista, pentru ca exista, problema este CÂȚI exista! Poate ca tu esti un om decent, educat, politicos si cu mult bun simt, dar cîți ca tine exista? Știi cum se zice, cu o floare nu se face primăvara!

Important ar fi ca in masa ateilor sa predomine intr-un procent covirsitor oamenii pozitivi, cu calități morale, etc. Asta presupune un efort individual al fiecărui individ si după cum se vede, oamenii nu prea sint interesați in perfecționarea propriului caracter. Admit ca ei se pot perfecționeaza foarte bine intr-un domeniu profesional, devin uneori foarte buni profesioniști, pot fi preocupați de imaginea lor exterioara, de sănătatea lor, dar nu prea sint preocupați sa-si imbunătățească ceea ce se cheamă caracter.

Ateii in general cind aud de moralitate, altruism, de compasiune, toleranta, acte caritabile, dragoste pentru oameni, etc, fug de ele ca de dracu'. Pardon, ca de Dumnezeu! Asociază toate aceste valori cu creștinismul (numai ca acum sint valori morale universale), si refuza sa si le însușească spunând "Eu sint ateu, nu trebuie sa fac lucruri pe care le fac religioși. Dacă fac lucruri pe care le fac ei, ma voi asemăna cu ei!" Iti dai seama de penibilul situației?

Am mai spus-o, ateii cred ca "eliberarea" conștiinței lor de poruncile lui Dumnezei înseamnă sa fii liber si sa faci ce vrei. Si-au dat marea libertate de a alege sa facă orice le trece prin cap, ne-mai-fiind constrânși de legi religioase. Numai ca, nu stiu cum se face ca nu prea aleg domnii atei sa facă binele, sa fie toleranți si politicosi cu cei care nu sint ca ei, sa caute perfecționarea propriului caracter, ci aleg mai mereu lucrurile opuse.

M-am oprit din citit după primele două propoziţii. La propriu! Eşti de-o ipocrizie comică din câteva litere. ) Nu citesc mai mult. Nu de alta, dar sunt o fire volatilă de fel şi iar zic ceva de dulce şi-mi dai ignore. O întrebare. Ai căzut în cap când erai mic? Vreo leziune care a făcut necesară vreo lobotomie?

Asa ai vrea tu sa crezi, sau ti-ar conveni, in realitate daca se intampla sa "nu fur", nu am sa nu ma abtin de la furat pentru ca "sa nu furi" scrie si in biblie, astfel m-as asemana religiosilor, deci AM SA FUR. E absurd. Ateul n-are nimic cu valorile umane ce sunt consemnate si in Conventia de la Geneva, ce n-are treaba cu Dumnezeu, ateul are o problema cu divinitatea, cu existenta lui Dumnezeu, nu cu "ceea ce l-ar face sa se asemene in fapte cu un religios". Gresesti mult cu afirmatia respectiva iar partea cu "libertatea prost inteleasa" deja suna a vorba din popor cand se vorbeste de democratie.
Repet, ateul are o problema cu Dumnezeu in primul rand, cu existenta lui, dupa care desigur are si probleme cu biblia pe ici pe colo, insa si biblia pe langa toate atrocitatile din ea, are si parti bune, cu care n-ai cum sa nu fii de-acord, sa ajuti, sa "nu ucizi", sa "nu furi", sa "nu ravnesti la lucrul altuia', sa "nu babardesti femeia altuia", pot la fel de bine sa fie atribute ce si le poate insusi un ateu, si nu pentru ca ar fi scrise si in biblie, ci pentru ca sunt ratiuni bune. Eu nu stiu ce ateu ai intalnit sa-ti zica "am sa fur pentru ca nu vreau sa fiu ca un crestin sa nu fur(asta... presupunand ca acei crestini nu fura)", e aberant.

Ai citit, dar nu ai raspuns! Singurele tale replici la care te pricepi sint insultele! In rest, nu poate citi nimeni ceva inteligent la tine! Pa, si sa nu te mai vad!

P.S. Hai inteligentule, varsa iarasi o un butoi de abjectii in directia mea! Sint obisnuit de la tine!

Corect domnule Adrian, imi place ultimul tau mesaj! Ai spus bine tot ce ai zis! O singura problema exista: ca nu toti ateii gindesc ca tine si ca ateii dau foarte putina importanta valorilor morale! In rest, sa auzim de bine! Fiecare cu aspiratiile lui spiritulale si cu idealurile lui!

Incinerata si cenusa in mare. Pentru ce sa dam bani la popi sau altceva? nu are sens.