Crestinii sunt oameni ca si voi,si spre deosebire de voi,ei se lupta sa faca binele,voia lui Dumnezeu.Dar,vezi tu, satana ii ispiteste si ii face sa pacatuiasca.Dar ei se roaga, si primesc iertarea lui Dumnezeu.Nu suntem mantuiti prin faptele noastre, ci prin harul si indurarea lui Dumnezeu.
Of, si eu ma intreb adesea acest lucru: de ce crestinii nu fac ce scrie in Biblie. Si tot eu imi dau si raspunsul: nu e usor sa faci ce scrie in Biblie. Daca e sa faci ce a zis Isus, ar insemna sa renunti la tot ce ai, nu sa renunti si sa te calugaresti, nu, altceva, mult mai grav, sa ramii in lume si inima ta sa fie despartita de orice lucru. Daca compari calugaria cu fuga de mincare, ca sa nu-i simti mirosul (ca sa-ti fie mai usor) atunci cind esti mort de foame si sti ca nu trebuie sa maninci (ca poate iti face rau - exemplu: dulcele pentru diabetici, sau mincarea e veche, sau poate otravita), credinta tinuta dupa Biblie te pune in fata mincarii, ca sa stai acolo, dar fara sa te infrupti din ea. In acest caz, tentatia e mult mai mare, si tine mult mai mult. Si de aceea e f greu sa fi crestin dupa Biblie. E chiar imposibil, fara ajutorul lui Dumnezeu. Doar El iti poate da puterea necesara pentru a te lepada de tine insuti, pentru a renunta in inima ta la tot ce ai. Cind incepi sa faci asta, chiar si cu ajutorul lui Dumnezeu e f greu, e dureros, e cumplit, pentru ca cel mai adesea trebuie sa mergi impotriva vointei tale, impotriva a tot ce esti tu (Dumnezeu nu va face niciodata ceea ce trebuie sa faci tu). Si de aceea cei mai multi crestini nu fac ce spune Biblia. Desigur ca si rezultatul e pe masura, odata ce renunti la tine, descoperi ce inseamna adevarata viata, ce inseamna sa fie Dumnezeu cu tine, descoperi ca viata ta are un sens, are un scop, ca sti ce ai de facut cu ea pentru a nu trai pe degeaba.
Cristi, scopul acesta descoperit de voi religiosii sa-l luati tot voi, prefer bunatile care imi vibreaza structura organica a ceea ce sunt si simt. Si ca sa ma dau putin in partea spirituala, astea nu-s regulile lui Dumnezeu ci ale fanaticilor religiosi intru exploatare si prostire mintilor credule care cade in capcana nevăzutului probăzuit de cei interesati amintindule sistematic de iadul cel cumplit, timorand individul naiv exploatandu-i constiinta indoctrinată si inlantuita de a fi liber in cap, lezând si stirbind personalitatea individuala, transformat intr-un individ neputincios spre a gandii si unicitatea vietii astfel incat urmeaza cîrdul neconditionat spre iluzie, orb.
OK, Dumnezeu nu e impotriva a ceea ce preferi tu. E impotriva a cum folosesti ceea ce preferi. Daca un lucru anume e lipit de inima ta, daca nu poti trai fara el, abia atunci devine o problema. In rest, daca nu gresesti cu ceva, totul este ingaduit. Apostolul Pavel o zice in Biblie: "Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos, toate imi sunt ingaduite, dar nu ma voi lasa stapinit de ceva". Acum, tu tii sus si tare ca esti liber sa faci ce vrei, insa daca te iau la bani marunti, ai zeci de lucruri la care nu poti renunta, fie ca crezi ca acele lucruri sunt bune, fie si pentru ca asa consideri tu ca trebuie viata traita, Libertatea sta in capacitatea de a face ceea ce trebuie sa faci, ceea ce sti ca ar trebui sa faci, nu neaparat ceea ce vrei sau iti place sa faci. Daca mie imi place sa fac dragoste cu orice femeie, si nu ma pot abtine, nu sunt liber fata de acest lucru, mai devreme sau mai tirziu voi avea de suferit din cauza asta, fie vreo sarcina nedorita, fie voi fi vorbit de rau, fie voi contacta vreo boala venerica. Da, poate ca e asta o bunatate care imi vibreaza structura organica a ceea ce sunt si simt, insa care sunt riscurile, ce ar trebui eu de fapt sa fac? Aici e problema, sunt eu liber sa fac ce stiu ca trebuie sa fac? De aceea renuntarea la sine e calea spre libertate. E ca un antrenament. Cu cit te antrenezi mai mult, cu atit mai liber devii, si cu atit mai usor iti e sa te impotrivesti la ce sti ca nu iit face bine. Mai mult, chiar si simturile iti devin mai acute, liber fiind, stii sa pretuiesti chiar si un pahar cu apa pe cind alta data nu puteai bea decit suc sau bere ca sa iti treaca setea. (e cazul meu).
Si cum poti spune ca astea nu sunt regulle lui Dumnezeu, cind Isus le-a cerut oamenilor sa lase totul si sa Il urmeze? Acel "a lasa totul" e ceea ce eu ti-am descris.
Cristi, o singura vorba mai spun si incheiem discutia, in istoria omenirii tocmai de aceiea s-au succedat atatea dictaturi, pentru ca sunteti voi supusii neconditionati, oameni pe care libertatea rationla va sperie. Organic nu puteti trăii decât agătati de doctrina si cineva sa vă conducă.
Da, e o chestie cu supunerea asta. Noi asa credem, de fapt cred ca asa si e - omul nu poate trai decit in supunere fata de ceva, fie fata de Dumnezeu, care desi i te supui, iti cistigi de fapt adevarata libertate (chiar si cea rationala), si vorbesc aici de un paradox, fie fata de diavol sau de lucrurile lumii, care nu fac altceva decit sa te lege, dindu-ti o anumita iluzie despre libertatea ce o ai - spui ca esti liber, dar de fapt esti prins in o mie de chestii.
Marea majoritate a credinciosilor in relatia cu dumnezeu face troc, credinta contra ajutor in viata fizica, viata vesnica a spiritului in rai dupa viata fizica si frica de a nu crede pentru eventuale cosecinte, adica iadul. Pornind de aici credinta lor este departe de a atinge pildele religioase s-au invataturile lui Isus. Foarte putini sunt cei care ating spiritualitatea, numai aceiea care nu face troc din credinta, ba din contra respig favorurile. Revenim la prima categorie si conchidem, indivizi se manifesta firesc, asa cum le dicteaza starea lor naturala pentru ca nu-si pot insusi adevarata spiritualitate, ei de fapt neavand nici-o chemare.
E simplu, omule. Biblia îndrumă spre iubire doar dacă asta înțelegi din ea. Mulți se cred creștini dar habar nu au ce înseamnă asta. Ei doar sunt superstițioși și/sau religioși dar în niciun caz credincioși și-n niciun caz nu înțeleg religia la care se presupune că aderă.
Ateii sunt unii cum zici tu dar cu alții nu mi-e deloc rușine. Există o tipologie a unui animal-ateu aici. Ăla care se crede buricul pământului doar că are pe alții mai proști ca el. Îi dă un sentiment de superioritate; măcar aici dacă în viața reală sunt ratați și nefericiți. Îți pot da exemple dar m-abțin.
Exact. Superstiția e o prejudecată. Un creștin adevărat nu judecă pe altul. Ăștia o fac! Am mai zis-o și-o repet. Cei implicați în acest conflict sunt majoritar pește în aceeași baltă. Unii mai proști ca alții.
Deoarece crestini sunt doar niste vite conduse de pastorul numit religie. Aleg doar ce vor din biblie chiar daca multe lucruri nu au sens nici macar pentru ei. Din punct de vedere demografic zonele unde sunt multe persoane religioase inteligenta este de obicei sub medie... Asta e tristul adevar.
Atata timp cat va exista iubire va exista si ura, un balans intre acestea doua nu ai sa vezi.Nu stiu sa-ti raspund la ultima intrebare, probabil din cauza ca nu ma consider un crestin prea model.
Pentru ca ura se afla inradacinata in om, iar biblia nu te poate priva de ea. Ipocrizia? Prin ipocrizie se cladeste o frumoasa si falsa aparenta, de aici si motivul pentru care se apeleaza la ea.
Si eu sunt ateu de cativa ani si imi pare bine ca am renuntat sa cred in aberatii
iar ceea ce ai scris tu ma intreb si eu.
Fiinta mai parsiva ca omu nu cred ca exista.
Incercati sa vedeti dincolo de o simpla carte unde sunt asternute niste cuvinte. crestinismul este cea mai veche si mai mare afacere din lume
Da tu de ce minti? nu vei pune o intrebare despre biblie.tocmai ai pus-o.in biblie este scris; sa vezi barna din ochiul tau tu paiul din ochii crestinilor.de ce nu faci asa? deci daca tu minti, esti slujitor al minciunii.cum sa te iubesc eu om caruia ii place adevarul? i-ai acuzat pe crestini si i-ai ridicat in slavi pe atei,educati, care nu urasc, dar mint de rup si acuza crestinii cu orice ocazie.pai ma raymusic uite in cazul asta eu te iubesc, da in gura.esti de acord? ca eu nu am nimic cu ateii.da cu tine am.ma nu scrie in biblie da nici eu nu sunt un habotnic. sunt asa intre doua ape.ce zici? dupa intrebarea ta ori esti prostut ori esti foarte tanar.nu te mai baga in seama pana nu te pui la punct.ca o sa primesti mai multe decat crezi.si nu numai in gusa.
Cine crezi ca citeste biblia ...sunt lucruri mai bune de facut in viata (majoritatea adolescentilor nici nu au atins una)
Si de ce ar face asta? Like really? Daca as fi in spatiu si singura forma de a alunga plictiseala era sa citesc o biblie... muream de plictiseala.
Sunt si eu crestin (ortodox) ce sa-ti zic, vezi si tu lumea de azi: ei sunt crestini doar cu numele, atat. Restul ca o fi, ca nu o fi, nu-i intereseaza.
Pentru ca si crestini sunt oameni)Religia reprezinta ceva in care sa credem, sa avem o credinta anume.Si fiecare percepe biblie in felul lui,fiecare se roaga in felul lui.
Din intrebarea ta, am inteles ca judeci oamenii dupa religia lor,adica daca suntem crestini, inseamna ca suntem plini de ura, ipocriti, si ateii sunt oameni jos palaria.Nu religia ne diferentiaza, ci felul nostru de a fi.
Acum sa te intreb eu ceva:tu esti convins, ca toti ateii sunt plini de iubire si lipsiti de ura? sau ca mai exista cateva merge stricate in cosul vostru?