"Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți!"
Dar tu cum te iubești tu pe tine însuți?
Ordonare:
După relevanţă
Dacă nu te iubești,
sau ești indiferent față de tine și față de viața ta,
sau te urăști pe tine însuți și îți urăști viața.
Dacă îți urăști viața te sinucizi.
Deci să te iubești pe tine însuți înseamnă să nu te sinucizi.
Dacă ești indiferent față de tine însuți, față de viața ta, de exemplu, nu-ți pasă ce se întâmplă cu ea, atunci de exemplu, te droghezi. Dacă te droghezi, te sinucizi lent.
Deci să te iubești pe tine însuți, inseamnă să nu te sinucizi lent.
Am dat exemple concrete pentru înțelegere mai ușoară.
Mai puteam alege și alte exemple, de exemplu să nu îți bați joc de timpul care îl mai ai de trăit, și așa mai departe.
Viața nu este a mea sau a ta, ci este compusă dintr-o infinitate de conexiuni ale tale cu mediul și cu tine însuți. Una din interacțiunile tale cu tine însuți este acest sentiment de iubire+ură despre care vorbește Isus acolo.
Era un bastard ( cine o fi fost tată-su, pe bune?) dar avea papagal ( adică era orator bun).
Iar ca dovadă mai emitea câte o perlă ca cea de mai sus, cu care ne chinuim noi azi să-i dăm un sens.
Eu zic așa.
Iubește pe aproapele tău mai mult decât pe tine însuți.
Aceasta este porunca mea pentru mine.
Ei, NGheorghe, ce părere ai de șmecheria asta a mea?
Dai cumva o fundă pe ea?
Răspunde
Nu, nu-ți dau nicio funda! pe motiv ca deși ai răspuns, răspunsul tău nu se poate pune in context!
1) ok, eu ma iubesc deci nu mă sinucid. Si cum fac? Mă iau si merg la oricine este aproape si ii zic "eu sunt creștin si eu te iubesc ca pe mine deci nu te voi sinucide, pardon,... nu te voi omorâ! Cam, parerea mea este ca îl va bufni rasul, iar la o a doua tentativa cred ca voi lua peste cap - sau cel puțin eu, dacă ar veni cineva la mine cu texte de astea, așa as face (i-aș da!) sau mai întâi l-as mirosi ca să fiu sigur ca nu are bere la bord, sau iarbă; dar sigur ar lua peste cap dacă ar insista cu iubirea pe motivul asta.
2) "Am dat exemple concrete pentru înțelegere mai ușoară." - asta-i foarte bine! Mai pune-le si in context, pentru o înțelegere super ușoară.
3) "să nu îți bați joc de timpul care îl mai ai de trăit" ok, si dacă pun in context ar însemna sa merg la alți si ce sa le zic: " ai terminat treaba asta? atunci hai, treci la alta! fă ca si mine! nu îți bate joc de timpul ce îl mai ai de trăit ca nici eu nu îmi bat joc! Sau merg la elevi si să le zic: gata, ai invatat lecția asta? hai treci la următoarea, nu îți bate joc de timpul si la la la. Eu zic ca nu mi-as prea permite sa zic așa ceva înainte sa știu ce reflexe sau ce arte marțiale cunoaște respectivul, si chiar si așa, după ce aș termina de zis, m-as îndepărta mergând cu spatele 
4) nu ma lua cu mediu înconjurator si conexiunile infinite; mai bine facem din asta un alt subiect.
5) "Eu zic așa: Iubește pe aproapele tău mai mult decât pe tine însuți." da, sună fain, ca sunt si mai altruist ca altii, dar când altcineva ar vini la mine cu "baliverne" de astea sigur aș vrea sa se liniștească! si eventual i-as cere sa caute niște doritori din aceia nerăbdători sa primească ceea ce el oferă. (evident că i-as cere dacă nu m-ar apuca râsul si aș fi in stare sa vorbesc! ). Pe de altă parte, eu zic ca se ascunde ceva in egalitatea "iubește ca pe tine", in sensul ca nu cred că ti-ar conveni sa țopăie cineva in jurul tău pe timp de pace, pe motiv că este pregătit sa se sacrifice pentru tine deoarece te iubește MAI MULT decât pe el însuși. Nu te-ar lua toți draci? dacă l-/ai trimite/-o la plimbare si el/ea ar răspunde: nu! că nu vreau să ratez nicio ocazie! (că eu unul aș și merge direct sa îmi cumpăr un spray si i-aș arăta ocazii ).
Deci? Ce le pot face altora ca sa imi pot zice ca ii iubesc ca pe mine? ( nici +, nici - )
Răspunde
Concret, aici, asta poți să le faci altora.
Să le dai răspunsuri pe TPU ca să îi ajute să în viață.
=====
Nu mă așteptam de la tine să înțelegi ce am zis.
Eu am scris și pentru toți prietenii mei TPU.
Ce totuși mă face să cred că nu ești definitiv irecuperabil, este că ai simțul umorului, și talent literar aproape artistic, cu toate că ceea ce comiți tu aici, nu este chiar literatură ci un fel de lătrătură.
Am reținut totuși cu o oarecare delectare niște poante de ale dtale, memorabile întradevăr.
... deci nu te voi sinucide, voi lua peste cap, l-as mirosi ca să fiu sigur ca nu are bere la bord, înainte sa știu ce reflexe sau ce arte marțiale cunoaște respectivul, dacă nu m-ar apuca râsul si aș fi in stare sa vorbesc, ti-ar conveni sa țopăie cineva in jurul tău pe timp de pace, Nu te-ar lua toți draci?, si i-aș arăta ocazii ).
Dar mi-ai dat chiar o idee.
Declarație de dragoste.
Draga mea, te iubesc mai mult decât pe mine însumi.
Lângă mine vei fi toată viața în siguranță, n-o să te ucid.
Dar asta de la prima întâlnire.
Astfel aș testa dacă are simțul umorului și dacă ține la mine măcar un pic.
Atunci ar înțelege ce am spus.
Dle NGheorghe ( nu cumva ești din Moldova de Est sau de Vest?). De oriunde ai fi, ești mare!
Trebuie sa crezi in ceva ca sa iubesti si sa ajuti oamenii? De fapt, credinciosii fac aceste lucruri ca, cred ca ajung in rai. Daca nu le-ar promite asta, nu ar face nici un bine.
Nu este chiar așa.
O dorință de a face bine, poate să existe și în afara unei credințe sau a unei practici religioase.
Când spunem- credem în ceva, acest credem este un ansamblu de atitudini, convingeri, certitudini, care la cei credincioși se adună în mânunchi sub forma credinței în Dumnezeu.
Dar, credincioși sau atei, toți credem în ceva, ca să putem trăi.
"Lângă mine vei fi toată viața în siguranță, n-o să te ucid.
Dar asta de la prima întâlnire."
... si ea sa zică: Super, si eu sunt budistă!
Da, întâmplător, am fost și călugăr zen budist.
Iar dacă e vorba de budă, te anunț că mai nou eu mă ușurez în lighian.
Mai vulgar nu mă lasă roboțelul.
"Trebuie sa crezi in ceva ca sa iubesti si sa ajuti oamenii?"
prima dată explica tu: " cum poți iubi pe altcineva exact ca pe tine!" si apoi îți răspund si eu...
Iubirea e doar emotie.Nu are treaba cu nici o religie
Poate este emoție, poate este sentiment, poate este o categorie de relații, poate este un verb (deci o acțiune... si sigur este asociată cu plăcerea si confortul), etc. Nu-i chiar așa de simplu încât sa îți permiți sa o explici intr-o singura propoziție de 4 cuvinte.
Ba are ceva treabă cu religia, să îți dau un exemplu: plecând de la faptul că se poate observa si preciza că exact in momentul in care plăcerea si confortul dispar, iubirea nu se mai numește iubire ci ȚEAPĂ. Bineînțeles ca sunt de acord cu faptul ca niciun popă, sau pastor, sau profesor de religie sau metodologie religioasă, sau maestru budist, zen etc. nu s-au ocupat si nici nu se vor ocupa cu observarea si dezvăluirea țeparilor, in cel mai rău caz se vor bucura sa îl pedepsească public (mustrându-l ) pe orice țepar dovedit si prins.
Dar problema este că ACEIA ce stiu si caută să ii dezvăluiească pe acești țepari, cât si metodele lor, de asemenea sunt considerati a fi ( sau ei se autoconsideră a fi ) "religioși", "credincioși" sau "inspirați de niște texte sacre". Dacă primii (religioșii instituționali), nu-si ridica fundul de pe scaun ca sa afle in ce situatii se afla lumea, ba se prefac ca nu văd sau ca nu au timp, si in afara predicilor au doar discuții private, crescuți sa fie prietenul cel mai fidel al țeparilor; ei bine al doilea tip de religioși sunt cei ce nu evită să bage spaimă si in primul tip de religiosi.
Dar cum toți sunt religiosi... pricepe cine vrea, scapă cine poate.
"Porunca noua dau voua, sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu" (Ioan 13, 34; 15, 12). "
Sa nu confundam cu iubirea de sine, care in cartea Apocalipsei spune Ioan este un defect, sa ii spunem asa.
Masura iubirii fata de o persoana sta in masura sacrificiului de care esti capabil pentru el.
Bun, hai sa vin si eu cu parerea mea. Ceea ce cred eu despre acea iubire a aproapelui tau ca pe tine insuti este sa daruiesti sentimentele tale aproapelui tau. De exemplu, daca tu esti fericit, da-le si lor fericire, imparte-le bucurie, fii jovial in preajma lor, daruieste-le cadouri, spune-le o vorba, astfel incat sa ii aduci la acea fericire ca si tine. Daca esti plin de dragoste, imparte dragoste, da-le si lor dragoste ca atunci cand cineva este trist, prin dragostea ta sa se aline si sa fie si aproapele tau la fel ca si tine, plin de dragoste. Daca esti trist si abatut, nu incerca sa ii faci pe ceilalti fericiti, pentru ca nu o sa poti, si mai degraba poate o sa ii intistrezi si pe ei. Adica, in concluzie nu fi cu altii altfel decat esti tu. Nu fi fatarnic, adica nu fi vesel, binevoitor, si sa ai tot respectul pentru altii, dar in spate esti plin de pizma si rautate si incepi sa il injuri pe aproapele tau dupa ce i-ai aratat bunevointa ta. Deci nu fi viclean, la asta cred ca se refera "Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti". Cam atat am avut eu de zis, nu stiu cat de bine m-am exprimat, dar sper sa se inteleaga 
"da-le si lor fericire, imparte-le bucurie, fii jovial" - adică până la cadouri totul este din gura si cuvinte, nimic practic.
"daruieste-le cadouri" aci este cu dubii, că sub numele de cadou intra foarte multe. Ce cadou anume?
- ciocolată? merge o dată la copii, apoi le strici digestia, apoi si părinți lor cam tot asta le cumpăra. La oameni mari nu merge ciocolata.
- cărți? sau poate "Turnuri de veghere!" ce au pe toate paginile poze cu oamenii fericiți din Paradis?
- hai sa zicem ca la unul trist, pasionat de biciclete, ii faci cadou o bicicleta performantă! dacă-l calcă o mașina a doua zi? (că s-a întâmplat); dacă pica si își rupe coloana după o lună? (că s-a întâmplat si asta)
- sau DVD-uri cu filme? sau desene animate? sa se veselească.
-sau ce?
pune-le o vorba, astfel incat sa ii aduci la acea fericire ca si tine. Daca esti plin de dragoste, imparte dragoste, da-le si lor dragoste
Si a doua parte le dai tot nimic practic, totul este din gură:"imparte dragoste, da-le si lor dragoste,..., prin dragostea ta sa se aline si sa fie si aproapele tau la fel ca si tine, plin de dragoste." Întrebarea ce se cere aici ar fi: cine stă? dar ca sa nu pierdem vremea, este un context simplu ce include o comparație: "la altcineva la fel ca ție". Tu nu îți dai tie fericire, nici dragoste, nici cadouri (ca nu esti Ms Bean!).
Stiu că lălăială despre dragoste fară a respecta contextul se poate face păna se schimba banii, dacă încă nu te-ai convins atunci urmează.
Dar mai simplu: ce îți faci ție si POȚI sa faci și altcuiva?
Bunn...se pare ca tu vrei exemple certe pe alb si negru, mot a mot. Dar pana a ajunge acolo te intreb pe tine? Cum vezi tu dragostea pentru aproapele tau? Cum vezi tu bucuria aproapelui tau? Pentru ca din ce mi-ai enumerat tu acolo, imi lasi impresia ca nu stii de sentimentul de iubire. Iubirea nu este: ii dai o ciocolata, o bicicleta, apoi te gandesti ca daca ii dai bicicleta peste 2 zile moare. Nu, eu nu o vad asa. Iubirea este acel sentiment statornic in timp, atunci cand imaprti un cadou cuiva nu ii dai cadou aruncandu-l pe masa si ii zici: na ba si tu un cado . Iubirea are acea finete, gingasie de a darui, iti inmoaie inima, te copleseste sentimentul si te bucuri atunci cand vezi pe aproapele tau un zambet din inima, atunci cand l-ai ajutat. Si aici sentimentul acesta nu se face numai prin a da cadouri, ci prin orice, atat timp cat daruiesti din inima ci nu din creier. Deci poti darui o vorba, poti face un gest, poti spune o gluma buna, poti zambi doar...si daca inimile voastre vor rezona atunci vei simti bucuria si iubirea. Dar cred ca e prea multa dulcegarie pentru unii la ce am scris eu nu ma astept sa inteleaga multa lume, pentru ca multi au inimile impietrite. Iar ca exemplu concret iti zic asa: tu, vezi un sarac pe strada, ti se face mila de el, el, cu ochii blanzi, si cu umilinta in inima di smaraciune iti cere o paine, iar tu din mila aceea pe care o ai in inima ii dai 2 paini, fara sa te gandesti ca poate se ineaca cu painea aia, aceea este iubirea din inima. Si aici urmeaza partea in care, datorita milei din inima ta, tu daruiesti mila celui nevoias, adica daruiesti o parte din tine, adica iubesti pe aproapele tau, prin mila ta, la fel cum ai tu mila (iubirea) in inima ta.
Bine, acum nu o sa-ți scriu ție toată ziua ca să te conving ca teoriile tale cu "înmuiatul inimi" nu au absolut nicio utilitate practică... pe lângă faptul ca nu au sens. Tu nu poți merge la o persoana trista si sa o veselești ca așa ai tu chef sau pe motiv ca așa fac creștinii iar tu te crezi creștin.
Teoriile tale nu au sens, cum vezi, tu nu poți da absolut niciun exemplu din ceva ce "îți faci ție si poti face și altcuiva", nu esti capabil. Nu esti capabil sa dai un exemplu de cadou! Niciun exemplu de-al meu de cadouri nu este bun, in comparație cu invizibilul tău exemplul! Tu te vezi? Esti cumva chinez si traduci in româna cu google?
Nu esti primul si nici ultimul ce se lipește de teoria "oamenilor super buni ce nu fac altceva decât sa se sacrifice megatragic ca sa facă pe altul fericit" iar acei oameni superbuni iubesc! Evident ca acei oameni nu exista si nu au existat si nici nu vor exista! Apoi întrebarea mea evita complet acest subiect: eu am întrebat: cum te iubesti tu pe tine? si nicidecum nu ma interesează "cum se sacrifică altii?"
Apoi cum sa dai tu "exemplu concret" cu mine? dă exemplu cu tine! Ia uite comparație:
-sărac, se face milă, ochi blânzi, umilință, amărăciune, milă, pâine, milă... inimă. Ajunge.
- acum eu: ma întâlnesc cu un copil de zece ani, cerșetor, picior rupt. Eu: cum s-a întâmplat? păi, taica-su, un țigan, a răsturnat lemne peste el când avea 5-6 ani si pentru ca nu a pățit nimic l-a lovit cu savurează si i-a rupt osul...s-a trezit si a stat in spital peste un an de zile. Tu poti să bagi texte cu mila si umilință volume întregi, pana la capăt cu mila si mila si mila si milă! cine te citește își da seama ca tu habar nu ai că cerșetoria este mafie întreagă.
Îmi place concluzia ta finală scrisă anticipat: tu esti cel ce stie să definească si sa explice dragostea iar ceilalți nu pricep, ca-s prosti! bravo!
Frate, ca suntem frati de neam omenesc, am incercat sa iti explic, dar eram sigur ca nu o sa intelegi, fiecare acum cu viata si intelesul vietii lui. Fiecare decizie de-a noastra ne duce care o inima buna sau o inima rea, nu judec, dar daca nu ai sentimente, esti gol pe dinauntru, si viata nu mai e viata, e sumbra. Si iti zic asta din experienta ca si eu an fost ca tine, dar ceva, de fapt cineva m-a schimbat, si acel cineva e Dumnezeu. Asa ca frate, eu ti-am zis ce am avut de zis. O viata frumoasa sa ai si pace sufletului tau!
Incepem sa plângem pe aci si alte urări? Deviem pe tote direcțiile? cu ce ocazie?
... ai încercat sa îmi explici, dar scuze! eu nu am nevoie de explicații ci de exemple (unul dintre ele este pilda Bunului Samaritean, pilda ce respecta niște criterii esențiale). Mi se pare deja dreptul caraghios sa iei in discuție orice, pana si "de existența sentimentelor" cu posibilele consecințe... ca si cum eu sunt o obligat sa spun cuvânt cu cuvânt ceea ce tu vrei sa auzi, si asta la propriile tale subiecte.
... lasă vrăjeala cu: te-a schimbat D-zeu.
Tu cum iubesti? Pentru ca intrebarea asta poate fii pusa doar de cineva care nu intelege iubirea.
Frate, nu plangem p'aci, eu doar suspin pentru cei ce nu vad adevarata iubire, pentru cei ce nu vor sa aiba dea aface cu iubirea din inima, si iau drept iubire niste ganduri rationale. Nu frate, acele ganduri rationale sunt doar ratiunea pe care Dumnezeu ne-a dat-o sa gandim, sa analizam, sa distingem binele de rau, sa luam decizii bune sau rele. Dar cu cat mintea umana se orienteaza catre lucruri negre, triste, catre rautate si e pe principiu: "daca el e rau, sau ei sunt rai, eu de ce sa nu fiu rau" cu atat inima va deveni mai inpietrita si va exista doar ratiunea, fara sentimentele de iubire. Am zis sa nu iti mai scriu, dar nu prea m-a lasat inima, asa ca uite ti-am scris, poate vei reusi, candva, sa faci diferenta dintre sentimentul de iubire si rationalizare a iubirii. Si atat timp cat nu o sa ai credinta, si o sa fii orgolios, nu o sa cunosti iubirea. Si imi pare rau. Pace tie!
Poate ai vrea sa fi retorică dar la întrebarea ta ("cum ma iubesc?") pot sa dau mii de răspunsuri ( de la grija de sine (alimentație, igiena, vestimentației), la dezvoltare (body-mind training, spirituality ), la prevenție (mai multă psihologie umană si animală niciodată nu strică), la alegerea si pregătirea planurilor si a scopurilor (deci fără hotărâri "disperate" de ultim moment bazate pe noroc!) si evident, nu prea ai avea cum să ma acuzi de neântelegere. Însă, printre miile alea de răspunsuri pot sa evit complet tot ceea ce este legat de implicare in viața altora, sa evit complet tot ceea ce înseamnă relaționare... si mi-as permite să evit de vreme ce, in întrebarea ta, eu trebuie să fac referire la mine însumi si nimic mai mult... adică sa spun un rahat ce oricum găsești in orice carte de povesti, orice ziar, orice film, etc.
"Iubește aproapele ca pe tine!" -chiar este un îndemn retoric, foarte retoric! (numai din simpla observatie ca prin asta nu ți se cere sa iubesti nici "mai mult ca pe tine însuți" ci doar "la fel" — si deci asta ii aruncă la gunoi pe toți acei ce CONSIDERĂ ca există dragoste in situația când " cineva ajunge chiar să se sacrifice pentru altcineva" deoarece in acest caz autosacrificatorul iubește pe altcineva mai mult decât pe el", apoi nu as gresii cu nimic dacă aș zice ca acei, ce CONSIDERĂ așa, depășesc 99, 99% din populația globului, si mai repede sau mai târziu se vor întâlni cu "cealaltă versiune" https://youtu.be/jF55qAYmG5w ). Apoi exista situația cu "mai puțin", genereată de un raționament ( sau pre-judecată) cum că dacă nu avem treabă sau tangență cu anumite persoane, pe care le mai întâlnim, atunci nu le iubim, si deci, acest îndemn "de a ne iubi aproapele" ne cere explicit sa "mărim" atenția, respectul si etc față de ele. Ei bine, deși acest raționament este comple fals dar ușor acceptat (uneori este apriori), iar o societate (comunitate) in care esti superrespectat fără sa trebuiască sa depui măcar un infim efort pentru a-ti arăta calitătile, este de asemenea si terenul unde răufăcători visează să ajungă, ocazie in care "iubirea si bunăvoința" se va transforma brutal in ceea ce este de fapt: "naivitate"! iar pagubele pot fi inestimabile (calculate in vieți omenești). Concluzia: nimeni nu ma poate obliga sa acord respect necondiționat, oricui si din oficiu, doar ca vorbește blând si folosește adresarea de politețe. Respectul se câștiga, foarte ușor... dar se câștigă, si se poate pierde la fel de ușor (si ireversibil - de multe ori).
De-altfel nimeni nu mă poate obliga sa te ignor sau să îți aduc ofense pentru ca m-ai făcut prost (unul ce nu înțelege). Dar numai faptul ca știu sa evit cu strășnicie si in același timp ii articulez pe toți cei ce nu dau un exemplu clar de fapte concrete ce o persoană poate le face atât altora cât si sieși, deja îți poate lasă o vagă impresie despre cam cât pricep eu, si despre cât de ușor pot fi impresionat de jocuri de cuvinte. Ai exemple ce nu le zici, atunci e bine, dacă nu ai atunci iară e bine. Că vorba veni: doar nu ai vrea sa îmi răspund singur la intrebare?
"eu doar suspin pentru cei ce nu vad adevarata iubire" - îmi place cum subliniezi — adevărata— de parcă cineva de aici ar fi interesat sa se autoprosteasca (ca sa nu zic "autoînșele" deoarece sună prea conjugal). Ca "iubirea" o fi raționalizată ( venită din cap si dată cu rația ), că o fi venită din inimă (pasională... chiar oarbă de atâta pasiune), că o fi venită din cot — nu are importanță deocamdată! pur si simplu eu ți-am cerut niște exemple, exemple faptice despre ceea ce poate face "un iubitor mai mic ca si tine", unul ce nu iubește pe seamanul sau mai mult decât pe el însuși (cum "ar părea" că faci tu!). Si apropo, când vei fi capabil să aduci acele exemple, ar fi posibil sa îți dai seama (sau ba!) că cel pentru care ar trebui sa suferi si suspini ar fi doar unul ca tine, capisci? (asta este si scopul întrebării!)
"pe principiu: "daca el e rau, sau ei sunt rai, eu de ce sa nu fiu rau" cu atat inima va deveni mai inpietrita" — ete na, țin să precizez că principiul tău nu este un principiu deoarece nu descrie o relație cauză—efect ci eventual cel mult o relație-in-cascadă! Și aici, iarăși ar trebui sa îți cer exemple concrete! de motive pentru care unii oameni pot fi răi... dar mă las păgubaș. (de-altfel am pierde multă vreme cu niște motive ce sunt prea banale si banal de puține: lipsa hranei, lipsa indiscreție de îți bagi mana intr-un sertar care nu-i al tău, presiunea unei galerii formate din "amici" si cam atât — evident că o discuție pe aceste motive sigur nu îți dorești). Teoria "inimi împietrite" este foarte veche (mai veche ca Sf. Pavel) si foarte dezbătută de rabini, ba mai este si foarte INutilă creștinilor: Iisus nu vorbește doar de "dragostea din inima" ci si de obârșia gândurilor rele care este tot acolo, de aceea "inima" nu este comoara si scopul suprem (strângeți comoară in cer, si unde va fi comoara voastră va fi si inima voastră -xVrei cartea si nr de capitole si versete? ) Pavel da! dragoste si inimă si dragoste si inimă —si tot așa— până nimeni nu mai înțelege nimic! iar lipsa asta de înțelegere, la el, tot dragoste se numește! si totul funcționează ca pe roate dacă sar donatorii, dacă nu, înghiți in gol si schimbi teoria! sau poate data viitoare!
"Si atat timp cat nu o sa ai credinta, si o sa fii orgolios, nu o sa cunosti iubirea. Si imi pare rau. Pace tie! — Băi nenea sfântul Pavel al II-lea, după ce că lălăiești tot pe lângă ceea ce (te )întreb eu, și deci, printr-o astfel de evitare continuă nu vei ajunge niciodată la vreun fel de clarificare, sau la pace, este limpede ca tu numai pace nu îți dorești. Revenirea ta nu este dacat o încercare disperrrată de a-ți impune teorrriile de papagal! ghinion! se pare că nu ai reușit să ma sperii nici cu faptul ca ai uitat intenționat să precizezi de cătă credință e nevoie: Iisus nu zice că dacă vei avea credința cât un munte vei zice seminței de muștar să se arunce in mare si ea se va arunca! ci invers... (e nevoie de foarte puțină credință (credulitate) pentru a face fapte mari ), si Pavel Intâi avea nevoie de mulți credincioși creduli, exact ca tine, Mai caută!; nu ai reușit sa ma sperii nici cu crearea de legături imaginare între "credință" si "iubire" (încearcă pe la pocăiți că lor le place la nebunie când le spui de astea, deși nu te vor aprecia prea mult deoarece ei cunosc deja că poezia asta n-are utilitate practică, dar decât sa ajungi sa îți stingi cu vodcă preamulta ta dragoste ce o ai, tot mai bine este sa pierzi vremea lalaind lor mai ales că lor le este frică sa te contrazică; sau încearcă pe la grădinițe că acolo mai există șanse să fi crezut! Dar cel mai bine, un sfat prietenesc de la mine, ar fi sa o lași baltă cu teoria si sa te apuci sa faci ceva mai practic, ca de autosacrificatori nu prea ducem lipsă.
Bine frate, m-ai convins, nu stiu nimic, sunt indroctinat, ajuta-ma, spune-mi practic ce ar trebui sa fac...zi-mi ce trebuie sa fac sa ajung la fapte concrete sa ajung la ceea ce vrei tu sa ajung. Si chiar vorbesc serios, spune-mi ce crezi tu despre credinta, despre Dumnezeu si tot ceea ce ti se pare tie real. Vad ca esti bine pregatit informational, stii versete, stii ce zice Biblia, eu nu prea le stiu, poate am luat-o pe carari gresite, ajuta-ma!
Ai o gandire obiectiva, iar pentru tine sentimentele fata de ceilalti par inutile si usor terminabile, iar pentru ca nici un raspuns de-al nostru nu pare concret, automat ca nimic din ce vom explica noi nu vei considera corect. Deci de aia consider ca ti-ai raspuns singur la intrebare.
"iar pentru ca nici un raspuns de-al nostru nu pare concret, automat ca nimic din ce vom explica noi nu vei considera corect" dacă exemplele care s-au dat (rar, dar s-au dat) pana acum nu au legatură cu întrebarea... asta nu înseamnă ca următoarele răspunsuri nu vor fi corecte, ci dincontra! incet incet se vor apropia de soluții.
Adică, ceea ce este corect rămâne corect indiferent de ceea ce eu vreau să cred sau să consider.
De exemplu, eu am luat doar doua posibilități din trei posibile:
-cazul in care nu dau atenție celorlalți cât îmi dau mie
- si cazul in care m-as sacrifica pentru ceilalți
deci indiferent ca tu consideri ca mi-am dat răspuns singur, rămâne destul de evident faptul ca posibilitatea a 3-a, cea in care dau atenție egală aproapelui cătă îmi acord si mie, nu este deloc abordată. Mai pe scurt: considerentele tale nu au nicio bază. Partea cea mai complicată ar fi observarea pentru a vedea dacă această posibilitate este reală, iar de idei eu nu duc lipsă; exemplu de situației sa zicem ca tu îți cumperi o bicicletă. Vrei sa fi ținută până inveti să mergi pe ea? —evident că da! Vrei să fi ținută după ce ai învățat? —evident ca nu! Sa zicem ca vecina ta își cumpără bicicletă. Mai intrebi ce vrea? (dar poți sa te prefaci ca nu o vezi pe motiv ca apoi va avea sentimente inutile si ușor terminabile )
Precum vezi, posibilități sunt, hai sa te văd pe tine cu o idee noua!
Poti sa faci lucruri pentru persoane, dar nu sa le dai totul fiindca si propria persoana conteaza, faci chestii care conteaza pentru ei, dar limitate si in concordanta cu sentimentele tale, sa nu te ranesti nici pe tine si nici pe ei. Cel mai bine ar fi ca toti sa se comporte asa, sa fie o lume mai ideala sa zicem, dar nu se prea poate. Si prin iubirea fata de apropiati (cei apropiati sunt cei pe care noi ii observam ca fiind diferiti fata de altii si ii consideram mai buni sau mai aparte), iubirea care se presupune sa le-o arati lor este fiecare gest pe care il faci pentru ei, chiar si unul cat de mic are o semnificatie mare.
Ceee? 
unde este exemplul concret? Eu am zis ca am idei dar nu ți-am dat un exemplu ca tu să vii cu o predică, ci cu un alt exemplu concret! predica nu mai ține! (sau poate vrei sa te faci preoteasă si exersezi pe aici?)
"Poti sa faci lucruri pentru persoane"... ei bine sunt situații când alți nu accepta sa le faci nimic, sau nu acceptă unele chestii. Despre asta este vorba (depinde de context— du-i piramidon la cineva pe care nu îl doare capul sa vezi cum ți-l dă de cap!; apoi depinde de moment, etc)
Vină cu... exempluuu concret!
Spre exemplu : se da cu capu de pereti apropiatu tau(dintr-un motiv), tu iti arati iubirea oprindu-l si explicandu-i ca nu e bine, adica nu stai si te uiti fara sa il ajuti, poti numi asta iubire, sau pentru tine nu e?
Acuma bine!
- nu am văzut niciodată oameni care sa se dea cu capul de pereți. Evident ca se poate analiza mult mai strict pentru a ajunge intotdeauna la o certitudine... dar nu-mi pierd vremea pentru acest caz SF (dintr-doua-trei motive)
-apoi nu știam ca mai nou trebuie sa explic ce se poate numi iubire si ce nu! Asta este un subiect mult mai subiectiv si mult prea vast ca sa ne apucăm de el.
Noi ne iubim pe noi insine prin faptul ca: vrem sa fim fericiti, sa nu ne ranim si sa facem lucruri care ne plac si deci asta inseamna sa te iubesti pe tine, desigur poti si sa nu te iubesti pe tine insuti insemnand sa faci contrarul acestor lucruri. Versetul acesta din biblie face referire la faptul ca trebuie sa tinem la aproapele nostru si sa nu ii facem lucruri care noua insine nu ni le-am face.
Este acceasi explicație ca in primul răspuns primit (cel de la sadrian46)
Modificarea ta pe final din: "iubește ca pe tine" in "nu-i face ce ție nu îți faci(sau nu îți place)" ...este exact realitatea in care trăim: suntem niște legume, sau in cazul unora mai certați cu legea ar fi: ori abuzăm ori suntem legume!
s-apoi explicații si interpretări pe text ar fi destule. Ceea ce ma interesează sunt exemple, si aici este "buba" ca nu prea multe se potrivesc, un exemplu dintr-o mie: "mie îmi place sa fiu curat deci fac baie!" dar asta nu se potriveste aici! Contextul este: "altuia precum ție" ca eu niciodată nu voi merge la cineva sa-i fac baie ca si mie sau aproape ca si mie! Nici nu am auzit de așa ceva... adică, sa fim serioși, nici nu s-ar numi igiena aproapelui ci: abuz sexual! Igiena e buna? evident! Dar tot la fel de evident este faptul ca nu are ce caută acolo un străin cu porecla "aproapele tău"!
Așadar un exemplu sa se potrivească in context (si evident cu excepția "bunului samaritean")
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
