Belsatar condusese Babilonul o perioada lunga de timp. Nu stim ce condusese exact, cat se extindea puterea lui, dar stim ca Nabonid s-a reintors la conducere. Asa ca autorul avea o situatie in care un rege, Nabonid, e urmat ce fiul lui, Belsatar. Asta e ordinea normala a succesiunii, iar asta ar fi insemnat ca ultimul imparat inainte de cucerire ar fi fost Belsatar. Noi stim ca Belsatar a fost doar delegat, si ca Nabonid a reluat conducerea efectiva, dar autorului i s-a parut mai sigur sa selecteze informatiile in acord cu succesiunea normala, naturala la tron. Autorul este un outsider, nu este nici macar babilonian, este evreu, rezident cu staut precar, pe care el il percepe ca robie. Tin sa mentionez ca procedeele literare sunt folosite de toate genurile literare, nu doar de poezie.
Vorbesti de evenimente incerte, din perioada Imperiul babilonian corelate cu scrieri din Vechiul Testament.
Sincer eu nu-mi aduc aminte ce am facut saptamana trecuta...
Nu imi aduc aminte sa-l fi vazut la acest opat pe Nabonid nici pe Nabucodonosor al II-lea
Un imparat e asediat in capitala lui, de forte mult superioare. Totusi, desi sunt motive de ingrijorare, nu sunt motive de disperare: capitala este inexpugnabila. Totusi, e cucerita intr-o singura noapte. E ca si cand imparatul ar fi fost complet infrant tocmai cand se lauda ca e de neinvins. Iar autorul cartii Daniel arata asta printr-un procedeu literar, imaginand un ospat chiar in noaptea fatala, la care imparatul se lauda ca nu poate fi invins. Verosimilitatea artistica e foarte mare, caci e stiut ca imparatii faceau astfel de ospete foarte des, si e de crezut ca imparatul sa se laude tocmai in acele momente de restriste, sub asediu, ca sa incurajeze curtea. Autorul considera ca imparatia Neobabiloniana a cazut ca urmare a nedreptatilor acumulate, mai ales ca era el insusi victima unei astfel de nedreptati, captivitatea evreilor. Si arata asta folosind un alt procedeu literar, mana care scrie pe zid. Iar imparatul este Nabonid, pe care autorul cartii Daniel in confunda cu Belsatar. Dar e si foarte usor de facut confuzia, caci Belsatar, fiul lui Nabonid, condusese multa vreme tara. Autorul a crezut ca, odata ce Belsatar era fiul lui Nabonid, nu avea de ce sa revina Nabonid dupa Belsatar si atunci Belsatar a fost ultimul imparat. Nu stia ca Belsatar condusese ca delegat al tatalui sau, si ca acesta a fost nemultumit de conducerea lui. Cine cunoaste toate subtilitatile astea ale familiei regale, ca sa le poata sti si autorul? De unde era sa stie autorul ca dupa 2700 de ani de la scrierea cartii, o sa aiba un cititor care o sa inteleaga cartea mot-a-mot?
Interesant că Biblia îl numește pe Belșațar fiul lui Nabucodonosor. Dovezile arată că nu era fiu, ci nepot, adică fiul fiului. Dar nu văd asta ca pe o greșeală sau contradicție. Termenul "fiu" folosit cred că a vrut să sugereze urmaș sau descendent.
"Daniel arata asta printr-un procedeu literar, imaginand un ospat..." - Eu nu sunt convins că a fost un procedeu literar. Nu am dovezi, dar intuiția îmi spune că Daniel a prezentat faptele așa cum au fost. Sunt unii care văd numai poezie și figuri de stil în V.T., deși acolo este istorie destul de conștiincios relatată.
Belsatar condusese Babilonul o perioada lunga de timp. Nu stim ce condusese exact, cat se extindea puterea lui, dar stim ca Nabonid s-a reintors la conducere. Asa ca autorul avea o situatie in care un rege, Nabonid, e urmat ce fiul lui, Belsatar. Asta e ordinea normala a succesiunii, iar asta ar fi insemnat ca ultimul imparat inainte de cucerire ar fi fost Belsatar. Noi stim ca Belsatar a fost doar delegat, si ca Nabonid a reluat conducerea efectiva, dar autorului i s-a parut mai sigur sa selecteze informatiile in acord cu succesiunea normala, naturala la tron. Autorul este un outsider, nu este nici macar babilonian, este evreu, rezident cu staut precar, pe care el il percepe ca robie. Tin sa mentionez ca procedeele literare sunt folosite de toate genurile literare, nu doar de poezie.
Greu...
Cel mai probabil Nabonid l-a lasat rege pe Belshazzar, si la momentul ospatului era angajat in lupta cu Cyrus la Tigris. (e clar ca venise de la Tema, chiar daca documentele nu ne spun foarte exact perioadele in care a fost plecat acolo, dar inca de la plecarea in Tema il lasase rege sau regent, [nu se stie foarte exact], pe Belshazzar).
Acum...sunt eu si istoric, dar nu le stiu chiar pe toate.
Ce ai mai sus e din "Nabonidus, Belshazzar, and the book of Daniel:
an update", o lucrare a lui William Shea, Andrews University, Michigan.
Cred ca ei inca se mai cearta pe acolo daca pe regina prezenta la ospat o chema Nitocris, si daca era mama sau sotia lui Belshazzar, deci ce intrebi tu aici e...Crima & Pedeapsa.
Crima o sa fac eu, daca mai vii cu intrebari la care sta pisica-n coada!
Conform acestui document, se pare ca nu, nu conducea armata care a luat Babylonul.
"According to the Nabonidus Chronicle, "in the month of Tashritu, Cyrus
attacked the army of Akkad in Opis on the Tigris." l6 The day in
Tishri (in 539 B.C.) on which this battle was fought is not stated in
the text, but it is obvious that Cyrus' forces were victorious and
that the Babylonians under Nabonidus' command were in retreat.
The next encounter occurred at Sippar, located about fifty miles
north of Babylon. Sippar fell to Cyrus on the 14th day of Tishri
without a battle, but Nabonidus was able to escape. Two days later
Babylon itself was taken by another division of Cyrus' army, again
without a battle. The short-lived Neo-Babylonian empire had come
to an end."
De ce Babylonul a fost luat de o alta armata a lui Cyrus, si nu de fortele sale principale am sa caut, si daca gasesc referinte, revin.
Imi cer scuze ca nu am tradus, sunt grabit...si nici eu nu le stiu pe toate. Uneori, trebuie sa apelez si la ce imi dau studiile altora. Te-am avertizat de la intrebarea despre regii mathusalemici ai summerienilor ca este o zona in care nu sunt foarte pregatit.
Corectez aici ceva. Înainte de căderea Babilonului mai fusese o bătălie între armatele lui Cyrus și cele ale lui Nabonid. Și ce am citit eu "un an de la bătălie" se referea la acea bătălie, nu la căderea Babilonului. Deci un an de la acea bătălie și-a făcut Cyrus intrarea triumfală în Babilon.
DeProfundis99 întreabă: