Ma confrunt cu gânduri necurate de hula despre Dumnezeu, Iisus, Sfânta Maria și despre crearea Pamantului(hula împotriva Duhului Sfânt și nu mai știu daca am făcut cu voia). Au apărut când citeam Biblia, am început sa citesc Biblia din începutul lui August. M-am oprit din citit crezând că o să treacă gandurile, dar a fost mai rău. Din fericire nu prea le am decât foarte puțin, dar îmi este frica ca m-a lăsat Dumnezeu pe veci.
Va rog ajutați-mă cu un sfat!
Prietene,
1. E bine de știut că gândurile de hulă nu sunt ale omului, ci ale diavolului. Asta înseamnă că dacă tu NU le vrei și NU le cultivi, nu ești vinovat de apariția lor.
2. O spovedanie te-ar ajuta și liniști mult.
3. Nu renunta la rugăciunile de dimineață și seara.
4. Fii liniștit! Domnul nostru e de 100 de ori mai aproape de noi când vrem cu El și nu ne lăsăm la cel rău. Fii tare! Nu te lăsa!
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Nu vreau sa te jignesc, dar trebuie sa ai parte de un consult la psihiatrie.
Răspunde
Nu vreau sa te supar, dar ai nevoie de un consult psihiatric. Stiu ce boala ai, dar las problema psihiatrului. Curaj si succes!
Dumnezeu e un personaj imaginar de poveste puerila, primitiva, fantezista si absurda buna pentru prostirea naivilor creduli si nestiutori,
Omul nu are nevoie de minciuna si de fantezie primitiva. Omul are nevoie de stiinta, de ratiune si de adevar.
Un zeu atotputernic si nemuritor nu ar avea nevoie de nimic de la om si nici de om. Cine are nevoie de credinta omului, un zeu atotputernic si nemuritor sau un om mincinos ca sa profite de naivitatea omului credul si nestiutor pentru a-l insela? Evident ca omul mincinos are nevoie de credinta omului nu un zeu atotputernic si nemuritor.
De aceea, prin credinta se ajunge la minciuna, iar prin stiinta se ajunge la adevar.
Credinta in personaje imaginare si neștiința face omul mai slab si mai fricos. Cine vrea sa fie mintit si inselat are nevoie de cat mai multa credinta, nestiinta si lipsa de ratiune.
Cine vrea sa fie mai puternic, trebuie sa aleaga stiinta si adevarul, deci trebuie sa citeasca carti mai serioase, stiintifice si lase povestile primitive sa le citeasca cei care le-au scris.
"Toţi oamenii care gândesc sunt atei." - Ernest Hemingway
"Religia s-a născut când primul ticălos l-a întâlnit pe primul prost." – Voltaire
"Toate religiile sunt întemeiate pe teama celor mulţi şi pe isteţimea câtorva." - Stendhal
"Una din marile tragedii ale omenirii este că moralitatea a fost răpită de către religie." - Arthur C. Clarke
"Religia este capodopera artei de a dresa animalele, deoarece dresează oamenii cum să gândească." - Arthur Schopenhauer
"Modul de a vedea, prin credinţă, este de a închide ochiul raţiunii." - Benjamin Franklin
Nu confunda credinta cu Religia. Faptul ca tu ești credincios lui Dumnezeu, asta inseamna, Sa ajuti, să fii mai bun. Religia este facută de oameni, dar tu bagi credinta cu Religia în același borcan fară sa înțelegi ideea prin faptul " numai că faci un bine, asta demonstreaza un fapt credintă cu sufletul și inima către Dumnezeu". faptul că ești ortodox, catolic, baptist, etc nu inseamnă că ești și credincios dacă, emani ură, resentimente, trufie, vicleșug este =0 Ti se par toate anapoda pentru că des vedem " ortodoxi, catolici, etc care mint, fură, emană destrabalare, înselare și vicleșug. Stiinta se bazeaza pe cercetari, corectari eronări.
Credința vine de la religie. Un om dacă se naște nu inventează el singur poveștile cu Dumnezeu, iar Dumnezeu e invizibil și surdomut, deci inexistent. Doar religia inventează credința. Un om nu are de unde inventa asemenea fantezii primitive, puerile și absurde fără sa-i fie servite pe tavă.
Bunătatea omului e nativă. La fel e și răutatea.
Comportamentul omului e dat de codul genetic și prin învățare.
Știința înseamnă adevăr, pentru că se verifică.
Credința înseamnă neștiință și e drumul către minciună.
Omul care zice că are credință în Dumnezeu, în realitate are doar credință în oameni, pentru că Dumnezeu nu există. Nu i se arată omului "credincios" pentru că nu are cine să i se arate.
Și dacă ar exista un Dumnezeu, atunci acela nu ar fi atotputernic, inteligent, bun și iubitor, pentru că dacă ar fi așa, nu ar avea de ce să se ascundă de om, nu ar avea de ce sa nu comunice cu omul, nu ar avea de ce să lase omul în întunericul neștiinței și primitivismului, să moara de boli, de frig, de foame, în accidente și în războaie și nu ar fi avut nevoie să facă purici și păduchi.
De ce avem purici și păduchi, pentru că i-a făcut Dumnezeu?
Evident că nu i-a făcut nici un Dumnezeu inteligent, atotputernic și iubitor, pentru că nu avea de ce.
Natura a făcut tot ce există, de aceea avem purici și păduchi, avem omul mincinos și tot felul de viețuitoare.
Proprietățile materiei și evoluția în timp de milioane de ani prin selecție naturală dau naștere vieții, nu zeii din poveștile primitive, fanteziste și absurde scrise pentru înșelarea omului naiv și neștiutor care nu gândește sau nu e în stare să gândească.
Asta e o viețuitoare, o formă efemeră de existență a materiei generată de proprietățile materiei și e caracterizată prin supraviețuire, strângere de resurse și înmulțire. Asta face și omul pentru că e o viețuitoare și nimic mai mult. Că e mai sofisticat, e un adevăr, dar nu se abate de la programul de viețuitoare. Face exact tot ce face o viețuitoare.
Cine ar avea nevoie de credința omului, un zeu atotputernic și nemuritor sau un om necinstit ca să îl poată înșela pe cel naiv și neștiutor? E evident că zeul nu are nevoie de om, dar omul mincinos are nevoie de credința celui naiv și o cere în numele unui personaj inexistent în baza unor povesti stupide, absurde și rupte de realitate.
De aceea, prin știință se ajunge la adevăr, iar prin credință se ajunge la minciuna omului necinstit.
E corect? De ce nu? Orice viețuitoare strânge resurse prin orice mijloace. Un lup mănâncă o căprioară. E rău? E bine? Depinde din ce punct de vedere privim problema. Ce e rău pentru o viețuitoare poate fi bun pentru alta. Asa și omul viclean și mincinos îl înșală pe cel naiv cu povesti primitive și absurde. E bine? E rău? Dacă omul nu e în stare să facă diferența dintre adevăr și minciună, dintre realitate și ficțiune, atunci primește exact ceea ce merită, o minciună. De asta se spune că avem nevoie de credință, pentru că în realitate de credința omului naiv are nevoie doar omul viclean și inteligent.
În mod corect, omul are nevoie de știință, nu de credință. Cu credință se face cel mult o încercare. Cu știința care e verificată și e adevăr se fac lucrurile bune, iar atunci când credința înseamnă ignorarea realității și înlocuirea ei cu ficțiunea primitivă și absurdă, atunci acea credință se numește prostie.
Credintă = a crede. a fi convins. N-are de-a face cu Religia te înșeli complet și încurci, faci un amestec de idei.
Sunt convins că daca prin ex : "tu ai cazut într-o gropă" eu te pot ajuta, venind in sprijin cu sfoară. Tu poți să nu crezi acest lucru, dar tocmai că te-am salvat. Este o minciună ca te-am ajutat? Eu zic că este un adevăr, indiferent ce ai spune.
Cred că dacă ex " te-ai rănit, eu te pot ajuta cu o idee sau o faptă bună" tu poți să nu crezi asta, dar tocmai că din nou am reusit și te-am ajutat. Și Asta este tot minciună? Este o naivitate din partea ta că desi te-am ajutat de două ori, 3 ori, 4 ori N ori tot nu ai încredere.
Lupul mănâca caprioara pentru că păcatul este raspăndit larg în lume si nimic numai este pur. Intodeuna lumea da vina pe Dumnezeu, dar nimeni nu pune răul când sunt doi. Bine și rău. Cei care nu cred in Dumnezeu, dă exemple negative. răul se pare ca este observat mai mult in atentii, decât binele.
Vreau detalii substantiale si despre bine.
Daca nu ai detalii despre bine inseamna ca ești legat la ochii. Dumnezeu este ca aerul, nu îl vezi dar il simti. Căinele care vine la tine dând din coada mort de foame, omul care lesina pe stradă și treci indiferent, zâmbetul care iți multumeste după ce i-ai dat o mâna de ajutor, individul care îți spune, să îți vezi de treaba ta că dai de belea etc. Daca esti legat la ochii nu o sa vezi nimic, cum te antrenezi așa vezi și te alimentezi.
Credința e de mai multe feluri. Credința în Dumnezeu e una indusa de religie.
Credința în zei (= personaje imaginare inexistente și neconforme cu logica și cu realitatea) nu e un câștig pentru om, dar nu e nici o problema. Din partea mea fiecare poate sa creadă ce vrea sau ce i se propune sa creadă, pentru ca eu nu am nimic de câștigat daca cineva nu crede în zei. Evident ca oamenii vicleni vor spune ca omul are nevoie de credință și mai puțin de știință, pentru ca știința e adevăr și omul nu mai poate fi mințit. Interesul omului viclean e ca omul sa fie naiv, credul și neștiutor. Naiv și neștiutor ca sa nu cunoască adevărul și credul ca sa creadă minciuna. De aceea e asa de mare nevoia de credință.
Binele și răul sunt relative și decurg din selecția naturala. Pentru o viețuitoare, binele înseamnă sa trăiască, sa strângă resurse si sa se înmulțească. De aici vine ideea de bine și de rău. In realitate viata e doar o forma efemera de existenta a materiei, deci nu e nici bine, nici rău.
Daca inventam niște povesti absurde cu un zeu care a făcut tot ce exista, deci a făcut purici și păduchi, care e atotputernic și iubește omul și îl lasă în întunericul neștiinței și primitivismului sa moara de boli, de frig, de foame, în accidente și în războaie, daca inventam un zeu atotputernic care e invizibil și surdomut, incapabil de comunicare cu omul și ne declaram încrederea în asa ceva, nu facem altceva decât sa credem în omul mincinos care inventează asemenea povesti puerile, primitive, fanteziste și absurde. In asemenea condiții nu avem nici un câștig. Daca omul naiv, credul și neștiutor nu știe de ce și pentru ce trăiește, atunci omul mincinos se oferă sa ii călăuzească pașii pe drumul cel "bun", dar minciuna și fantezia primitiva nu poate sta la baza binelui. Tot ce e clădit pe minciuna și pe neadevăr e o amăgire, o înșelăciune și o pierdere pentru omul înșelat.
Tot ce se da fără dovezi se respinge fără dovezi. Daca în plus exista și dovezi contrare, atunci respingerea minciunii e definitiva și fără posibilitate de revenire.
Viata trăită în minciuna nu e nici un câștig. Cine apreciază minciuna, poate sa o considere drept adevăr și nu e nici o problema. Dupa părerea mea, omul are mai mult de câștigat daca e rațional, inteligent, daca apreciază știința și adevărul și daca respinge fantezia primitiva și absurda cu zei atotputernici invizibili și surdomuți, care fac purici și păduchi și care lasă omul în întunericul neștiinței și primitivismului sa moara de boli, de frig, de foame, în accidente și în războaie.
Omul e o viețuitoare mai complexa și ii place sa se creadă produsul unei entități atotputernice și inteligente, ii place sa creadă ca nu moare niciodată, ca are ajutor de la entitățile respective, dar realitatea și logica infirma asemenea povesti. Toate fanteziile astea ii servesc omului mincinos, necinstit și nesimțit, pentru ca asta înseamnă un om care minte și înșală. Nu e nici o problema daca omul accepta sa fie mințit și considera minciuna drept adevăr. Astea sunt viețuitoarele. Omul daca putea face mai mult, făcea mai mult. Omul face exact cat poate și ce poate și e perfect.
Omul nu recunoaște ce face, trăiește mai mult inconștient. Omul iubește "viata". Sa ne uitam la ce face omul cu animalele. Asa face omul și cu semenii lui. Daca poate sa ii însele, o face fără nici o problema. De asta avem războaie, de asta am avut sclavagism, inchiziție și asa mai departe. De la vorbe la fapte e diferență mare. Omul una spune și alta face. Omul e o viețuitoare și atât, cu sau fără povesti primitive și absurde.
Asta se intampla deoarece vrășmașul omului, si anume diavolul, nu vrea ca tu sa citesti Biblia si sa o parcurgi pana la capat, de aceea iti insufla hule in gand.
Ceea ce poti face este ca inainte sa te apuci de citit Biblia, sa-L rogi pe Duhul Sfant sa te calauzeasca pagina cu pagina si sa iti dea intelepciunea necesara ca sa poti intelege ceea ce citesti iar gandurile diavolesti sa nu te faca sa răstălmăcești sa ti se rispipeasca din minte.
Am înțeles, mulțumesc mult tuturor?
Am vrut sa pun o fata zâmbitoare
, ignorați semnul "?"
Toti ne confruntam cu gandurile astea cand incepem sa ne apropiem de Dumnezeu, e un drum greu, dar extraordinar de frumos, atunci cand ne apropiem cu toata nadejdea. iti recomand sa te duci la un huhovnic sa te spovedesti si sa te impartasesti si sa te calauzeasca pe calea asta. Ce pot sa iti spun eu e sa nu iti fie frica, lasa gandurile sa vina, nu te infricosa de ele, lasa-te in voia Domnului. Sa nu te mai intereseze ce ganduri vin, tu sa fii concentrata acolo la ceea ce citesti.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
