Se spune ca erau odata "fapta" si "cuvantul". Cuvantul a inceput sa se impauneze ca faptele nu pot exista fara el si ca la toate faptele din lume doar el le dadea un nume. Unde era cuvantul, venea si fapta. Mereu cuvantul era inaintea ei. Cum auzeai cuvantul, te bucurai, apoi fapta venea ca ceva firesc in urma lui. Apoi fapta suparata i-a spus ca se va intoarce roata si ca va veni o vreme cand cuvantul in fata faptei nu va mai avea nicio valoare si ca oricat se va vorbi, cuvantul nu va mai fi luat in seama, ci doar fapta.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Da,cuvintele noastre au putere, daca si noi traim in conformitate cu Cuvantul lui Dumnezeu.Nu poti sa spui cuiva sa nu mai fumeze, avand tigara in gura.
Răspunde
Verbum domini manet in aeternum. Da, cuvantul va avea mereu putere, de la Dumnezeu, prin om.
Nici nu ai idee cata energie zace acolo. Iti dau doar exemplul copiilor care se dezvolta necorespunzator, tematori, cu lacune in ceea ce priveste increderea de sine - atunci cand li se pun in mod repetat etichete ("esti prost, nu esti bun de nimic", etc.) chiar si daca au un IQ peste medie. In egala masura, copiii care si-au depasit anumite limitari si handicapuri, datorita faptului ca parintii si cei din jur i-au incurajat in mod constant.
"Moartea si viaţa sunt in puterea limbii"(Proverbe 18:21) - ni se spune in Biblie. Cu cuvintele poti motiva si spune "te iubesc" persoanei iubite, tot cu ele poti arunca o negura peste sufletul celui de langa tine.
In egala masura, folosite cu intelepciune, in rugaciune, cuvintele noastre pot fi o sursa de binecuvantare, atat pentru noi cat si pentru altii. " Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit" (Iacov 5.16)
Răspunde 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
