"Marea taina a existentei noastre nu consta in a trai ci in a sti pentru ce traiesti"(Dostoievski)

Cum comentati?


Daca traiesti doar ca sa mananci,sa te duci la munca,sa joci table,sah sau altceva,sa iti vezi de nevoile de zi cu zi,sa te distrezi si sa intretii relaxii sexuale,sa consumi alcool des DEGEABA traiesti.
Nu spun ca distractia,alcoolul si celelalte nu sunt bune,dar in toate exista o limita,un scop etc. Daca facem din viata noastra un sir de placeri si senzatii tari, un sir de obisnuinte care se repeta mereu putem spune ca traim degeaba.Bineinteles ca munca este binevenita chiar e binecuvantata de Dumnezeu dar daca doar muncesti,mananci,te culci,te distrezi inseamna ca nu ai trait viata.
Adevarata viata traita inseamna cunoastere,rugaciune,cautarea lui Dumnezeu,aprofundarea cititului,dezvoltarea pasiunilor,admirarea naturii,intarirea credintei,participarea si implicarea in viata spirituala,culturala, educativa etc.
Sa nu uitam un lucru important si de aceea l-am lasat la urmaRAGOSTEA.DACA NU IUBESTI DEGEABA TRAIESTI! Dragostea este cel mai important lucru in viata. DRAGOSTEA DE SEMENI si dragostea fata de aleasa inimii.Si dovada cea mai vie este MANTUITORUL IISUS HRISTOS care A IUBIT,A IERTAT,A INVIAT, A SUFERIT etc

Ce parere aveti?

Intrebarea ta ma duce cu gandul la o intrebare ce o aveam de mult in minte si as fi vrut s-o postez,dar cum nu-mi prea sta in fire sa fac asta,am sa o pun aici,cu aceasta ocazia si anume: traiesti sau existi? Este o intrebare complexa din punctul meu de vedere,care reuseste sa te puna pe ganduri.Iar acum ca sa raman la subiect,eu nu sunt o persoana prea credincioasa,spre deloc,dar iti impartasesc cateva sentimente si conceptii despre ce inseamna existenta! Personal,nu cred ca o viata traita inseamna, pocainta, adorarea lui Dumnezeu, rugaciune, s.am.d.O viata traita cred ca este in momentul cand incerci sa o explorezi,cand incerci sa afli toate tainele acestei lumi,sa calatoresti, sa observi, sa inveti, sa te adaptezi, sa cunosti necunoscutul.Sa ajungi in momentul in care sa reusesti sa te culci seara cu un zambet pe buze, multumit de performanta zilei pe care ai avut-o si sa te poti trezi cu acelasi suras, entuziasmat de ziua ce urmeaza.Referitor la intrebarea mea,multi oameni se pierd pe drum,ajung sa traiasca pentru a multumi alti oameni din jurul lor fie ei parte din familie, prieteni, rude, etc, astfel incat uita de propria cale.Multi ne nastem,facem o scoala,poate o facultate,ne angajam pe un salariu medicoru,intemeiam o familie si urmam acest curs al vietii,deoarece asa este normal,dar cati dintre noi,reusesc cu adevarat sa mai traiasca in adevaratul sens al cuvantului dupa ce a aparut primul copil? Poate este un gand egoist,dar privit din perspectiva mea, poate nu prea dezvoltata la momentul actual, cu totii cred ca trebuie sa avem curajul de a face, sau macar de a incerca sa facem ceea ce ne place si ce ne face cu adevarat fericiti si nu trebuie mereu sa ne supunem la regulile societatii, deoarece vezi-Doamne acestea exprima normalul.Cam atat am avut de zis in mare parte, sper ca n-am deviat prea mult de la subiect.Pace!