Martorii lui iehova sunt o secta satanista exact ca mormonii?

La baza existenței este o existenta care nu are cauza.Adică trebuie sa fi existent ceva din veșnicie,neputand fi candva nimic,iar Acest ceva care nu are cauză trebuie să perfect, sa aiba in El totul.Iar o existența perfectă, o existenta care nu i minora, din care sa poată ieși nimic trebuie sa fie constienta și iubitoare.Deci un dumnezeu etern,din veci,izvorul existenti si baza acesteia, care nu a primit existența de la altcineva, fiind din nimic trebuie sa fie nu o singura persoana, ci una care iubește alta persoana si care iubie mai curata decat cea dintre un tata și un fiu. Exista un Tata si un Fiu.Si un al treilea, care bucura pe Unul, il bucura pe Tatăl cand sta alaturea si prețuiește pe Fiul cum prețuiește și el. Iubirea adevărată este în 3, nu în 2, în 2 iubirea are o margine Exista un singur Dumnezeu care a făcut cerul și pamantul.Acest lucru poate fi dedus prin rațiune.Fiecare lucru își are o cauza,o premisa,pana ajungem la o premisa necreata a tuturor.Iar acest Dumnezeu este iubire.Dar un Dumnezeu al iubirii veșnice nu poate fi decat un Dumnezeu al unei Treimi de persoane,fiindcă iubirea nu poate fi decat între persoane.Și o iubire desavarsita nu poate fi decat intre trei persoane.Un Tata care ar avea mulți fiii nu și-ar îndrepta iubirea infinită spre mai multi fii diferiti,caci, dacă aceștia ar fi feluriti, ar fi și marginiti și n-ar putea primi toata iubirea Tatălui.Iar iubirea aceasta își arată desavarsirea în Duhul Sfânt, care Se bucura cu fiecare de celălalt.Astfel,și în Dumnezeu sunt trei persoane, dintre care fiecare se bucura de toata fiinta împreună cu celelalte, că și oamenii, dar într-un mod desavarsit.Mai pe scurt, întrebarea e altaacă Dumnezeu este iubire, pe cine a iubit Dumnezeu mai inainte de creatie.In plus,la intrebarea din ce cauza a creat Dumnezeu lumea,voi veți spune,din iubire. Înseamnă ca Dumnezeu iubește dinainte de creație, iar iubirea e interpersonala. Altfel,am putea spune ca Dumnezeu creeaza lumea din necesitatea de a iubi, de-ai fi afirmată existența, de a scapa de monotonia singuratatii, iar de aici pana la panteismul cum că lumea a fost creat prin emanație nu mai e mult.Sa nu mai zic ca Adam a fost creat după chipul lui Dumnezeu.Omul e chip divin, iar chipul fără asemănare devine pasiv. Dumnezeu oare a lăsat ca aceste chipuri sa ramana pasiv etern.Nicidecum,Dumnezeu dorește sa ne asemanam Lui,să fim ca El,deoarece iubirea divina circusmcrie toate eu-rile,doar noi trebuie sa primim acesta iubire,și să fim ca Dumnezeu. Nu mai zic de jocul dintre singular și plural la Facere,,sa facem om după chipul si asemanarea Nostra",,după chipul Său l-a făcut" sau de alte referințe din Scripturi ce reliefează într-un mod evident dumnezeirea Logosului,respectiv a Duhului.Iar,din cele ce cunosc,voi sunteți de acord cu Vechiul Testament. Mergând tot pe logica, afirmand deopotriva ca Iisus Hristos este Cuvantul lui Dumnezeu, dacă Hristos e creat, putem automa trage concluzie ca Dumnezeu mai înainte nu avea Cuvant(Ratiune/Logica). Iar acuzația ca suntem politeisti mi se pare cu atât mai nefondata.Noi mărturisim un singur Domn în trei Ipostaze care se manifestă unele în altele, se întrepătrund, fiintand împreună în unitate de esență, voința și energie.Acuză acesta cade în ridicol,Dumnezeu convergand sa se relevă ca Treime încă din Vechiul Testament (Zis-a Domnului meu,Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune vrăjmașii Tai așternut picioarelor Tale,Din pântece mai înainte de Luceafăr te-am născut, Tu ești în veac după rânduiala lui Melchisedec, Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor, Cuvântul tău rămâne în veac.În Vechiul Testament găsim unele texte care mărturisesc despre cele trei Persoane ale Dumnezeirii. Înainte de a-l crea pe Adam, Dumnezeu a spus: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră"(Facere 1, 26), iar înainte de alungarea primilor oameni din Rai, a spus: „Iată că Adam s-a făcut ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul" (Facere 3, 22). De asemenea, la amestecarea limbilor celor ce voiau să construiască Turnul Babel, Dumnezeu a zis: „Să Ne pogoram şi să amestecăm limbile lor"(Facere 11, 7).La stejarul din Mamvri, Preasfânta Treime S-a arătat sub chipul a trei Îngeri lui Avraam (Facere 18), iar în cântarea întreită a îngerilor din jurul Tronului dumnezeiesc, din vedenia lui Isaia se zice: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot" (Isaia 6, 3), adică se repetă „Sfânt" de trei ori.În Noul Testament cele trei Persoane ale Preasfintei Treimi se descoperă în mod vădit. La Buna Vestire, arhanghelul îi spune Sfintei Fecioare Maria: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca 1, 35).

La Botezului Domnului, când Fiul lui Dumnezeu Se botează în Iordan de către Ioan, Duhul Sfânt Se pogoară în chip de porumbel, iar Tatăl mărturiseşte din cer, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit" (Matei 3, 16-17). Sfânta Treime este mărturisită atunci când Mântuitorul Hristos îi trimite pe ucenici la propovăduire, zicându-le: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Matei 28, 19). Învăţătura despre Sfânta Treime era propovăduită şi de către Sfinţii Apostoli. Sfântul Ioan Evanghelistul spune lămurit: „Trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi Aceştia Una sunt" (1 Ioan 5, 7), iar Sfântul Apostol Pavel, îi binecuvintează pe corinteni prin cuvintele: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!" (2 Corinteni 13, 13).

)

Totodată,chemarea omului de a fi asemenea lui Dumnezeu nu putea fi realizata decat daca Dumnezeu s-ar fi făcut om,fiindcă altfel,cum am putea sa ne unim cu El.Din premisa ca Hristos e creat,tragem concluzie ca,,Viata in Hritstos" se înscrie în limitele creatului, nedând posibilitatea omului de a tinde spre infinit, de a ajunge,, asemenea" Arhetipului.In plus, dacă Hristos n ar fi Dumnezeu, cum s-ar fi realizat mantuirea post cădere? Jertfa unei vieți perfecte nu absolvă păcatul lumii, ci era nevoie de o lucrare divina.Omul e superior ingerului ca avand rezumat a toata creație(microvers) si a dorinței acestuia de a cuprinde toata faptura,dorită ce nu rezumă l-a creat,omul dorind natural comuniune deplină cu divinul,find chip divind,chip ce devine pasiv fără dorința de a fi asemenea Celui ce este iubire,iubire ce se manifesta in comuniune vesnica.

Sa nu uităm și de alte lucruri,Hristos făcea felurite minuni în nume propriu,ca producandu-se de la Sine,iar în altele îl cheamă pe Tatăl spre a ne da exemplu de rugăciune.Iar Cel care poate absolvi temporar o lege,e și Cel care susține legea. Iar despre chenoza, Cuvântul se pogoară la noi în mod desăvârșit fără sa se coboare, enipostaziind firea umana pe care o face plina de lumina,restaurand o din interior și învingând păcatul, fără a i schimba esență care era,,buna foarte".Voi, martorii, va inspirați de la vechii elini, atât de urâți de voi cu privire la neputință lui Dumnezeu de a patimi.Pai eu va spun un paradox.Hristos patimeste pe Cruce fără sa patimeasca. Cuvântul suferă prin Trup zguduind stihial creația, primind moartea prin excelenta ( moartea întregii creații). Dacă Hristos n-ar fi Dumnezeu, cum ar fi putut ca moartea Sa sa o substituie pe a mea? Oare un inger poate zgudui stihial creația.Sau jertfa unei vieti perfecte rascumpera o viata imperfecta.Mergand pe acesta logica, doar adam a fost rascumparat, iar ceilalți oameni nu.Sau o viata imperfectă a fost pricina a tot răul, iar o viata perfecta ne-a plătit datoria în fața lui Iehova, cum îl numiți pe Cel Ce este.Pai atunci, ne punem întrebarea :Iehova l ar fi putut ierta pe om fără aceasta jertfa.Ambele răspunsuri par de neconceput.Da, insemnand ca ca nu era nevoie de jertfa, deci Iisus a murit degeaba.Nu,insemana ca Dumnezeu e guvernat de o necesitate prin care nu il poate ierta pe om fără o jertfa supremă care sa reabiiteze onoarea divina jignita.Ce ingrozitor.Un Dumnezeu justitiar...Eu vin cu alt raspuns.O iertare formala nu ar fi adus mare lucru omului,deoarece firea era stricată. Trebuia insusita de Cuvant,reabilitat iar pe Cruce zguduită stihial într-o jertfa ce îi cuprinde virtual pe toți, prin care omul primeste mantuirea obiectiva, rascumparandu-ne aducandu-se jerta in numele tuturor Sfintei Treimi, aducandu-se lui jertfa lui Însuși.In caz contrar l-am putea numi pe Dumnezeu o fiinta infinit de perversa care nu poate ierta pana nu ii este satisfacuta onoarea divina jignita.Am văzut într un video la voi cum va întrebați cum Hristos creștea în învățătură despre Dumnezeu, având în vedere ca El însuși are esență divina.Pai,cu creșterea în vârstă, Hristos își relevă tot mai mult statul Său divin și cunoașterea exhaustiva pe care o are despre Tatăl din veșnicie.Iar despre afecte și pătimirea care nu vi se par nobile va întreb,, Ce poate fi mai nobil,decât sa mori pentru cel iubit"?! Nu în ultimul rand,la orice disputa aduceți în discuție versetul,,Tatăl este mai mare decât Mine".Pai, acest lucru e valabil doar din punct de vedere cauzal, Tatăl nascandu-L pe Logos, mai-nainte de veci.Cum ar putea doua Persoane ce sunt Una sa fie în subordine una fata de alta. Fără Tata,nu este nici Fiul,nu e logic(Fiul e născut din Tatăl,mai înainte de Luceafar)

În plus, la cincizecime,atât noi,cât și voi spunem ca peste Apostoli Hristos trimite Duhul (noi îl vedem ca Ipostas dumnezeiesc, voi ca energie divina).Pai noi știm ca trimiterea se face în doua raporturi(subordonate Hristos e mai mare decât Duhul,sau egalitate-Hristos e egal cu Duhul)

Nu în altul rând,va lipsesc tainele sacramentele prin care omul se unește cu necreatul,botezul nu mai are importanță eshatologica, spovedanie lipsește de parca Hristos nu ar fi spus,, Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Ioan 20, 21Luaţi Duh Sfânt; Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.

Fapte 19:18 – Şi mulţi dintre cei ce crezuseră veneau ca să se mărturisească şi să spună faptele lor.

Mat. 3:6 – Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.

Iacov 5:16 – Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.

Nici împărtășanie de parca Biblia n ar fi spus:

„Deci iudeii murmurau împotriva Lui, fiindcă zisese: Eu sunt pâinea ce s-a coborât din cer. Şi ziceau: Au nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborât din cer?" (Ioan 6, 41-42)

„Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?" (Ioan 6, 52)În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii." (FA 20, 7)Fapte 19:18 – Şi mulţi dintre cei ce crezuseră veneau ca să se mărturisească şi să spună faptele lor.

Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Că o pâine, un trup, suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine. " (1 Co. 10, 17)Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni." (Ioan 11, 23-26)

Voi spuneți ca acestea sunt simboluri,dar Hristos le prezintă spunad ca,,Acesta este Trupul Meu" nu,, simbol al Trupului Meu", iar cine mănâncă din acesta Hristos va fi în el iar El în Hristos. Dacă Hristos nu ar fi Dumnezeu setea de absolut a oamenilor nu ar fi putut fi satisfăcută. O Viata in Hristos n ar putea satura nevoie infinita a oamenilor de absolut.Iar ca Hristos e Domnul, sa ascultam ce zice scriptura:"

Coloseni 1:16 „Pentru că în El au fost zidite toate… Toate prin El si pentru El s-au zidit." Ioan 1:1 „La început era Cuvântul, si Cuvântul era la Dumnezeu, si Cuvântul Dumnezeu era."„Din care după trup este Hristos, cel ce este peste toate Dumnezeu binecuvântat în veci, Amin" (Rom. 9, 5) Evrei 1:8 „dar despre Fiul: „Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului…"„Nici un desfrânat ori poftitor nu are moştenire în împărăţia celui care este Hristos şi Dumnezeu" (Ef. 5, 5)„Ce vi se pare despre Hristos? Al cui fiu este? Zis-au Lui: Al lui David. Zis-a lor: Cum deci David, în duh, îl numeşte pe el Domn? – zicând: «Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta mea?»" (Mat. 22, 42 – 44).

Sau la înviere când Toma îl numește Domnul meu și Dumnezeul meu.Si sa nu mi spuneți ca nu a înviat: „Uitati-vă la mâinile si picioarele Mele, Eu sunt; pipăiti-Mă si vedeti: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeti că am Eu". Hristos oare folosea iluzii și vedenii? Oare la Tabor când Hristos strălucea în lumina dumnezeiasca și avea lângă ei pe Moise și Ilie sa fi fost o alta iluzie…

Iar despre viața viitoare,pe langa dovezile scripturistice (aparitia lui Moise si Ilie pe tabor,pilda săracului lazăr,referințe la focul ghenei, intunericul cel mai dinafara, scrasnirea dintilor incompatibile cu starea de existența) refuz sa cred ca Dumnezeu desfiinteaza creaturi inteligle, spre a fi din nou infinate prin Memoria divina.Refuz sa cred ca dragostea nu dainue nici dupa moarte.Ca mama mea nu mai e mama mea, ci desfinata, că oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.Ca drogosta piere in fata mormantului si nu dăinuie veșnic, ca omul e un animal mai inteligent, fără o parte inteligibilă nemuritoare la fel cum sunt îngerii.Cum ar vrea Dumnezeu sa desființeze pe Cel făcut după chipul Sau,sa nu i respecte dorința de a fi în comuniune cu El(raiul) sau nu(iadul). Smerenia divina a atat de mare incat respecta decizia omului de a nu nu fi in comuniune cu Dumnezeu. Dumnezeu oferă si diavolului, pururea, cele bune, dar acesta nu voieste sa le primească.Si în veacul viitor oferă tuturor cele bune. Căci este izvorul celor bune din care izvorăște bunatatea.Dar fiecare participa la ele asa acum s-a făcut pe sine capabil de ele

Răspunde

Raportează

Evaluează