Mi se pare ca in procesul de facere a lumii unele creatii sunt enumerate cam aleatoriu. Cum explicati faptul ca Dzeu a creat lumina in prima zi si abia in a patra zi a pus pe cer,, luminatorul mare"?

Dragul meu prieten, lucrurile sunt mult mai complexe decat crezi, ne depasesc capacitatea de intelegere umana limitat.
Sa iti explic prietene.
Albert Einstein susţine în teoria relativităţii că viteza luminii în vid este o constantă care nu depinde de sistemul de referinţă. Consecinţele acestui fapt sunt relativitatea timpului, a spaţiului, a masei şi a altor mărimi fizice. El a ajuns la acest rezultat prin calcul, dar nu a reuşit să explice din ce cauza viteza luminii în vid este constantă. Explicaţia o găsim în altă parte.Pe prima pagină a Bibliei ni se spune că atunci când a făcut lumea, Dumnezeu mai întâi a făcut lumina şi abia după aceea a creat şi celelalte lucruri care puteau fi luate ca sisteme de referinţă. Având în vedere acest fapt este perfect normal ca viteza luminii în vid să nu depindă de obiectele care nu existau atunci când a fost creată lumina.Vedem astfel că teoria relativităţii oferă o nouă confirmare a relatării biblice privind facerea lumii, dar mai vedem ceva: teoria relativităţii e considerată o culme a cunoaşterii omeneşti, pe când Biblia abia de aici începe. În concluzie, consider că ar rebui să avem mai multă încredere în ceea ce ne spune Duhul Sfânt în Biblie şi să nu mai plecăm urechea la basmele celor care o defaimă.
În ziua întâi a fost creată lumina, pământul și cerurile, însă abia în ziua a patra au fost create stelele, Luna (luminătorul cel mic) și Soarele (luminătorul cel mare). Versetele 14-18 oferă informație suplimentară:

„Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul." Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun."

Luminătorul cel mare va stăpâni ziua, exact acea zi care exista deja, zi care era caracteristică prin faptul că în ea era prezentă lumina.
Dumnezeu a plasat luminătorii în întinderea cerului să stăpânească ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Lumina din ziua a patra avea ca sursă luminătorii și nu era lumina inițială, de parcă Dumnezeu a creat întâi lumina specifică planetei, apoi steaua care să producă această lumină.
Trebuie de observat că în zilele creației, Dumnezeu crează din nimic și creează ce nu a mai fost înainte.
Apostolul Pavel citează un verset din Geneza:

„Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric", ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos." (2 Corinteni 4:6)

Pavel specifică faptul că lumina nu are sursă.
Prorocul Ieremia afirmă că Dumnezeu a creat sursele de lumină:

„Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor." (Ieremia 31:35)

În concluzie, Dumnezeu a creat lumina apoi sursa de lumină.