Meh, inseamna ca n-ai vazut niciodata ce fac penticostalii si carismaticii.
Nu e dreot sa pui toate denominatiunile (neo) protestante in aceeași oală. De exemplu Martorii lui Tehiova nu cred ca Mantuitorul Hristos a inviat in trup, in Treime etc in timp ce rerstul aproape toti subscriu Crezului de la Niceea
Duoa dex, imstcism înseamnă o concrptie teologica la baza careia sra credinta in existența unor forțe supranaturale cu care omul poate cimunica prin revelatie, intuitie extaz.
Si neoprotestantii cred ca putem comunica cu Cretorul nostru pdin revelatie, untuitii de la Duhul Sfant, vise erc.
In toate Bibliile scrie sa nu judeci pe robii altuia.
Pe ganditorul ortodox Mihail Neamtu l-am auzit spunand la o landare de csarte:Cine sunt eu sa judec ca acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Mantuitorul, nu e si El prezent in mijlocul lor?
Le coeur a ses raisons que la raison ne connaît point ii apartine lui Pascal. El este de partea "ideii religioase despre Dumnezeu".
Sunt si altii care sunt de partea "ideii filozofice despre Dumnezeu".
Dintre ASPECTUL RELIGIOS si ASPECTUL FILOZOFIC al ideii de Dumnezeu cred ca adevarul este la mijloc. Un fel de panteísm. Dumnezeul Absconditus s-a facut rational si comprensibil.
Heidegger in Ființă și timp vorbeste despre lucrurile astea. Cand Adam era pe pamant Dumnezeu deja era ca premisa. I biblie apare mult ideea de capati, intaiul nascut, tata, ierarhie, etc. Se apara existenta primordialului. Noi suntem tot din primordial insa nu suntem primordiali.
Existente, esenta, abstract, Dumnezeu Tatal, Monada, etc.
Așa este. Neoprotestantii sunt niște cripto-gnostici. De asta ei cred (greșit) că credința este o accepție intelectuală a Evangheliei și că doar prin această accepție intelectuală poți fii mântuit. Deci întregul proces de mântuire se reduce la o accepțiune intelectuală a unei informații. Asta e "gnosa care te salvează".
Fugiti de asa ceva fratilor ca e moartea sufletului
"religia este magia sanctionata de autoritati", adica cam toate, unele mai mult, altele mai putin.
Ti se pare. Da mi exemple concrete ca sa le pot comenta. Noi ne bazam pe credinta, pe Biblie, nu pe stiinta si nu bagam rationamentul in absolut orice. Adica, e normal sa înțelegi si sa gandesti singur ceea ce citesti si crezi, dar nu zic ca daca nu e logic nu cred. E o diferență
E doar o impresie pe care mi-am făcut-o, poate mi se pare numai.
Se pune și accent pe credință, într-adevăr, dar tot se încearcă amestecarea științei în asta, pentru a se "demonstra" veridicitatea Bibliei - cum sunt cei care caută dovezi că Pământul are 6.000 de ani sau că teoria evoluția e greșită sau că potopul lui Noe chiar a avut loc. Eu nu zic nici da, nici ba, pentru că nu m-a interesat niciodată știința și studiul lumii naturale, dar a amesteca biologia sau geologia cu religia le strică pe amândouă și dă o impresie proastă, după părerea mea, fiindcă nu constituie o practică academică onestă aceea ce a trage întâi concluziile, apoi de a căuta argumente.
În plus, din nou, se vorbește mult despre credință și Biblie, ba chiar se pune mult accentul pe ele, dar se încearcă a se găsi pentru toate o explicație rațională. Nu am auzit pe niciun protestant vorbind despre inefabil, despre sentimente ce nu se pot exprima în cuvinte, nu fiindcă sunt mai prejos, ci mai presus de acestea.
Mai mult ateii cauta astfel de "argumente stiintifice", noi doar credem ce scrie in Biblie. Adică daca scrie ca potopul a avut loc, credem asa. Daca scrie ca oamenii au fost creati de Dumnezeu, nu au evoluat din maimute, asa credem si noi. Acum e drept ca in Biblie sunt si parti care trebuiesc interpretate, nu inseamna ca acele lucruri chiar s au intamplat (ex. pilda aia cu Lazar si omul bogat).
Legat de acele sentimente care nu se pot descrie... noi chiar vorbim despre ele (nu vreau sa generalizez, mereu cand vorbesc de "noi" ma refer la biserica din care fac eu parte ptc nu am cum sa i cunosc pe toti din toate religiile). Asa, dupa cum spuneam. chiar si eu am mai spus pe TPU ca atunci cand am fost botezata cu Duhul Sfant am simtit ceva ce nu prea pot descrie, ceva ceresc, minunat.
Eu fac parte dintr-o denominație destul de rece și știu despre ce vorbești. În momentul în care cineva se știe cu musca pe căciulă nu poate să fie bucuros și să emane acea energie pozitivă. Sunt foarte mulți astfel de oameni și prea ne prefacem că este în regulă atât timp cât ei se prezintă la biserică, slujesc în niște activități și spun că-L slăvesc pe Dumnezeu. Ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune să venim cu o rezolvare la asta în biserica noastră locală fără a arăta pe nimeni cu degetul.
Deci da, când nu pot demonstra prin felul lor de a vorbi și comporta dragostea vor încerca să o justifice logic și rațional asta pentru că pe lângă emoție, dragostea trebuie să fie și rațională. Dragostea respectivă pe care o cere Hristos de la noi nu este acea dragoste instinctivă ca cea pe care o are părintele pentru copil, de exemplu, ci o dragoste pentru toți oamenii și nu este instinctiv să iubești pe cel care te-a bătut, înjurat, etc. Atunci ce este? Este mai întâi o dragoste rațională pentru că ai înțeles ce a făcut Hristos pentru tine și pentru el(cel care te-a bătut) și apoi o dragoste emoțională pentru că înțelegi prin ce chinuri a trecut Isus să te mântuiască pe tine și pe el și ce chin îl așteaptă pe el dacă nu se pocăiește(asta și faptul că dacă Dumnezeu care l-a creat are încredere că se poate schimba, atunci ai încredere că se poate schimba devenindu-ți frate în Hristos, deci dragostea emoțională pentru un frate pierdut).
RAY întreabă: