Multe dileme si intrebari am pe tema religiei iar una este, cruciadele au fost expediții militare ale feudalilor apuseni cu scopul de a cuceri și coloniza regiuni din Orientul Apropiat, îndeosebi Palestina și Ierusalimul, faptul ce nu-l inteleg este ca iei luptau cu aceste popoare pentru ca erau in afara si impotriva religii crestine iar cruciatii spuneau ca lupta in numele Domnului cu paganii pentru ca aceasta este dorinta lui Dumnezeu iar eu din cate stiu este ca Dumnezeu nu a avut aceasta dorinta pentru razboaie pedepse etc din contra Dumnezeu a dat porunca " Sa nu ucizi " iar ei au incalcat aceasta pounca dar il iubeau pe Dumnezeu, credeti ca au procedat bine cruciatii? Toate aceste razboiae au fost purtate pe degeaba? Dau funda pentru cine ma v-a lamurii.

Urzi23 a raspuns cu intelepciune

Ce inseamna lipsa de cultura prin poporul Roman vezi mai sus comparabil cu ceva obiectiv vezi ce am scris cica ramona este profa de istorie ea a citit Capitan la 15 ani si ce a zis hai ca se poate si profa la 13 vezi ea

In privinta cruciadelor, acestea au pornit in secolele XI-XIV din tarile apusene ale Europei si constituie in istoria Evului Mediu un fenomen complex. Ele au ramas in memoria colectiva, alimentata si de literatura sau cinematografie, drept o mare epopee, cu episoade multiple. Amintirea lor transformata si de legenda, a ramas atat de vie incat cuvantul a sfarsit prin a desemna in vocabularul occidental acea initiativa pornita in numele unui ideal comun impotriva unui dusman comun. Pe langa motivele de ordin religios, cruciadele au avut si cauze politice sau economice bine disimulate sub ideologia religioasa a eliberarii Locurilor Sfinte. In ciuda traditiei crestine primare, care condamna folosirea armelor, Biserica din Occident a lansat teoria "razboiului just": necesitatea folosirii fortei, a razboiului impotriva ereticilor, pe care armele spirituale nu-i puteau convinge. Prin promisiunea de recompense ceresti facuta combatantilor, s-a trecut de la notiunea de "razboi drept" la cea de "razboi sfant". La sfarsitul secolului al X-lea si inceputul secolului al XI-lea, Biserica Occidentala a incercat sa crestineze moravurile societatii militare, propunand cavalerului ideal, protectia celor slabi si mentinerea pacii prin lupta impotriva dusmanilor. Conciliul de la Narbonne din anul 1054 declara ca cel "care omoara un crestin, varsa sangele lui Hristos".

Multa vreme cruciatul a fost descris de textele medievale ca un pelerin, cel care face o calatorie la Ierusalim. Pelerinajul la Locurile Sfinte devine un element primordial al cruciadei, iar dificultatile traseului, faceau parte din spiritualitatea pelerinajului. In afara de spiritul de bravura si aventura, cruciatii urmareau si castigarea de averi, precum si crearea unor State de tip feudal, pe care apoi sa le exploateze. De la cruciade, cavalerii occidentali au asteptat totul: mantuirea vesnica, satisfacerea spiritului de aventura, iar cei mai multi, bogatiile fabuloase ale Orientului. Ele se explica si prin cresterea demografica a populatiei din tarile occidentale, care impunea o expansiune Pe parcursul cruciadelor intalnirea dintre Orient si Occident a fost privita diferit de catre cele doua parti.

Astfel, cruciatii au ramas impresionati de maretia orasului Constantinopol, de frumusetea si bogatia lui, care contrasta atat de flagrant cu orasele medievale din Apus, stramte si murdare. La randul lor, bizantinii considerau pe apuseni niste barbari, fara maniere si neciopliti. Vorbind despre cruciada populara ajunsa in august 1096 la Constantinopol, Ana Comnena ii catalogheaza ca "cete de vagabonzi si cersetori care nu au aer de soldati si nu aveau bani sa-si cumpere mancare".

Initiativa cruciadelor apartine in general papei, conducatorul spiritual: el predica cruciada sau incredinta predica clerului autorizat si uneori trimisilor pontificali. De la cruciada a II-a (1147-1149) pana la a IV-a (1202-1204), cistercienii au fost insarcinati cu predica, iar din secolul al XIII-lea acest rol a fost preluat de ordinele cersetoare.

Finantarea crucidelor era obtinuta pe trei cai:

- prin intermediul cruciatilor: baronii isi vindeau pamanturile sau le ofereau comunitatilor ecleziastice. In secolul al XII-lea, seniorul putea cere vasalilor sai un ajutor financiar pentru plecarea in cruciada.

- prin regi: primul impozit perceput de regi pentru cruciade a fost dijma saladina impusa in Franta si Anglia, pe bunurile mobiliare si venituri. De la simple ajutoare benevole pe vremea lui Ludovic al VII-lea in 1147, s-a trecut la impozitul pe care-l pretindea Filip August la intoarcerea sa din Tara Sfanta.

- prin Biserica: pentru cruciada a IV-a (1202-1204) coexistau colecta si taxa ca forme de obtinere a fondurilor. In ciuda unei puternice opozitii, decima a fost introdusa pentru prima data in 1199, mai intai clerului intr-un procent de 40% din venituri, iar ceva mai tarziu si cardinalilor 10%.

Cruciatul beneficia de privilegii exclusiv spirituale, iar din secolul al XII-lea, papalitatea acorda celui care se angaja in astfel de operatiuni militare o serie de avantaje materiale. Prin "privilegiile Crucii", precizate mai bine in 1145 in bula Quantum praedecessores, cruciatul, familia sa si bunurile sale, erau plasate sub protectia Bisericii. De asemenea, pe durata desfasurari unei cruciade, plata dobanzilor pentru diferitele imprumuturi contractate era suspendata si un muratoriu permitea cruciatului sa-si plateasca datoriile la intoarcerea din campanie.

Cruciadele au fost intr-adevar razboaie religioase. Sa ne intoarcem putin la contextul de atunci.
Biserica catolica era prima putere in lume si controla totul. Vaticanul era practic centrul Europei, ei stabileau regi sau ii excomunicau, nimiceau sau catolicizau popoare. Teza centrala a catolicismului era Isus si locurile sfinte din Israel, in special Nazaretul si mai ales Ierusalimul care era "oras-sfant". Pana aici toate bune si frumoase. Problemele au aparut cand s-a dezvoltat brusc religia islamica (care are ierusalimul ca "al treilea oras sfant"), o concurenta serioasa la catolicism. Razboiul a inceput cu adevarat cand arabii au cucerit Iersualimul. Religia crestina nu putea sa accepte asa ceva, orasul sfant sa fie in mainile altora, cum puteau explica lumii ca orasul sfant apartine altei religii, era ca si cum ai recunoaste ca d-zeu nu exista sau ca nu e in stare sa-si apere sclavii. Asa ca au comunicat ca este un test al lui D-zeu iar cei ce vor lupta p[entru orasul-sfant vor ajunge in Rai. Si asa a inceput prima cruciada in 1096. Au fost 8 sau 9 cruciade, in final religia islamica ramanand stapana acelor locuri "sfinte" aproape o mie de ani. Ca sa vedeti cat era lumea de indoctrinata religios va povestesc pe scurt despre "cruciada copiilor". Speriati de faptul ca dupa cateva cruciade arabii tot stapaneau ierusalimul si papii nu mai puteau justifica infrangerile si implicit existenta lui d-zeu, conducatorii bisericii au zis ca pierd razboaiele pentru ca cruciatii sunt pacatosii si singurii care pot invinge sunt copiii care sunt puri. Si au strans zeci de mii de copii si i-au trimis la lupta. Bineinteles ca aproape toti au murit sau au fost vanduti ca sclavi.
In fine, puteti vedea la ce atrocitati a dus credinta intr-un zeu imaginar. Singurul aspect pozitiv al cruciadelor a fost ca dupa ele, autoritatea Bisericii a fost mult stirbita si a trecut intr-un plan secund al vietii.

Nu te mai chinui

In Vechiul Testament, Dumnezeu "era in prima linie" cand erau razboaie. Razboaie pentru pamantul promis lui Israel. El insusi le ordona sa omoare toti barbatii, toate femeile casatorite si sa ia doar femeile virgine ca sa le faca si lor budinca.