Multi credinciosi se amagesc cu ideea: "Daca Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic crezand in El, dar daca El exista si nu crezi, atunci ai pierdut totul."
Oare chiar asa o fi, daca Dumnezeu nu exista nu pierzi nimic? Daca crezi in Dumnezeu, automat esti condus de valorile biblice. Daca Dumnezeu nu exista, iar tu ai crezut in el, practic ti-ai condus viata dupa indicatiile anticilor. Principiile si fericirea ta au depins de minciuni si rationamente gresite. Ai fost limitat, te-ai umilit si ai fost prostit! Ai trait aproape degeaba, ai inteles realitatea mai mult pe dos, ai fost o piedica civilizatiei si evolutiei, ai fost de partea raului si al minciunii, ai sustinut anormalitatea.
Oare rugatul la "Dumnezeu" nu ar trebui sa fie mai putin important "rugatului" ca el sa existe?
Ordonare:
După relevanţă
Daca un miliardar excentric iti promite o suma cu un numar de zerouri halucinant de mare, cu conditia sa negi existenta Lui Dumnezeu, iar tu esti crestin, exista riscul sa refuzi banii, considerand aceasta propunere un test al divinitatii.
Deci se pare ca poti pierde mult crezand in Dumnezeu, poti pierde miliarde de miliarde pentru ceva ce se poate sa nu existe.
Răspunde
Principiul enuntat este autosuficient si prin aceasta daunator.
Credinta si jertifirea de sine merg mana in mana, asta reiese din multe pasaje din Biblie, ori asta este in contradictie cu, citez: "nu pierzi nimic crezand in El".
Cine spune asta este "doar caldicel" si in Biblie spune intr-un loc: "te-am mestecat si erai doar caldicel, si de asta te-am scuipat".
Am folosit si eu argumentul asta de multe impotriva acestei idei complet stupide. Doar cine gandeste intr-un mod foarte limitat gaseste o logica in asta. Si mai ales cine nu are curajul sa-si puna anumite intrebari mai delicate, cum ar fi daca exista sau nu d-zeu. Sa zici ca daca crezi in el si nu exista nu ai pierdut nimic, e cea mai mare aberatie. Nu ai pierdut nimic in afara de faptul ca ti-ai irosit intreaga viata crezand in ceva fals, cand ai fi avut posibilitatea sa descoperi adevarul, daca ai fi vrut. Sa traiesti acum in secolul 21 cand exista atata informatie la tot pasul, si sa nu profiti de ocazie pentru a incerca sa-ti faci o parere despre realitatile din jurul tau, nu e doar o simpla pierdere, ci e cea mai mare pierdere.
Buna. Este un proverb la noi,,-Cine iti da sfatul, nu-ti da punga >" Daca ai un pic de timp sa meditezi la acest pv. si la intrebarea si raspunsurile pe care le-ai primit pana acum, unde te gasesti / Dar daca te gandesti putin la lucrurile din natura pe care nu omul le-a creat, daca analizezi corpul uman cu caracteristicile lui, oare ce crezi, ce este omul? Cate zile poate sa-si adauge la varsta lui? Sau 1 cm. la inaltimea lui? Cine i-a dat posibilitatea de regenerare a celulelor corpului sau, dar capacitatea de-a reproduce? Ce crezi de ce oamenii azi nu traiesc 200` de ani cel putin? Din ce cauza crezi ca marea majoritate a oamenilor nu cunosc care este adevarul despre Dumnezeu? De ce crezi ca problemele care azi zdruncina omenirea (revolte, razboi, rautati, ura. boli foame, coruptie, hotie, imoralitate, drogurii, betii, lipsa locurilor de munca, catastrofe, moarte ), NU pot fi inlaturate de catre oameni?
Lasa-ma sa ghicest, Dumnezeu este raspunsul?
Eu nu inteleg cum ai reusit sa concluzionezi ca natura presupune creatie? Ce poate fi omul? Un animal rational, un produs al naturii. Ar fi trebuit ca omul sa fie fara caracteristici ca el sa nu fie creat, ar fi trebuit ca totul sa fie ilogic si sec fara creatie, sau poate crezi ca nu ar fi trebuit sa fie nimic fara ca "cineva" sa creeze? Dar daca existenta si "complexitatea" ei e absurda fara un creator, de ce nu ar fi absurda existenta acelui creator(implicit capacitatile lui fantastice)? Eu cred ca nonsensurile te duc pe tine la concluzia existentei unui zeu creator?! Te-ai gandit(mult), cum ar fi daca omul(sau oricare alt animal) ar putea sa-si adauge la inaltime sau la ani(pocnind din degete), inainte de a adopta preconceput acea premisa?
"Cine i-a dat posibilitatea de regenerare a celulelor corpului sau, dar capacitatea de-a reproduce?" - De ce "cine", de ce nu "ce"?
"Ce crezi de ce oamenii azi nu traiesc 200` de ani cel putin?" - Oare de ce? Hai sa nu fim superstitiosi si subiectivi.
"Din ce cauza crezi ca marea majoritate a oamenilor nu cunosc care este adevarul despre Dumnezeu?" - Despre ce adevar vorbesti, ala al tau? Nu, doamna draga, adevarul nu tine de persoanne, ci de concret, sustinut de dovezi si argumente.
"De ce crezi ca problemele care azi zdruncina omenirea (revolte, razboi, rautati, ura. boli foame, coruptie, hotie, imoralitate, drogurii, betii, lipsa locurilor de munca, catastrofe, moarte ), NU pot fi inlaturate de catre oameni?" - Ma faci sa rad! Tu de ce crezi? In ceea ce ai zis, vezi ceva sfant, vezi creatie, vezi perfectiune? Nu cred, probabil tu vezi pe "Satana"(un personaj imaginar adoptat prin prejudecare), dar motivul acelor probleme este ca nu suntem destul de evoluati.
Răspunde 
Pascal n-a fost un teolog, mai mult un descurcaret, a inlocuit d-zeu cu ''bine''
sigur ca nu poti fi ipocrit si tralala cu d-zeu ca il accepti dintr-un pariu, dar atata timp cat exista si nu exista in acelasi timp e bine sa extragi posibilitati pentru bine, nu pentru d-zeu
de fapt, de ce ai avea nevoie de o intrebare politica ''ce e bine sa fac'' in cazul asta, oricum suntem controlati de cei care mint
Poate multe persoane nu ved sensul acestei intrebari, dar ea este cu motiv. Eu sunt constient ca ipocrizia este doar un fals, si ca, convingerea omului in "existenta lui Dumnezeu" nu poate fi data de acel pariu(rationament), dar el poate avea alte influente.
Dupa cum am spus, multi credinciosi se amagesc cu: "daca cred in Dumnezeu, iar el nu exista, nu am ce pierde, dar daca el exista, am doar de castigat". Adica ei se autosugestioneaza justificandu-si asfel credinta(intr-o oarecare masura), asfel, condusi de acest rationament, el va fi un motiv in plus propagandei, un impuls sau un principiu, de care ei vor tine cont privind valorile necesare in educatia copiilor.
''civilizatia noastra, care nu a stiut sa construiasca nici templu, nici mormant si care poate sa ne invete orice in afara de cum sa devii om, incepe sa isi cunoasca acum crizele profunde, asa cum alte civilizatii si le-au cunoscut pe ale lor''
malraux
te intreb, tu vezi ca vom continua sa fim adusi pe lume si sa ni se spuna calea spre abator doamnelor si domnilor, minciunile ca sa putem trai si faptul ca noi suntem parte din trai. daca as putea gasi un buton prin care sa fac o explozie totala nici nu as sta pe ganduri
exista doar frica amaraciune si depresie, ce chestie buna ar fi sa opresti pamantul din rotatie pana si pentru cei care habar nu au de conspiratia impotriva rasei umane.
poti sa distrugi o biserica care s-a oprit din cunoasterea dinamica, a carei suferinta a adus-o sa se manifeste in fanatism autoritate si opresivitate, care a ajuns sa patologeasca credinciosi si a carei religie e depasita de credinta. dar nu mi pare prea winning avem o democratie in care pentru a accede la putere politicienii trebuie sa vorbeasca in numele straturilor sociale de jos cu interese materiale, grosolane si imposibile, promitand si nu facand. o democratie e o casa a decadentei care te tine cat timp esti ignobil si imoral.
si tot ce poti face tu este sa elimini religia, care e o parte mare din istoria si identitatea noastra cu cele mai pure si cele mai proaste forme ale moralitatii la o lalta
Dar tu vorbesti de civilizatie ca de ceva independent de noi, insa civilizatia suntem noi. Tot ce inseamna religie, politica, cunoastere, conspiratie, etc depind de noi. Toata lumea, inclusiv noi doi suntem parti componente al mecanismului(civilizatiei). Si de noi doi depinde directia ei, conteaza ceea ce adoptam, sustinem si promovam, atat tu cat si eu influentam alte persoane, implicit decizii, suntem cauze care provocam efecte. Conteaza ce efecte provocam, conteaza ce valori promovam, obiective sau subiective, conteaza rezultatele. De aici vine schimbarea, in bine sau in rau, depinde de "voturi", de consistenta si perseverenta lor, pentru ca orice persoana de pe lumea asta reprezinta un fel de vot(o cauza din miliarde) privind directia omenirii.
Eu nu pot elimina religia, doar cei care o sustin o pot elimina, eu tot ce pot face este sa arat defectul ei. Dar din cate se vede, credinta, atat de tare orbeste omul, incat il goleste de orice virtuti, il face marsav, subiectiv, doar slabiciunile-i raman cand ii ofer argumente care ii ataca credinta. Vrea sa ma reduca la tacere prin diferite moduri. Ii poti numi pe aia oameni? Cu ce sunt ei mai buni decat politicienii de care vorbeai?
Iar de Biserica nu cred ca poti zice ca s-a oprit din cunoasterea dinamica. Rolul ei a fost si este de a inventa si adopta, in nici-un caz de a cunoaste.
Nu cred ca am cautat slabiciuni, e complicat cand credinta suntem noi, nu e ca o parte canceroasa pe care o tinem avari cum o vezi, mai mult o campie de manet din care nu poti sa separi vreo culoare pura neutra si primara, cred ca am fost doar interesat, foarte interesat si fericit sa vorbesc cu tine despre asta
daca imi spui a avem o natura umana care permite acestei societati sa se realizeze
definirea acelei naturi umane ideale dar si reale, o definim in termeni de societate prezenta? nu stim clar ce e aia natura umana, nu este un risc?
poate am avea burghezi si proletari si sunt doua naturi diferite
si atunci justitia ar fi de partea celei care se simte naspa
nu vreau sa mananc rahat sau sa te reduc la tacere pentru ca imi place mult ce vorbesti, cred doar ca vedem si lucram in parti diferite. imi cer scuze daca sunt mirsav si subiectiv. cred ca am facut un fel de dream attack nerusinat.
In primul rand, nu m-am referit la tine cu acele afirmatii. Am vazut foarte multe intrebari si raspunsuri, in care, persoane credincioase religios, incercau sa intimideze, atacau persoana, nu argumentele, sunt persoane care se folosesc de optiunea ignor doar pentru a reduce la tacere(cel putin doua persoane credincioase m-au bagat la ignor fara ca eu sa interactionez cat de cat cu ele, doar pentru ca sunt ateu, banuiesc). La asfel de persoane m-am referit, dar tu nu faci parte dintre ele, tu nu esti "pierdut", esti destul deschis la idei si poti fi obiectiv si impartial, desi cateodata ai si tu cate o scapare, dar e subtila. Gandesti mult mai bine decat ele, desi te exprimi un pic cam dificil, pentru mine.
Indiferent de natura umana, nu vad ce risc ar putea fi daca suntem obiectivi. Obiectivitatea nu prezinta riscuri, ea reflecta realitatea, adevarul. Credinta e superstitie, subiectivism, preconceptie, ea e plina de riscuri. Chiar la aceasta intrebare am scos in vedere unele dintre ele, dar riscurile credintei sunt mult mai multe.
E bine sa existe oameni curajosi si ratio ca voi
https://www.youtube.com/watch?v=Tr1UPxkZsVA
daca as fi avut conditia acestui iepuras indiscutabil si imediat mintea mea m-ar fi trimis intr-un pustiu cu buzunarele goale:)
La fel poti spune: Daca Allah exista si tu nu crezi in el? Daca Zeus exista?
Un medic stralucit care crede in Dumnezeu, si totusi desfasoara programe de cercetare in laborator, oare e o piedica in dezvoltare si evolutie? Eu m-as gandi de 2 ori inainte sa sustin asemenea aberatie.
P.S. un fanatic religios orbit de biblie, ce nu crede in stiinta si medicina, poti zice ca e prostit, dar hai sa nu bagam toti credinciosii in aceeasi oala cu fanaticii si religiosii!
Ai dreptate(intr-un fel), generalizarea nu este buna. Nu pot exclude ca exista acele minti stralucite care ajuta in dezvoltarea si evolutia civilizatiei. Ele fac exceptie de la unele afirmatii facute de mine, dar nu fac exceptie de la tot ce am afirmat.
Daca nu exista Dumnezeu, omul care a mers la biserica, s-a rugat, a donat, omul la care convingerea e dependenta de acele valori religioase, el a fost prostit, iar asta indiferent de contributiile lui in societate.
Inclusiv eu am fost prostit, doar ca eu mai putin, mi-am dat seama...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
