Mulţi pretind că sunt atei, discută toată ziua despre Dumnezeu!
Dar este foarte greu să rămâi ateu cand zaci pe patul morţii?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Sa incepi sa "crezi" pe patul mortii, e cel mai las si fals lucru din lume, aia nu e credinta, e frica. Ce poti sa faci totusi, e sa speri ca exista o fiinta superioara si o viata dupa moarte, ca sa nu mori " ca prostu' ".
.
În ciuda istoriei și tehnologiei, omul nu a răspuns încă la una dintre cele mai importante întrebări - cea privind moartea.
La fiecare rând, se pot găsi glorioase ultimele propoziții ale artiștilor și oamenilor de știință, care ar trebui să ne convingă că au rămas înțelepți până la sfârșit. Este ca și cum ar trebui să descrie abilitățile lingvistice ale morții.
Cand esti ateu nu ai nici un motiv sa deschizi subiecte religioase.Nici cand iti e bine nici cand iti e rau.Pur si simplu divinitatea nu exista si punct, nu ai ce discuta despre ceva inexistent.
Nu mah, un ateu pe patul mortii, se pocaieste, incepe sa creada in zane in fundul gol. Ce credeai?!
Orice muritor,oricat ar nega existenta lui Dumnezeu, chiar prin faptul ca lupta impotriva, a celui ce nu exista (dupa spusa lui) isi dovedeste neputinta lui ca om, si declara :totusi exista ceva.Ei bine, acela cu care te lupti fara sa iti dai seama se numeste Dumnezeu. Multi când au ajuns pe patul morţi, au vrut să dea filele istoriei inapoi, insă a fost prea târziu!
Moartea schimbă feţele, asta-i sigur!
Creierul uman se protejează de frica existențială clasificând moartea ca un eveniment accidental care apare exclusiv. Această protecție este posibil să apară în cea mai timpurie etapă a vieții, când creierul uman se dezvoltă și își dă seama că vom muri cu toții într-o zi.
De ce taman Dumnezeul crestin? De ce nu Allah sau Vishnu? De ce nu o religie fara zei (budism, confucianism, taoism, shintoism, etc.)?
Exista atei bolnavi psihic? Daca da atunci cum s-au îmbolnăvit? Dupa voi trebuie neaparat sa fii religios ca sa ai o astfel de boala. Dureros este ca dintre cei bolnavi psihic care se sinucid cei mai multi nu cred in Dumnezeu.
Liberul-arbitru este un dar prețios de la Dumnezeu!
Dumnezeu ne-a acordat demnitate înzestrându-ne cu liber-arbitru, adică cu libertatea de a lua decizii! Și în prezent Dumnezeu îi tolerează pe cei care își folosesc în mod greșit liberul-arbitru și le fac rău altora. Totuși, el nu va proceda astfel la infinit (Psalmul 37:10, 11).
Frica de Domnul prelungeşte zilele,
dar anii celui rău vor fi scurtaţi.
Este o continuare- Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
Milă voiesc, şi nu jertfă!
Mila pentru că este cea mai mare jertfă pe care o poate aduce omul.
Dumnezeu este milostiv adică bogat în îndurare care iartă şi ridică. El susţine şi revarsă curaj pentru a privi la viitor.
Prin relaţia sinceră de iubire a lui Dumnezeu vom avea şi cunoaşterea Lui într-un mod personal.
Un ateu m-a blocat atunci când i-am dat răspunsul la această întrebare, deci nu îți pierde vremea cu ei, că te lupți cu virușii aici.
Iti dai seama ca argumentarea ta este pur subiectiva. Nu ai dovedit nimic.
Cu cit esti mai lipsit de educatie si inteligenta, da, e foarte greu. Uite, eu era sa crap sufocat de vreo doua ori in ultimele doua luni. Nici o fractiune de secunda nu mi-a trecut prin cap sa ma adresez vreunei divinitati sa ma salveze sau sa ma ierte.
Conform crestinilor de pe-aici, daca esti un jegos toata viata si zici "doamne iarta-ma" preventiv inainte sa crapi, ai bonus points in afterlife fata de unul care a fost om super ok o viata intreaga si nu i-a pasat vreodata de elucubratii mistice.
Comentariul tau cu bonus points mi-a adus aminte de soferii care se inchin in milisecundele alea cat trec pe langa o biserica cu masina
... si uneori se mai lasa si cu un accident din cauza asta. Sau din cauza ca nu au vizibilitate datorita celor 69 de cruci agatate in parbriz.
Din contra nu chiar, well nu era chiar să mor, dar eu chiar credeam că o să mor pentru să zicem că trecusem printr-o operație, iar noaptea de la reanimare a fost un iad, nu puteam dormi pentru că sințeam că mă sufoc, well cam atunci când eu simțea că "mor" am cam devenit ateu, pur și simplu mă gândeam la tot adică într-o stare de semi-tortură psihică nu poți face nimic decât să filosofezi, și gândidu-mă la Dumnezeu, la societate, moarte, etc am ajuns la concluzia că Dumnezeu e un concept social, și fac ființă nu există, dacă muream atunci proabil muream ateu/ agnostic ca și acum. În fact nu mie frică de moarte pentru că sunt convins că nu există un "dincolo", mecanismul psihologic moare odată cu cel fiziologic, când creierul numai primește oxigen, numai poate face operațiuni psihice precum raționatul, sau conștientizarea de sine, odată ce ai fost într-o semi-comă indusă, un somn profund fără vise, fără pic de conștiență realizezi cum e să fii mort, în anestezia complet nu simțeam nimic, nu gândeam nimic, nu visam nimic, era ca și cum nu aș fi existat, conștiința mea de sine și de lumea din jur era le zero, ceea ce nu e foarte diferită de moarte, doar că odată ce creierul se oprește numai revi. Odată ce conștientizezi asta nu prea mai stai cu frica de moarte sau zei.
Normal că există și atei bolnavi psihic, problema e că dacă genetic ești predispus, datorită credinței religioase e posibil să dezvolți o psihoză cu tangențe religioase.
Odată ce medicamentele anestezice nu mai sunt administrate şi efectul lor se sfârşeste starea de conştienţa începe să revină moartea nu reprezintă un sfârșit, ci o legătură către viața veșnică, iar momentul în care sufletul se desprinde de corp ar trebui privit ca o tranziție.Chiar dacă trupul se descopune el aparţine omului ca şi întreg şi astfel şi sufletul părăsind corpul va avea aceeaşi formă ca şi recipientul din care a provenit. Sufletul este imaterial, dar totuşi el păstrează particularităţile formei.
Intrebarea asta confirma in mare masura faptul ca doar frica de moarte face omul sa creada in diversi spiridusi, nicidecum ratiunea.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
