Ne este stabilit dinainte momentul morții? Dacă nu, de ce îngăduie Dumnezeu să moară atâția copii și tineri? Poate fi asta din cauza lipsei lor de credință?

Ne este stabilit dinainte momentul morții?
Nu.
Dacă nu, de ce îngăduie Dumnezeu să moară atâția copii și tineri?
Dacă nu, de ce atunci este o întrebare care ar avea sens dacă cele doup ar fi legate între ele. Dumnezeu nu se ocupă de asta.
Poate fi asta din cauza lipsei lor de credință? Din nou, nici o legătură dintre una și alta. La întrebările puse prost nu ai cum să dai un răspuns bun.

Ba este stabilit dinainte momentul mortii. De ce ingaduie... nu este o intrebare buna. Pur si simplu mor, ca doar nu suntem nemuritori. Fiecare cu durata sa de viata. Poate insemna orice moartea, nu are o anumita semnificatie.

MPersephone te-ai gandit ca tu esti cea cu probleme? Cata bunatate este pe tine, un om care nu este bolnav cu capul ca noi crestinii, un exemplu demn de urmat...

Iată ce zice David in psalmul 139/15-16
"Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut dintr-un loc tainic, țesut in chip ciudat, ca in adâncimile pământului.
Când nu eram decât un plod fara chip, ochii tai ma vedeau;
si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele."
Deci rezulta ca Dumnezeu cunoaște data morți noastre insa nu este stabilita de El ci noi prin felul nostru de viețuire ne alegem "soarta". Atât a noastră cat si a copiilor noștri.Consumam hrana nesănătoasa, băuturi alcoolice, cafea, sucuri nesănătoase, droguri, apa contaminata, aer poluat,...

Poate că da, poate că nu.
De ce mor? Așa le-o fi fost ceea ce numim noi „destin".

Poate ca ingaduie pentru ca lumea sa vada cat de iresponsabila si neglijenta a ajuns din cauza pacatului. Nu Dumnezeu trebuie sa se schimbe ci noi.

Nu are nimic cu lipsa de credinta. Doamne, cum religia spala creierii.
Ce spui de bebelusii care mor? Nu au fost destul de credinciosi?
Ce mentalitate invechita. Mai citeste ceva, mai invata.

Nu are legatura cu credinta.Conteaza doar sa evoluam ca specie si dpdv spiritual.Dat cat timp pierdem timpul cu religii se bate pasul pe loc.

Am fost întrebat de-a lungul timpului ce voi spune dacă, după ce mor, mă "trezesc" față în față cu Dumnezeu. Bine, unii au încercat o manipulare emoțională, sperând că frica, veșnica unealtă a religiei, mă va face să-mi schimb convingerile însă, alții au fost sinceri și curioși. De fiecare dată răspunsul meu a fost structurat în felul următor:

- Sper că și tu ți-ai pus aceeași întrebare în cazul în care urmezi credința religioasă greșită. Ce vei spune dacă vei da nas în nas cu zeul descris de Coran? Dacă musulmanii sunt cei care au avut dreptate? Sau poate zoroastrienii... Sau poate politeiștii. Sau ce vei spune dacă dai nas în nas cu un zeu ale cărui preferințe se potrivesc cu ceea ce învață o altă denominațiune din religia ta? Sau poate este un dumnezeu pe care umanitatea nu l-a detectat. De aceea, imediat după ce voi trece peste șocul de a realiza că există o continuitate a conștienței după moarte, voi întreba cine este dumnezeul din fața mea. Sau poate sunt mai mulți!?

Și bănuiesc că vrei să-mi auzi răspunsul în cazul în care zeul creștin este cel din fața mea. Foarte bine... Îl voi întreba dacă tot ce este scris în Biblie la adresa lui este adevărat. Este gelos? Dorește să fie venerat precum un tiran narcisist? Pune mai mult preț pe credință, decât pe cunoașterea obținută prin dovezi? A comandat sau a comis genociduri? A omorât nou-născuți? A ordonat un sacrificiu pentru a testa devotamentul unui om? Este omnipotent, omniscient și benevolent? De ce există suferință pe Pământ? Intervine în viețile noastre? Ce face când un copil este molestat de un preot într-o clădire închinată lui? De ce nu a oferit suficiente dovezi? Etc. Bănuiesc că are suficient timp să poarte o mică discuție cu o creatură minusculă înzestrată, culmea, tot de el, cu rațiune.

În funcție de răspunsurile sale, va urma și modul în care voi reacționa. Dacă va nega descrierea biblică, bănuiesc că ar trebui să se simtă jignit de ea și atunci nu văd de ce m-ar pedepsi pentru faptul că am negat și am combătut ceva odios care i-a stricat reputația. Ar trebui să mă judece pentru modul în care mi-am tratat semenii, nu pentru cât și cum am crezut în el. Iar dacă am greșit cu ceva, pedeapsa să fie una finită, dată în funcție de gravitatea greșelii, nu infinită și de-un barbarism care i-ar face să saliveze pe cei mai cruzi inchizitori.

Dacă îmi va confirma că, într-adevăr, descrierea biblică este corectă, atunci, scuză-mă, dar eu nu pot accepta să îmi petrec eternitatea alături de un tiran maniac, răzbunător, sadic, narcisist și pe alocuri bipolar, pe care trebuie să-l venerez. Și nu pot să-mi petrec eternitatea alături nici de acei adepți care îi aprobă aceste comportamente. Nu ar fi Rai pentru mine, ci un Iad. Astfel, îi arăt frumos degetul din mijloc în timp ce îmi fac singur ieșirea din Coreea de Nord celestă, îndreptându-mă spre un loc unde măcar îmi voi petrece eternitatea alături de oameni demni, care nu au veleități de sclavi obidiți. Și voi avea și ocazia să-i întâlnesc pe Einstein, Hitchens, Freddy Mercury, Mahatma Gandhi sau Socrate.