Nefiind credincioasă pot avea indicii şi mai clare de atât ale existenţei ori inexistenţei lui Dumnezeu?

Nimeni de aici nu te poate convinge sa-ti schimbi religia sau sa crezi in ceva, de asta va trebui sa-ti dai seama singura.
Tu ce simti? intreaba-ti inima, ea ce-ti zice?
Stai 5 minute si contempleaza, intreaba-ti sufletul, apeleaza la ratiune si raspunde-ti singura.

Nu putem sa demonstram ca Dumnezeu NU exista, dar nu avem nici cea mai mica dovada care sa ii confirme existenta.
Sunt mai multe indicii ale inexistentei decat ale existentei.
Eu unul, sunt 10% sigur ca exista si 90% sigur ca nu exista.

Inima îmi spune foarte clar că sunt atee, dar am văzut că mulţi cred şi parcă îmi vine să cred şi eu. Acum ştiu că nu trebuie să fac ca lumea. Însă faptul că sunt singură la părinţi mă împinge să îmi imaginez că există vreo divinitate.

Procentajul meu e diferit: 99% nu există şi 1% există.

E usor sa crezi in ceva in care cred majoritatea, la fel de usor este sa si nu crezi, dar este greu sa crezi in ceea ce simti.
Mai cauta, mai intreaba, fi rationala.
Eu nu-s ateu, cred cu tarie intr-o Divinitate, nu am nici o problema cu biserica, dar uneori mai am si eu chestii, cand ma gandesc, daca chiar exista sau nu. Nu-ti intreba inima acum, pentru ca intervine creierul, , esti debusolata punand intrebarea asta aici, acum nu e momentul sa te intrebi pentru ca nu vei primi un raspuns exact si cald.

Fiecare face ce crede/simte cu viata lui, eu am ales sa cred in ceea ce simt. Succes in contemplare.

Daca ar veni intr-o seara Dumnezeu si ti-ar aparea in fata ca sa-ti demonstreze tie ca exista, ar strica echilibrul dintre rau si bine(liberul arbitru). Ai dreptul sa crezi in ce vrei tu iar la finalul vietii vei avea raspunsul.

Explica-ne si noua de ce ar strica echilibrul daca i-ar aparea pur si simplu in fata.

Se numeste credinta, de-aceea nu se bazeaza pe dovezi.Crezi ca orbul.Eu prefer sa cercetez, nu sa cred. Vorba aia, prostii cred, desteptii se intereseaza.

Credinta e peste logica si ratiune.

Da si nu.

Cauta si vei gasi. Citeste Biblia si vei primi lumina. Ea este singura Carte a carei Autor este prezent atunci cand o citesti. Ea nu este lipsita de putere. Ea a transformat viata a milioane de oameni din toate categoriile sociale si o poate transforma si pe a ta. Iti poate da un sens, o directie si iti poate schimba destinul pentru eternitate.

Pentru ca altii cred nu trebuie sa crezi si tu, lasa spirirtul de turma pentru altii, gandeste rational, care sunt posibilitatile ca o zeitate sa existe din totdeauna, care sunt posibilitatile sa existe o religie care stie ''adevarul'' tinand cont ca sunt vreo 40.000 de religi si toate s-au copiat intre ele

Dupa modul cum ai pus problema la fel putem spune si de existenta sau inexistenta lui Harap Alb.

Harap Alb e personaj de basm, credeam ca asta e deja clar. Problema e ca despre Dumnezeu nu se poate spune in mod cert daca e personaj de basm sau e real.

Da, a transformat milioane de oameni, pe unii chiar ia ars pe rug si a indobitocit pe cat se poate omenirea cu povesti nemuritoare din cartea cu cele mai mari bazaconii scrise si a fost ridicata la rangul de "Cartea cartilor", Isus a hranit cu cateva paini si cativa pesti 5 000 de oameni, pai cat de dus cu capu' sa fiu sa cred asemenea idiotenie.

Ce scrie in biblie sunt numai basme si o parte a istoriei romanţate a evreilor. Pai arca lui Noe cu potopul lui peste nu e poveste fratioare si multe alte fantazme care se vrea sa fie adevarate. Sa inteleg ca orice bazaconie de poveste daca este asociata cu Dumnezeu iese din categoria basme?!?

Tu nu poti sa crezi pentru ca ti-ai impietrit inima, dar eu prin credinta am experimentat puterea lui Dumnezeu si am vazut mari minuni.

Intotdeauna spui doar vorbe goale, se intelege daca ai vazut mari minuni.

Cuvintele acestea sunt ca niste pietre pretioase, in care tu dai cu piciorul.,, Vai de cel care lasa o vorba de aur sa cada fara sa o adune in traista mintii lui.,, Tu pierzi!

Dincolo de ratiune, intervine credinta.Cred ca Dumnezeu intrece orice pricepere omeneasca. Mintea noastra nu Il poate cuprinde.

Nu, dimpotriva, chiar am afirmat ca falsitatea Bibliei nu implica inexistenta lui Dumnezeu. Am zis ca, spre deosebire de Harap Alb, nu e cert ca Dumnezeu e personaj de basm. Nu m-am referit la Noe, Avraam, Moise si alte povesti vanatoresti.

Bună, PedoBarbie.
Eu voi alege dovezile că Dumnezeu NU există:
1. Mulţi spun că Dumnezeu este alături de noi şi că ne ajută. Atunci, de ce copiii din alte ţări mor de foame? De ce nu cad găleţi cu peşti din cer, cum s-a prezis în biblie? De ce nu vine Iisus pe pământ ca să îi ajute? Oare?
2. Niciodată nu s-a arătat. Este doar o lumină, este dat de gol chiar şi în filmele cu Iisus Hristos. Nu a apărut niciodată ca o persoană. (Eu nu neg existenţa lui Iisus Hristos.)
3. Ştiinţa a fost întotdeauna calea care ne-a dus la o tehnologie mai avansată, ne-a dat sfaturi.
Eu nu sunt atee. Nu pot să neg ceva ce nu ştiu. Însă, cel mai probabil, trebuie să am un motiv prea avansat ca să pot deveni din nou credincioasă.
Multe dovezi m-au făcut să nu mai cred tot felul de speculaţii spuse în biblie.
Aceasta este părerea mea.

Baftă.

Bravo, ai dat un raspus pe placul celui ce a pus intrebarea DAR ai facut o greseala capitala, NIMIC din Biblie nu se contrazice. Poti spune asa ceva DOAR atunci cand NU CUNOSTI tematica Bibliei. Spunand ca Biblia are contradictii NEGI existenta lui Dumnezeu deci TE CONTRAZICI in afirmatii. Ce stdiaza catolicii si protestantii care-i urmeaza pe primii nu are nici o relevanta deoarece sunt atat de stiutori in ale Bibliei ca si cei ce n-au citit-o vreodata. Oare de ce nu pune-ti voi cei ce nu intelegeti nimic din cele sfinte cate o intrebare de genul: 1... si altul asemanator voua sa spuna da sau nu si cel ce a pus intrebarea sa-l premieze? Este mai lesne, rapid si fara efort pentru cei ce au ceva UTIL de spus.

"Cum putem crede în mod rezonabil că Isus Hristos a existat şi mai ales că a făcut minuni extraordinare, atunci când niciun istoric, niciun scriitor contemporan n-a vorbit de el, cu sau fără minuni?
Tacit, care a trăit între anul 54 şi 140, a cărui istorie abundă în detalii de mică importanţă, l-a ignorat pe Isus Hristos. Suetoniu (65-135), istoricul minuţios al doisprezece Cezari, l-a ignorat pe Isus Hristos. Quntilian, ilustrul orator, născut în timpul lui Claudius, l-a ignorat pe Isus Hristos; el a cărui carte „De l’Institution oratorie" (Despre oratorie), unul dintre cele mai frumoase monumente din literatura latină, a analizat toţi oratorii, avocaţii şi sofiştii-predicatori. Pliniu cel Bătrân, născut în timpul lui Tiberius, mort în timpul lui Titus, a fost un admirabil naturalist, îmbinând ştiinţa naturii cu povestiri ale faptelor celebre din timpul său şi el l-a ignorat pe Isus Hristos; şi nepotul său, Pliniu cel Tânăr, ale cărui nenumărate scrisori, vioaie şi instructive ca acelea ale Doamnei de Sévigne, acoperă totul, nu ştia nimic de Isus Hristos, chiar şi în scrisorile sale către Traian, unde pomeneşte creştinii ca pe o sectă desprinsă din Iudaism. Epictet, marele moralist, filozoful de analiza căruia nicio credinţă religioasă nu a scăpat, l-a ignorat pe Isus Hristos; el care s-a născut în Asia Mică, care a venit la Roma în timpul lui Nero şi a fost exilat în timpul lui Dominiţian, el ale cărui lucrări au fost păstrate de discipolul său Arrian. Pomponius Mela, care a scris în anul 43 (la zece ani după miracolele nemaipomenite din Vinerea Mare) marea si savanta sa lucrare „Descrierea Pământului", a scris geografia în maniera lui Strabon, adică a alăturat descrierii fiecărei ţări studiate de el principalele evenimente care s-au petrecut; şi este complet mut pe subiectul Isus Hristos, atunci când vorbeşte de Iudeea!
Şi Plutarh? S-a născut în anul 50, la Cheroneia, în plină Grecie, în această ţară unde Biserica afirmă că discipolii lui Mesia Isus s-au răspândit după Rusalii, că au propovăduit, că au înfăptuit minuni spectaculoase în urma cărora mulţimea se convertea; a murit în anul 120; a petrecut treizeci de ani la Roma, unde miracolele creştine au explodat extraordinar, până în mijlocul Colossemului, sub ochii mulţimilor, ne spun preoţii. Plutarh avea, ca şi istoric, o specialitate: scria biografia tuturor oamenilor celebrii, fără să neglijeze culegerea legendelor uimitoare, iar el n-a scris biografia lui Isus Hristos!
Şi Seneca? s-a născut la Cordoba, în anul 2 şi a murit la Roma, în anul 66, el a fost contemporan cu omul-dumnezeu; a trăit cea mai mare parte a vieţii sale la curtea imperială; el a fost la Roma, între 51 şi 64, când s-a produs lunga luptă între minunile lui Simon Petru şi cele ale lui Simon de Gitta, luptă încheiată cu moartea tragică a celui din urmă, au zis papii infailibili. Acest Simon, şef al unei secte samaritene, se certase în Iudeea cu Petru şi s-au angajat apoi la o competiţie serioasă, pentru prestigiu. Petru reda vederea orbilor, dezumfla ciroticii, învia morţii, în numele lui Isus Hristos; Simon de Gitta opera în numele unui Duh Sfânt, pe care îl numea Pneuma Hagion, iar minunile sale nu erau o bagatelă, nicidecum, deşi de o altă factură: la porunca sa, statuile din locurile publice coborau de pe soclu şi jucau pe stradă; el a aruncat o seceră în aer şi aceasta a mers pe câmpul din apropiere şi a făcut singură munca a zece agricultori; într-o seară, când lipsea lumina dintr-o sală de conferinţe, Simon a chemat luna, aceasta a coborât reducându-şi dimensiunea, a intrat în sală şi s-a ţintuit la o oarecare distanţă de plafon, pentru a lumina participanţii tot timpul necesar. În sfârşit, în prezenţa curţii imperiale, senatorilor şi oamenilor, Simon de Gitta s-a ridicat în cer, într-un car de foc, apărut instant la cererea sa, dar Petru, la rândul său, l-a invocat pe Isus Hristos şi carul a dispărut, iar magicianul Simon a căzut de la o înălţime de sute de metri, rupându-şi picioarele în cădere; de ciudă, el s-a aruncat imediat de la o fereastră şi, de data aceasta, s-a sinucis. Toate acestea sunt convingeri religioase fundamentale... Ei bine, Seneca, care a scris mult, n-a zis nimic despre aceste minuni; este adevărat că, mai târziu, călugării au distrus şi au făcut să dispară tratatul său „Mişcarea Terrei", care a fost, fără îndoială, contrar ideilor dogmatice despre pământul plat şi imobil, cu un soare care se deplasează şi tratatul său „Despre Superstiţii", care, foarte probabil, dacă i-a menţionat pe creştini, nu îi trata cu suficient respect sau le expunea primele lor legende, diferite de evanghelii.
Şi Philon din Alexandria, un Platon al evreilor, care a trăit o sută de ani (s-a născut în anul 20 î.e.n. şi a murit în anul 80 e.n.), care a mers la Roma şi la Ierusalim, care a filozofat în stilul esenian convingător, care a scris o mulţime de lucrări, conţinând anumite teorii preluate apoi în şcolile teologice creştine; încă unul care l-a ignorat pe Isus Hristos, Petru, Ioan, Paul şi alţi apostoli!
Şi Flavius Josephus însuşi nu ştia nimic de predicile publice ale lui Mesia Isus, nu ştia nimic de miracolele sale, nimic de crucificarea sa publică; Josephus, istoricul evreu, care a relatat toţi Mesia nesemnificativi, care a scris cu lux de amănunte istoria rasei sale şi în special cea a iudeilor până la asediul Ierusalimului, la care a şi participat; născut la patru ani după drama din Golgota şi la treizeci şi unu de ani după marea revoltă a lui Iuda Galileanul, el a cunoscut iudeii creştini, dar pe creştinii de Petru, Pavel, nu!
Haideţi! plecând de la o examinare atentă, domnul Isus Hristos nu este decât un mit, iar adevărul fabricării legendei sale se întrevede, ca şi munca subterană şi latentă care a pus puţin câte puţin baza unei noi religii, venită la momentul potrivit pentru a înlocui vechiul păgânism greco-roman care se surpa. Necazul, care, prin mâna lui Titus, a lovit naţiunea iudaică, a împărţit acest popor împrăştiat de Cezari în două categorii: unii, inflexibili, încăpăţânaţi, au persistat în credinţa părinţilor lor; alţii, mai abili, s-au aplecat, tatonând şi disimulându-se la început, sub jugul cuceritorilor, câştigând în cele din urmă, în ziua în care Constantin a realizat că tronul imperial ar putea beneficia de noua religie.
Iudeo-creştinismul are prezentul; iudaismul încă mai speră să aibă viitorul. Ambele religii greşesc: după râsul prolific a lui Voltaire, gândirea liberă face să se retragă toate superstiţiile dezgustătoare sau ridicole; şi viitorul aparţine gândirii libere."

notă: Fragmentul este din lucrarea "Viaţa lui Isus", de Leo Taxil, apărută în anul 1900, la editura P. Fort - Franţa.

Interesant!

Nu se poate dovedii nimic.

Eu nu neg existenta lui Dumnezeu, ci afirm faptul obiectiv ca Biblia are contradictii si aberatii. Poate stai prost cu logica, de-aia nu mi-ai inteles punctul de vedere: din erorile Bibliei nu rezulta ca Dumnezeu nu exista. Numai unul care are o minte de doi bani poate trage o asemenea concluzie din premiza data.

Uite un citat dintr-un cercetator care cunoaste mai mult despre Biblie decat toti utilizatorii TPU la un loc: „Bănuiala mea e că majoritatea studenților care vin în primul an de seminariu teologic nici nu știu la ce să se aștepte de la cursurile cu privire la Biblie... Fiecărui student i se cere să urmeze cursuri introductive și apoi avansate în studii biblice. Cei mai mulți studenți se așteaptă ca aceste cursuri să fie predate dintr-o perspectivă pioasă, arătându-le lor, ca viitori pastori, cum să aplice Biblia în viețile oamenilor în predicile lor săptămânale.

Astfel de studenți trebuie să se aștepte la o trezire foarte dură la realitate: seminariile protestante principale din SUA sunt vestite pentru a nega convingerile dragi ale studenților cu privire la Biblie, chiar dacă aceste convingeri sunt o idee vagă și caldă că Biblia este un ghid minunat pentru credință și practică, care trebuie tratat cu respect și pietate. Aceste seminarii predau studii serioase și profunde de analiză a Bibliei. Ele nu flatează pietatea studenților, ci sunt predate de universitari care sunt la curent cu ceea ce cercetarea de limba germană și de limba engleză a scris despre Biblie în ultimii trei sute de ani.

Abordarea Bibliei din aproape toate seminariile principale protestante (iar acum și din cele catolice) este ceea ce se numește metoda «critico-istorică». Ea este complet diferită de abordarea «devoțională» a Bibliei care se învață din biserici."
—Bart D. Ehrman, Jesus, Interrupted: Revealing the Hidden Contradictions in the Bible (And Why We Don't Know About Them)

Http://ro.wikipedia.org/......el_istoric
http://en.wikipedia.org/wiki/Christ_myth_theory

Numa daca bagi doua deste in priza.vei vedea un tunel de lumina.intri in el si te convingi.

Ai raspuns ca un ins care HABAR nu are de SCOPUL Bibliei. Sunt in tara noastra mii si zeci si sute de mii de oameni care sunt cu multe "clase" peste acel individ care zici tu ca ar fi "specialist" in Biblie. Nu spun ca nu ar fi un specialist DAR nu in studiul INDICAT de AUTOR ci cum "vrea muschii lui", acel "studiu" este un ZERO ABSOLUT din punct de vedere Scripturistic. Ca sa faci un studiu real al Bibliei trebuie sa indeplinesti anumite "conditii" ceea ce dpdv uman nu este posibil. Nu vreau sa produc nervozitate dar sigur nu ai inteles NIMIC din SCOPUL scrierilor Biblice si nici forma de interpretare.