Noi, ca oameni suntem tentati sa ne punem increderea in oameni si in lucrurile care se vad. Dar, in Ieremia 17 este scris:,, Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!
Căci este ca un nenorocit în pustiu şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiului, într-un pământ sărat şi fără locuitori.
Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!
Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei nu se teme şi nu încetează să aducă rod.,,
Voi, in cine va incredeti?

''Dar daca tu nu crezi, nu schimba cu nimic realitatea.''
Aberanta justificare, daca tu crezi in dumnezeu nu inseamna ca el exista, ce sa-ti spun, auzi daca nu cred eu, ce importanta are credinta cand te raportezi la adevar?! Daca tu nu crezi in allah, buddha, si alti zei asta nu inseamna ca ei nu exista, iar daca tu crezi in dumnezeu asta nu inseamna ca el exista.
Dumnezeu nu exista! Asta-i adevarul... ''Dar daca tu nu crezi, nu schimba cu nimic realitatea'' Cum sa-mi spui o asemenea aberatie, te pomenesti ca daca tu crezi in dumnezeu el exista?! Milioane de oameni nu cred in alti zei, milioane de oameni cred in zeul tau, asa si?! Credinta niciunuia dintre ei nu va demonstra vreodata ca zeul in care ei CRED exista, credintele nu arata evidente si adevaruri.

''Dar daca tu nu crezi, nu schimba cu nimic realitatea.''
Dumnezeu NU exista! Daca tu nu crezi sau nu vrei sa accepti aceasta realitate asta nu inseamna ca realitatea ar fi alta. Scriu asta doar asa, poate iti dai seama cat de mult poti sa aberezi cand folosesti fraze din genul celei pe care am citat-o...