Nu cred in Dumnezeu dar asta nu inseamna ca sunt ateu. Eu sunt adeptul teorieri evolutiei si a cunoasterii a lui Platon deoarece sunt credibile, mult mai credibile decat Dumnezeul ortodox, catolic sau alt Dumnezeu. Cu toate astea nu stiu daca am nevoie de credinta sau nu pentru problema mea.

Eu sufar de depresie ca boala psihica, nu ca ceva trecator si ma simt gol in interior. In cazul meu depresia este una specifica adica se manifesta ca atare ( nu am energie ca sa fac cateodata activitati banale, sunt antisocial, nu imi pasa de oameni ba chiar din contra, chiar urasc oamenii ca fiinte fizice. Mereu sunt melancolic, trist, depresiv, fara speranta, nu stiu ce ma tine in picioare dar o face. Nu simt unele trairi si sentimente pe care voi le simtiti precum dragoste, atractie, bucurie, optimism, fericire, etc ) si ma gandesc ca desi acel gol din interior se poate datora intr-un procent mare depresiei, vreau sa imi alin macar o farama din acel gol si ma gandesc ca poate credinta in Dumnezeu poate ma ajuta. Tot am vazut oameni ce par putin mai fericiti cand zic un " amin " sau viziteaza o biserica cu scopul de a se mai linisti.

Cum pot sa descopar linistea asta avand in vedere ca nu cred in Dumnezeu si ca am incercat sa il descopar singur dar nu am reusit nici macar o data.
Ma poate ajuta oare daca reusesc asta?

As dori ca intrebarea asta sa fie tratata cu seriozitate si da, vreau sa incerc chestia asta cu religia deoarece tigarile incep sa nu ma mai ajute si nu vreau sa ma apuc si de altceva precum bautura si altele.

Pentru cei ce sunt curiosi, da. Tigarile m-au ajutat timp de 3 ani sa ma simt viu, sa ma eliberez putin de mintea mea, sa simt si altceva. Stiu ca imi afecteaza sanatatea dar ma ajuta pe mine ca fiinta.

Eu mă simteam mereu afectată de tot ce se intampla in jurul meu, aveam o frica ciudata de oameni si nu simteam nevoia să socializez niciodata.Nu-mi pasa de anumite lucruri,nu-mi placea sa ma distrez sa ies cu prietenii,pe care nu-i aveam de fapt,eram agitata,stresata de când mă știu,daca primeam o veste mai rea, nu puteam sa ma controlez, mi se face rau, parcă o luam razna.E un fel de depresie si asta, am incercat cu medicamente dar nimic, faceam atacuri de panica, parca imi era mai rau dupa ele.Eu cred in Dumnezeu,dar nu ma rugam pentru asemenea lucruri si nu comunicam des cu El,până cand am inceput sa vorbesc singură prin casa și să-mi spun "of-ul" si apoi am inceput să ma adresez Lui,si ii spuneam să ma ajute sa trec peste peroada aceasta,desi dura de mult timp,adevarul este ca nu s-a intamplat o minune,dar cu timpul am putut sa controlez asta,iar cand stiam ca urmeaza ceva care o sa ma afecteze mă rugam să fie totul bine si să fiu puternică.
Dupa parerea mea aceste lucruri care ni se intampla sunt rezultatul gandiri noastre,daca tot te gandesti repetat la anumite lucruri se manifesta in exterior,cand ai gandirea pozitiva ti se intampla lucruri bune,eu cred ca autosugestia functionează,la mine mereu a functionat, îți trebuie putin exercitiu si credință, daca tu crezi cu adevărat că totul în viața ta se rezolva fără pic de îndoială așa se va intampla, asta spun multi specialisti.
Ajungi să-ți pui întrebări la sensul existenței tale, eu mă gândeam că exist degeaba, că n-am nici un rost, că toți oamenii sunt răi si că nimeni nu are un motiv ca să-i pese de mine, dar asta era doar in mintea mea si nu puteam sa fac diferenta intre realitate si ce era in capul meu.
Îți spun din experienta mea, credința e in tine trebuie doar să o descoperi si să-i ceri ajutorul lui Dumnezeu si sunt absolut sigură că o să-ți arate calea spre rezolvarea problemelor.