Nu cumva Dumnezeul bisericilor este Satana?
Intrebarea tine cont de faptul ca noi oamenii din specia Homo Sapiens Sapiens am ajuns Dumne-Zei Creatori, fapt dovedit de realitatea care ne arata zilnic ca suntem zei aproape atotputernici (ca societate), in comparatie cu alte specii de fiinte vii de pe planeta, si acest progres enorm l-am facut datorita dezvoltarii deosebite a ratiunii.
Cum va expicati voi crestinii faptul ca in legenda cu "fructul oprit", "Diavolul" ii ademeneste pe oameni spunand-le adevarul (si anume ca vor cunoaste binele si raul) si astfel face cel mai mare bine omenirii daruind oamenilor ratiunea si constiinta... asta in timp ce "Dumnezeu" ii minte? (precum ca daca vor gusta vor muri indata, ceea ce nu s-a intamplat dupa ceea ce au gustat?) si le vrea raul, adica sa ramana prosti ca orice animal?
Nu cumva noi gresim in interpretare si astfel il denumim pe adevaratul Diavol drept Dumnezeu?
Nu cumva Dumnezeul bisericilor este Satana?
Cum va explicati ca in Ioan 8: 44 Isus ne invata ca pe Diavol il cunoastem dupa faptul ca minte si ca este ucigas de oameni?
Nu vi se pare curios ca asa zisul Dumnezeu minte, indeamna la crime ba chiar si ucide oameni si chiar bebelushi nevinovati?(Vezi 2Imparati 2:23-24;

Exact asta spun gnosticii. Recomand Ioan Petru Culianu, "Arborele Gnozei" si "Gnozele dualiste ale Occidentului".

Asa cum spuneam, intrebarile provocatoare se repeta in mod patetic si jenant, pentru ca altele noi nu mai puteti... Cele mai multe dintre ele si-ar gasi raspunsul cu un simplu search. Iaca despre pomul cunostintei binelui si raului:
_____________________

Lucrurile sunt mai simple decat par. Nu vreau sa deviez de la subiect, luand in calcul aspectele de mai jos. Te rog sa nu te simti jignit, pentru ca nu asta este scopul meu. Faptul ca cineva ti-ar raspunde nu ar fi suficient pentru tine, oricum ar pune problema. Eu inteleg de ce nu poti pricepe. Biblia este "manualul" lui Dumnezeu. El este Autorul si tot El te poate ajuta sa o intelegi. Poate sa o faca, doar ca scopul tau este sa Il combati orbeste si cu orice pret. Astfel nu ii minti pe cei din jur, ci te inseli singur, asta fiind cel mai mare defavor pe care ti-l faci…

Prin urmare, ceea ce mie mi se pare a fi la mintea cocosului, tie iti provoaca imense confuzii, dand aparenta unei prostii fara seaman, a unei nebunii de nepatruns. Iar Biblia ne atentioneaza, nu o data, cu privire la asta.

"În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte." (1 Cor.2:11-14).

Ce implica, pana la urma, a manca din "pomul cunostintei binelui si raului"? Si de ce oare ar fi interzis? Nu este nimic rau, in sine, ca noi sa facem deosebirea dintre bine si rau, daca asta ai ales sa crezi. Nu asta este ideea principala si intelegerea din spatele acestei intamplari.

Omul, creat pentru o relatie cu Dumnezeu, AVEA deja cunostinta binelui, prin experienta de zi cu zi. Binele era peste tot in jur. „Bun" este unul singur, spune Biblia, Dumnezeu. Tot ce a creat El a fost bun, de asemenea („Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune." Geneza 1:31). Prin urmare omul, creat ca o fiinta pura, curata, inocenta, nu avea interzis decat in a EXPERIMENTA si raul. Cunoasterea acestuia, prin experimentare directa, ii era nepermisa de catre Dumnezeu tocmai pentru a-l feri de efectele-i distructive.

De ce vorbesc despre „experientarea" binelui si a raului? Pai cunoasterea adevarata (da‛ath in ebraica are ca prim sens „cunoasterea" si doar ca sens secundar „discernamantul") nu vine decat prin experienta!

Daca vei citi si capitolul 6 din Deuteronom, unde gasim modelul perfect de invatare, oferit de Dumnezeu omului, vei vedea ca am dreptate. El le dă israelitilor instructiuni cu privire la participarea la viata spirituala a copiilor din comunitatea lor. Aceste instructiuni nu au fost date parintilor, ci intregului popor. In versetul 7 din acest capitol li se spune,, Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula." Acestea sunt experiente de viata zilnice. Ele pot trezi în copil o emotie care să il facă sa intrebe "De ce?". Experienta emotionala deschide usa catre inima lui, ceea ce il face sa realizeze ca el are o nevoie pe care doar Dumnezeu o poate indeplini.

Domnul Isus a fost cel care ne-a invatat si El despre această cale a experientei, prin exemplul personal. Trebuie doar sa privesti la situatiile la care i-a expus pe ucenicii sa, cu scopul de a-i invata. Nu era mai simplu sa le prezinte pur si simplu principiile? De ce i-a trecut prin atatea si atatea experiente, generand un tumult de sentimente, dintre cele mai diferite? E simplu. El nu dorea ca ei sa afle despre, vroia sa ii invete, sa ii ajute sa cunoasca si sa Il cunoasca.

Apropo de cunoasterea prin experimentare, eu o folosesc cu succes in traininguri si ea este din ce in ce mai recunoscuta si utilizata de pedagogia moderna.

Prin urmare, daca prin experienta cunoastem ceea ce este bine, schimbandu-ne viata, tot asa cunoastem si ceea ce este rau, tot asa, afectandu-ne viata, dar negativ.

Ca sa ne intoarcem la povestirea noastra, singurul „rau" pe care omul il putea ALEGE la acel moment era independenta, neascultarea de Dumnezeu, decizia de a face cum doreste. Prin urmare sensul nu este legat de o eventuala naivitate puerila a lui Adam si de faptul ca el nu stia ce este rau si ce este bine. Adam nu EXPERIMENTASE inca raul, pacatul, neascultarea si independenta de Dumnezeu. Dar nici nu era lipsit de discernamant. Daca nu ar fi fost asa, el nu ar fi fost pedepsit pentru alegerea sa. Prin urmare "pomul cunostintei binelui si raului" este expresia (alegerii) independentei fata de Dumnezeu, alegerea de a face loc si raului intr-o viata ce se dorea a fi perfecta si sfanta.

Vei spune atunci, de ce Dumnezeu a pus in gradina acest pom? Nu era mai simplu sa nu ii dea omului sansa de a alege, sa nu il expuna la un asemenea risc? Nu. Era chiar imposibil. Un Dumnezeu drept nu ii putea cere omului sa il urmeze fortat, chiar daca El stia ca, in afara acestei relatii, omul este pierdut. Conceptul de liber arbitru, de care probabil ai auzit.

Biserica este casa Domnului.

Posibil sa fie asa, ca de cand numai cred in dumnezeu biblic in merge de 10 ori mai bine.