Știa, răul de pe pământ nu e din vina Lui Dumnezeu ci a oamenilor care nu ascultă de Dumnezeu.
Nu, de aceea le-a oferit sa vada si binele si raul iar ei sa distinga si sa aleaga
Pai si de unde ai primit instruirea asta? Raspunsurile tale pe ce se bazeaza? Care sunt sursele? Esti capabil sa raspunzi la intrebarea asta: De ce in Biblia Ortodoxa in Faptele 2:31 scrie ca Isus a fost in iad inainte de inviere, iar in cea Cornilescu ca a fost in Locuinta Mortilor?
Uneori, Dumnezeu alege sa nu vada viitorul anumitor lucruri. Articolul asta da mai multe detalii.
http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/2011006
A fost in iad dupa ce s-a rastignit pe cruce cand a primit duhul sfant de la schimbarea la fata pe muntele Tabur si cum a inviat totodata si crucea( adica a devenit sfanta si puternica) a calcat cu ea in iad pe puterea diavolului pentru ca nu puteau oamenii din cauza pacatelor sa intre in rai dupa ce mureau pentru ca diavolii inchideau portile raiului si asa sunt inguste.ii atrageau in iad
Si...pe ce se bazeaza argumentele tale? Daca sunt personale, nu pot sa am incredere in ele. Sursele de incredere m-ar convinge. Nu se leaga urmatorul lucru, Isus a fost fara de pacat, si n-ar fi avut ce cauta intr-un iad al focului pentru pacatosi. Versetele spun ca nu a fost parasit in iad, o afirmatie interesanta. Nu redau ideea ca Isus ar fi fost acolo din proprie vointa, si nu spune ca a fost cu vreun scop.
A fost in iad sa calce pe puterea diavolului ca diavolul pana la venirea mantuitorului cucerea din ce in ce mai mult lumea, nu a stat in iad
De la biserica fara sa stiu de la cineva, prin pogorarea sfantului Duh!
Care este fericirea intai si ce inteles are?
"Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor" (Matei 5, 3). Prin aceste cuvinte, Mantuitorul ne invata ca prima virtute pe care trebuie sa ne-o insusim pentru a intra in imparatia cerurilor, adica pentru a dobandi fericirea, este "saracia cu duhul". Dar ce inseamna "saracia cu duhul"?
Dupa cum talmaceste Sfantul Ioan Gura de Aur, cuvintele «saraci cu duhul» inseamna «smeriti de buna voie», adica lipsiti de trufia mintii si de nemasurata iubire de sine, pacate prin care au cazut ingerii cei rai si primii oameni. Ele nu arata deci pe cei neintelepti, nestiutori sau simpli, ci pe cei ce se socotesc pe sine astfel. Crestinii care cunosc si urmeaza pe Hristos sunt "invatati de Dumnezeu" (I Tes. 4, 9) si "fii ai luminii… nu ai intunericului" (I Tes. 5, 5), intrucat au dobandit invatatura dumnezeiasca de la Biserica, prin harul Sfantului Duh (I Cor. 5 s.u.).
anonim_4396 întreabă: