Ah, ah, ah, marea majoritate a crestinilor din Romania nu doresc teocratie, pentru ca ei nu vor sa fie siliti de catre potera sa practice regulile stabilite de popime, cum daduse Nicolae Mavrogheni lege ca ortodocsii sa participe duminica la liturghie (era vai de pielea celor care chiuleau de la biserica).
Dacă vrei să te întorci la evul mediu nu te oprește nimeni însă dacă ar fi teocrație în România eu aș pleca din țară. Teocrația e o flagrantă încălcare a libertății religioase și culturale. Nimeni nu ar trebui să aibă dreptul să oblige indivizii să practice niște ritualuri dacă aceștia nu își doresc acest lucru.
Adevarat.
Ai spune asa daca ai fi taran in acea vreme?
Da.
Nu e vorba de nici un chestionar, e doar o discuție amicală. Mă întrebam doar ce ți se pare atât de frumos la interminabilele războaie, sărăcia lucie în care trăiau majoritatea oamenilor și durata scurtă a vieții fiecăruia. Practic, în evul mediu, dacă ajungeai la 40 de ani erai considerat om bătrân și înțelept, orice boală te putea răpune foarte rapid pentru că nu existau medicamente și singurul lucru pe care îl făceau doctorii era să-ți ia sânge, lucru care, de obicei, agrava boala. Oamenii se spălau cam de două ori pe an, ba chiar exista pentru femei un fel de perie cu coadă lungă pentru a se putea scărpina pe spate din cauza jegului, asta făceau nobilii pentru că țăranii trăiau doar în mizerie și deznădejde. Ba chiar se propaga ideea că apa este rea pentru organism și produce boli incurabile, acest lucru era răspândit bineînțeles de biserică. Preoții își se mândreau cu cât de pioși erau prin jegul de pe ei. A fost o anumită regină, nu mai țin minte acum exact care, care spusese că nu suportă apa și că singurele dăți în viață când accepta o baie erau botezul și moartea.
Nu existau băi propriu-zise, oamenii își făceau nevoile pe unde apucau, în castele erau nișe în care te puteai duce să te ușurezi. Șobolanii și puricii erau la ordinea zilei, ajunseseră să fie ceva obișnuit pentru toată lumea să fie infestată cu purici și păduchi, și cine știe câți alți paraziți. Bolile erau la ordinea zilei, o dată la câțiva ani se răspândea câte-o ciumă care decima o parte din populație.
De ce ai vrea să trăiești în acele vremuri nu pot să înțeleg, eu sigur nu mi-aș dori acest lucru.
Ce ai auzit tu despre evul mediu este probabil versiunea romanticizată de literatură a acelei perioade, în care iubirea învingea totul iar oamenii trăiau fericiți și împlinițiîn palate de cleștar neavând lipsuri.
Deci sa inteleg ca tu ai vrea sa fii un nimeni. Cum a spus si mastadont, nu confunda Evul Mediu din viata reala cu cel din fictiune.
Interesant. Nici nu mă mir că tipul nu a venit în studio, cred că nu i-au fi suportat mirosul pentru a fi fost stilul medieval complet trebuia să renunțe și la apă și să vezi atunci drame...
Sigur ca miroase, dar miroase a om, nu a lada de gunoi sau WC public.
Ar fi oribil. Eu as pleca. Daca tu obligi lumea sa creada daca nu vrea, nu o va face niciodata cu adevarat.
Religia nu are cum sa fiu frumoasa
Religie" înseamnă tot ce este împotriva facerii voinţei lui Dumnezeu. Ea este închinarea dată creaturii şi se bazează pe spusele creaturilor în contrazicerea Cuvântului lui Dumnezeu; de aceea, anulează Cuvântul lui Dumnezeu şi-l face fără valoare. Ea înseamnă mai degrabă teamă de creaturi, decât teamă de Atotputernicul Dumnezeu, Creatorul. Religia este bazată pe cuvântul unei creaturi mai degrabă decât pe Cuvântul şi poruncile adevăratului şi viului Dumnezeu Iehova, fapt exemplificat de poporul ales al lui Dumnezeu, dar care a părăsit legile credinței. (Matei cap. 23) Religia este de la adversarul lui Dumnezeu, care plănuieşte să se facă pe sine „asemenea Celui Prea Înalt". (Isaia 14:12-14). Închinarea pe care o aducem Creatorului înseamnă credință, așa o numește apostolul inspirat Pavel la Evrei cap. 11. Toate faptele care i-au distins pe servii aprobați ai lui Iehova din vechime au stat sub semnul CREDINȚEI și nu a unei forme de religie. Același serv al Celui Prea Înalt, arată deosebirea între religia urmată de el în trecut și credința descoperită lui de Isus Cristos - Filipeni 3:3-8; Galateni 1:13, 14.