"Faptul ca invatatura crestina nu este inteleasa, nu este urmata, sau faptul ca sunt oameni care se foloseste de ea in scopuri proprii, nu este interesant."
Cum să nu fie important? Păi chiar aici este esenţialul! EXCEPŢIA CARE CONFIRMĂ REGULA:
- unde nu e lumină e întuneric;
- unde nu e căldură, acolo este frig;
- unde nu este inspiraţia lui Dumnezeu, ci libertatea omului pe "contrasens", acolo e decădere şi dezastru;
- unde nu e respectat creştinismul în principiile sale (indiferent de către cine), acolo este nenorocire...
Unde nu sunt conditii de viata, nu exista viata. Conditiile, adica valorile religioase sunt cu problema, nu au puterea de a orienta lumea spre bine. Pentru o buna crestere a unui copil parintele trebuie sa fie capabil, sa stie niste chestii, sa cunoasca niste valori. Degeaba crestinismul sustine marile virtuti pasnice omenesti si iubirea aproapelui daca nu da randament, sau daca alte valori religioase strica totul. Inseamna ca este o problema cu valorile religioase, sau cel putin cu invatatura crestina.
Nu e vinovat copilul, e vinovat parintele(intelegi analogia!).
Lumina este doar reclama, in fapt, daca se intra in amanunte ea este cufundata in intuneric.
Dumnezeu nu are cum sa fie vinovat. Nu este vorba de asa ceva.
Respectul se castiga.
Nu e vinovat crestinismul? Dar cine, sau ce este crestinismul? Atunci cine-i vinovat? Noi interpretam, noi sustinem, noi negam, noi facem regulile, noi ne facem realitatea.
Preţul LIBERTĂŢII...
Libertatea este o probă cu multe tăişuri. Beneficiază de un cadru aproape perfect (frumuseţea şi armonia naturii, chiar şi "nemurirea" fizică- sub aspect genetic ), are ca model iubirea divină (care nu contrânge nimic, care aşteaptă îndreptarea oricărui, oricât de mare), are ca ţintă stimularea colaborării în vederea limitării propagării formelor de "rău", dar şi în vederea unei "contribuţii" personale la procesul de "vindecare" a rănilor unui război de uzură (început prin "experimentul" libertăţii omului), proces ce va fi finalizat prin Providenţa divină…
Până atunci, asumarea cadrului general din acest "macro-simulator" care e existenţa umană, această asumare ţine de ASUMAREA LIBERTĂŢII.
Preţul LIBERTĂŢII…, libertate după care zbierăm sus şi tare cu pumnii ridicaţi spre revoltă, faţă de armonia ascultării ce era odată paradisiacă… (vehement solicitata libertate de a distruge şi de a ne distruge- exemplul fumatului-, de a abuza, de a controla, manipula, teroriza- toate dintr-o plăcere neînţeleasă, nici de către vinovat…)
Asta fiindca le-a bombardat america pe restul iar japonia si china si coreea de sud sunt mult mai dezvoltate ca multe parti din europa
agent134 întreabă:
DeProfundis99 întreabă: