O femeie care nu și-a început viața se*uală cu un bărbat, dar și-a început viața se*uală cu altceva, cum credeți că va fi judecată în fața Domnului?

O astfel de femeie are tot statut de desfrânată?

Și cred că nici nu are rost să mai întreb, că bănuiesc și eu că trebuie să ne spovedim pentru orice.
Însă cum să fac să-i spun asta preotului?
Dacă eu chiar nu am tupeul să-i spun asta preotului, dar decid să vorbesc mult cu Dumnezeu și în fața icoanelor, credeți că se poate totuși considera iertat păcatul de Dumnezeu sau mărturisit cu adevărat?

Și dacă decid să-mi spun toate păcatele, mai puțin pe ăsta și mă împărtășesc, credeți că împărtășania ar fi luată incorect, deoarece eu mai am un păcat nemărturisit?

"O femeie care... și-a început viața se*uală cu altceva, cum credeți că va fi judecată "

nu te judecă nimeni fii liniștit/ă!

Eu cred că iadul te paște și o să arzi în chinuri o eternitate.

De ce i ai spune preotului asa ceva?

Adica nu ai deloc respecte pentru tine ca om, ca femeie? De ce trebuie sa iti discuti viata sexuala oricare ar fi ea cu un necunoscut caruia oricum nu ii pasa, ba dimpotriva pooate se mai si excita la din astea?

Nu ti de pare nedemn si lipsa de prespect pentrui propria persoana sa ajungu sa stai in genunchi in fata unui barbat strain sa ii spui despre experientele tale sexuale si el sa te judece?

Recomand calduros un psiholog. Poate si un psihiatru. Si mai da-i in sange pe pochi. Eventual mergi la spovedit in alt oras...
P.S. Tot nu ai realizat cit de infect e conceptul asta de pacat si cit rau iti faci consumindu-ti timpul si energia psihica cu ineptiile astea?

In primul rand, du-te la un preot dintr-un oras mare deoarece e mai obisnuit cu pacate de genul. Daca locuiesti intr-un loc restrans, e posibil sa fie socat, doar stii cum e privita femeia in Romania si cate standarde si preconceptii ii sunt adresate. Daca efortul acesta ar fi prea mare, pur si simplu mergi la alt preot de la alta biserica si gata.

Daca nu spui pacatul acesta, faci tu un pacat si mai mare. Pai baietii cum spun ca se m@asturbeaz@? Crezi ca esti singura? Doar o spui acum si scapi. Iti va da Canon, te tii de el si asta este. Pacatul asta nu trebuie sa il spui la fiecare spovedanie, ca doar te lepezi de el.
Se spune ca impartasania luata fara o spovedanie corecta, te va afecta in viata de apoi. In fine, nu-i bine asa ca asuma-ti.

Daca te spovedesti unui popa sau calugar: ala a facut la viata lui mai multe pacate sexuale decat tine.

Eventual o sa vrea sa faca pacate sexuale si cu tine, mai ales daca ramai singura cu el.

Păi dacă judecă, e păcatul lui.
La Biblie spune că doar Dumnezeu are dreptul ăsta.
Restul indiferent de rang sau curăție, nu au niciun drept. Și va fi mai aspru pedepsit în fața Domnului. Oricât ar încerca modernismul să ne facă să nu mai credem, oricât nu-l mai vedem pe Dumnezeu. Cred cu ardoare că acolo sus, cineva există și ne va da pedeapsa tuturor. Cum eu aștept să-i pedepsească Dumnezeu pe vrăjmașii mei.

Și eu nu îmi expun viața în fața preoțelului, ci doar îmi expun păcatele.
Exact așa cum cere Ortodoxia mea.
Restul nu mă interesează. Oricum.
Ce crede, ce spune. Deși la ultimul preot la care m-am dus, nu o fost chiar un om care ascultă păcatul și gata, mă aruncă după, ca pe o bucată de cârpă. Ci m-a sfătuit, mi-a zis din înțelepciunea vieții și chiar a lui și a harului lui Sfânt.

Mi-a zis chiar lucruri care se adevereau în viața mea. Mi-a zis că toți oamenii care fug după dreptate ajung să dezvolte nevroze și să înebunească. Acum se explică de ce eu o iau razna. Pentru că i-am spus exact cu ce mă confrunt în viață și ce fac rău.
Am stat vreo 2 ore la spovedanie la părințelul ăsta. Și tot la acest preoțel aș fi vrut să mă duc, însă, acum că fug de un băiat de la biserică, nu prea mai pot să mă duc la acea biserică.
Trist.
Că nu știu astfel, la ce alt preot să mă duc, să mă spovedesc.

Jesus Crist!
Mă înfioară gândurile voastre.

N-aveți idee câți demoni șed acum pe dv.
Trist că asta credeți despre preoți în general.
Că și în breasla lor, ca în oricare alta există și uscături și acoliții Satanei, e una. Dar acum să puneți eticheta asta tuturor preoților și nu doar dv, ci tot mapamondul care cam face asta. Nu aveți idee ce vă va paște.
Dar mna, nu mă interesează. Oricum de azi înainte chiar o să devin și eu rece și a dracului. Nu o să-mi mai pese de nimeni.
Doar de mine cel mult și de cât mai pot prin ce mai pot să mă salvez și mântuiesc pe mine.
Restul chiar nu-mi mai pasă.
Am obosit să fiu eu cea căreia îi pasă mereu de toate și toți.
De salvarea umanității, când umanitatea ar fi chiar fericită dacă eu nu aș mai exista ori dacă aș putea fi și mai proastă de atât ca să profite și mai mult de mine.
Aia e. Sper că va înțelege Dumnezeu, că nu fac nici rău, dar de azi înainte după șefi + amici falși și trădători, eu una chiar am mai renunțat să ajut această nenorocită umanitate.

Îmi sunteți un TPUaș prea drag, dar
Dar acest dar trebuie să existe.
Dar azi chiar am o stare too much sucks oricum pentru a mai scrie.

Citiți doar ce i-am spus domnului Doctorandus, dacă vă gândiți totuși să vă salvați măcar oleacă sufletul.

Restul, nu mai zic nimic că azi chiar mi s-a dat cu ranga în cap, chiar de ziua mea și chiar mă simt cel mai trădată, pentru a doua oară în viață de prietenii în care am avut cea mai mare încredere.

Pentru mine de azi, de la 28 de ani și din 2023, înainte, cuvântul prieten nu va mai exista în vocabularul și viața mea.
Jur!

"Mă înfioară gândurile voastre."

Gândurile noastre sunt doar realitatea pe care tu o refuzi in schimbul unor povești.

Să mă contactați când o să pierdeți tot.
Atât mai am de zis.

Eu incerc sa îți dau sfaturi sa te aduc la realitate și tu abia aștepti sa o patesc să îmi zici "ți am zis eu". Bun așa.

Macar o sa trezesti preotul din plictiseala.
Eu cred ca merita sa-i zici, nu stii de unde sare iepurele.
Poate stie de vren baiat care si-a inceput si el cu altceva.

Lasă băiatul de la biserică, tu du-te la acest părinte că se găsește cu greu așa duhovnic, cum l-ai descris pe dânsul! Nu te lăsa de dânsul, că foarte greu găsești așa duhovnic!

Complet incorect, căci dacă nu spui tot, nu își face efectul de iertare. Așa, mai bine nu te duci.

Îți urez mulți ani plini de binecuvântări!
Nu este doar important, ci este vital ca fiecare om născut pe pământ să cunoască Biblia. Nepăsarea, indiferența față de cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu în mod personal, sunt păcate mult mai mari decât cele uzuale, cunoscute.
Nimeni, niciodată nu poate ajunge să cunoască pe Dumnezeu prin intermediul preoților, deoarece ei nu pot să ridice pe cineva la o credință mai mare ca a lor, mai înaltă decât nivelul incoanelor și picturilor bisericilor în care slujesc.
Citind Biblia vom observa nu doar că este păcat să ne închinăm oamenilor, ci este păcat să ne închinăm și îngerilor. Mai mult, mărturisirea păcatelor trebuie făcută în mod direct și personal doar lui Dumnezeu. Urechea umană, oricât de sfântă ar fi ea, nu are voie să audă păcatele oamenilor. Doar dacă i-am greșit acelui om, doar atunci ne ducem la el și îi cerem să ne ierte cu acea atitudine de părere de rău.
Dar păcatul ne vizează în mod direct și personal cu Dumnezeu. Doar cu Dumnezeu discutăm despre păcatul nostru, doar urechea Lui trebuie să îl audă, și doar Lui Îi cerem iertare; deoarece păcatul nostru a adus suferință întregului cer, și a adus moartea Domnului Hristos. Duhul Sfânt ne convinge de păcat, și tot Duhul Sfânt ne conduce la jertfa de la Golgota a Mântuitorului nostru pentru iertare. Și când ne cerem iertare de la Dumnezeu, trebuie să credem că ne-a și iertat. Dumnezeu nu a cruțat pe Fiul Său, ci L-a dat să moară pentru păcatele noastre, pentru fiecare păcat mărturisit personal. Cerem de la El și puterea de a ne opune păcatului, ispitei.
Fără Biblie nu știm cum să facem lucrul acesta. Dacă nu ne ridicăm credința mai presus de icoane și mai presus de orice sfânt pictat pe tavanul cel mai înalt al bisericii, atunci cu niciun chip nu vom vedea Împărăția lui Dumnezeu.
Avem nevoie de o credință vie care să ne poarte întreaga săptămână și întreaga viață într-o încredere deplină, crescândă, în dragostea lui Dumnezeu. Dacă nu ne naștem din nou, chiar acum la maturitate, nu vom vedea Împărăția lui Dumnezeu. Fără cunoașterea Sfintelor Scripturi nu vom ști cum să facem acest lucru.

Am citit. Si mi se pare absolut ridicol sa reduci spiritualitatea si teismul la crestinismul asta care e religie pentru copii si inapti. Vezi iadul crestin vs. Naraka.
P.S. Nu mai fa greseala asta de a inlatura viitorul din cauza trecutului. E ca si cum eu m-as apuca sa etichetez acum toate femeile drept instabile psihic, c*rve, sau mai stiu eu cum pentru ca am divortat si mai am cateva cazuri ciudate in jur prin familie si nu numai. Incearca sa privesti totul mai de sus. MULT mai de sus.

Păi la realitate din păcate m-am trezit când am pierdut tot.

Prietenii, facultatea și pe mama (eram să o pierd) în noaptea de Crăciun.
Iar atunci în timp ce ea mergea cu Salvarea de la Călărași spre București în noaptea de Crăciun, cu nasul spart și cu sângele pierdut, eu mă simțeam ca dracu, neputând să fac nimic pentru ea. Nu aveam job, nici măcar permis ca să o duc eu la spital la București, nu aveam cunoștințe ca să sun un medic bun sau pe cineva care cunoaște un medic bun. Nu știam nimic. Nici măcar de ea nu mai știam nimic. Iar atunci m-am rugat cu tot sufletul, la toți sfinții din Univers și la Dumnezeu ăsta, pe care toți de aici îl cam batjocoriți. Și toți sfinții ăia din Univers și Dumnezeu mi-o răspuns.

Dar faza e că ruga era mult mai departe decât a-mi salva mama de la moarte. Ci pur și simplu, mergând de ceva timp la părintele Arsenie Boca la Prislop, chiar prin noiembrie, înainte de incident, m-am rugat cu tot sufletul, ca să pot să-mi iubesc familia și să pot face și eu cumva să mă liniștesc și să-mi respect familia.
Hemoragia nazală a mamei, a fost doar ruga mea mult mai profundă a Domnului, de a mă face cumva să-mi respect familia.
Pentru că, nu-mi plăcea ce ajunsesem, o nebună ce-mi vărsam nervii pe mama.
Dumnezeu însă a lucrat la un plan mult mai mare al meu. Acela de-a-mi salva sufletul. Nu zic că acum, mai ales că mai știu câte ceva de Dumnezeu și mai trag să mă apropii, nu am ispite și mai mari. Le am, ba chiar simt cum Satan încearcă să-mi subjuge sufletul cumva, însă chiar și așa, Dumnezeu a făcut minunea pe care o visam de mult. Să-mi respect mai mult familia și să încep să cred într-o putere mai mare decât mine, dv sau mama ci să cred în El. Să-L văd pe El. Asta a făcut Dumnezeu, în 2018 de Crăciun. M-a făcut să cred.
Însă de noi ține să credem sau nu. Puteam să găsesc n alte bullshituri de motive, cum că mama a fost salvată de tehnologie și știința super avansată, dar în realitate acolo a fost Dumnezeu și toți sfinții pe care aproape că i-am implorat. Iar tot din acea seară, chiar dacă am mai avut discuții cu mama pe baza icoanelor, ca spre exemplu că nu-mi place x că nu se asortează cu camera x, ok, am mai avut discuții, acum fiecare cu păsările lui, însă tot din acea seară, pentru mine icoanele la fel ca și Dumnezeu, au fost sfinte. Toate. Orice ar spune alte religii și culte creștine. Sfinții apar în Biblie și sfinții sunt peste mine și dv și merită cinstiți. Iar dacă ai evlavie la ei, ei te ajută.
Cum după experiența cu mama. A fost experiența permisului, orice făceam, nu luam traseul, am refăcut școala și tot așa, însă înainte să iau traseul, cu o seară înainte, m-am rugat cu patos și dorință la Sfântul Efrem Sirul, iar sfântul mi-a adus permisul. A doua zi, am prins o ploaie ca niciodată și ca un făcut, fix când am dat eu permisul, nu a fost nimeni, dar nimeni, pe străzile din Călărași.
Dacă astea nu sunt experiențe destule cum că Dumnezeu există, atunci nu știu ce ați vrea să se întâmple, chestii ca în filmele horror, dar în care Dumnezeu este cel care se arată concret, cum o face Satan în filmele horror sau ce ați vrea?

Oricum stați liniștit că va veni și vremea dv și a tuturor când vă veți da seama că un Dumnezeu acolo sus există.
Eu doar sper să nu aflați doar când este prea târziu. Atât mă voi ruga pentru voi toți. Chiar dacă am susținut oricum că pe oameni nu prea-i mai înghit, o să mă rog totuși pentru voi toți, să vă reveniți și să ajungeți sincer să-l vedeți pe Dumnezeu exact așa cum îl vedeți voi, dar să-L vedeți. Nu cum încearcă comuniștii să vă spună, nici fariseii, nici nimeni. Ci așa cum îl văd eu, că în orice religie ar fi, există un Dumnezeu și este iubitor și este bun, dar poate fi și răzbunător când un mapamond întreg l-am hulit și denigrat și batjocorit.
Și eu o făceam. De aceea poate am și devenit mai înflăcărată ca să vi-l bag poate pe gât pe acest Dumnezeu. Că și eu eram exact ca hulitorii de Dumnezeu. Îl uram, nu voiam să aud de El. Și sincer și azi mai am disputele și luptele mele cu El. Uneori da, nici eu nu înțeleg legiile și dreptatea Lui. Dar orice-ar fi, încerc să-mi păstrez vie speranța, că știe El mai bine legile Lui și va judeca pe fiecare după tot. Nu va rămâne nimeni nepedepsit oricât mă înverșunez eu să fac dreptate, știe Dumnezeu când să facă cea mai bună dreptate.
Sau am uitat să vă spun și că tot ce am pierdut în trecut, a fost doar dintr-o prostie și răzbunare de-a mea pe o amică, pe vremea liceului, pe care am mai și tăinuit-o la spovedanie și de la 18 ani până la 21, de ani, am pierdut tot.
Deci Dumnezeu nu doarme.
Însă abia când am pierdut aproape tot, am realizat de fapt ce păcat aveam eu. O răzbunare prostească, care oricum nu m-a ajutat la nimic. Dar am pierdut tot doar pentru câteva momente de umilință de la vremea aia, pentru fata aia. Ba chiar și dieta mea și slăbitul meu, cu care m-am chinuit 4 ani, prin liceu, să mă mențin la 80 de kilograme, s-au dus dracu, pe apa sâmbetei. Și totul doar de la un plan macabru pe care l-am pus la calea eu, vărul meu și niște amice de-ale lui. Sad, dar da, și eu am demonii mei. Însă încerc măcar din prezent să mi-i țin încătușați și să nu-i urmez. Și în fața Domnului mi-am cerut scuze cu lacrimi de sânge. Și am pierdut deja totul. Dar măcar mi-a salvat sufletul.

"mărturisirea păcatelor trebuie făcută în mod direct și personal doar lui Dumnezeu"
Cum rămâne cu "mărturisiți-vă păcatele unii altora"; sau cu "mare putere are rugăciunea celui neprihănit"?

Păcatele personale trebuie cunoscute doar de Dumnezeu și trebuiesc marturisite doar Lui.
Dacă am păcătuit față de semeni, doar atunci ne mărturisim greșelile față de ei. Trebuie ca mai întâi să ne cerem iertare față de cei care i-am rănit, și numai după aceea darul nostru și rugăciunile noastre vor fi primite de Dumnezeu.
Rugăciunea celui neprihănit are putere să vindece pe un om bolnav doar dacă omul nu mai trăiește în păcatul care l-a dus la boală. (În contextul respectiv este vorba de vindecare).

Si totusi cum s-a rezolvat problema medicala a mamei tale?
Asa din senin, sau datorita unor medici?

Preoti,duhovnici?
astia is cei mai mari excroci astia stiu ca nu exista d-zeu dar minte intentionat oamenii, joaca un teatru din ala can filmele holywood, mint si fura oamenii, sunt pedofili si se dau oamenii sfinti dealu d-zu si invatati, cand acolo joaca dracii in catedrale vorba aia, biserici? niste cladiri goale fara vreun rost, doar ocupa spatiu si pierdere de bani si vreme.

Citește despre Sodomie, sau cum erau oamenii din din Sodoma și Gomora.Sunt oameni cât se poate de heterosexuali care aleg calea pustniciei, in cazul bisexualității Biserica vine cu multe soluții, chiar și vindecarea.

Păi datorită unor medici, care by the way, domnule SuntSerios nici nu o băgaseră în seamă, vă dați seama, de gardă între Crăciun și Anul Nou, care oricum nu prea era cine știe ce pe acolo, un medic ce poate mânca și el și bea, pe acolo, nici nu a vrut să se uite la mama, până ce, mătușică-mea nu i-a băgat banii în buzunar, apoi omul o ieșit din cabinet, pe hol, din vorbele mătuși-mii, până să iasă, s-a uitat în buzunar, o ieșit pe hol, probabil să numere banii, apoi o intrat înapoi, după ce mătușică-mea s-o rugat la Maica Domnului și domnul doctor, și-o făcut datoria.
Mda, aici după acest punct, i-o cauterizat nasul și aia a fost.
S-o salvat mama.
Dar mama era asigurată și era la spital de stat, ba chiar în regim de urgențe și medicul i-o luat bani.
Despre asta ce ziceți?
Chiar și azi, nu uit repulsia mamei, după ce a venit acasă și în timp ce-și lua vitaminele și ședeam amândouă în bucătărie, mama zicea că i se tăiase de medici.
Aia e. Oricum nu a trecut.
Dar da, atât ei cât și mie mi s-a tăiat de medici.
Și eu am avut aceleași experiențe nasoale cu niște medici.
Bine am întâlnit totuși și medici faini. Mna, și ei ca și oamenii. Unii mai dulci, alții mai acri. )

Și asta te încântă maxim, bănuiesc?

Cine știe, poate atunci ne vom saluta pe acolo, prin iad.
Bănuiesc că nu crezi că tu chiar vei ajunge sigur în Rai?
Am mai tot expus eu ideea asta pe aici, că deși poți urma chiar ad literam Scriptura, e posibil ca tot să ajungi în iad și altul care părea judecat de alții ca fiind rău, Lui God ăsta să-i placă și să-l ia în Rai
Așa că, dragă JOBOMAT, nu știm niciunul dintre noi, care unde va ajunge.
Chill.

Sper că preoții sunt căliți și nu mai au astfel de gânduri cringe. Dacă da, tocmai trebuie să-i dau dreptate domnului Doctorandus sau cine o zis pe aici, gânduri creepy despre preoței.
Yuhhh. Ar fi prea creepy treaba asta.
Abia ce am avut tupeul să-i mărturisesc, preoțelului în toamnă, despre mast*rbare.
De fapt nu a prea fost o mărturisire, ci mai mult un răspuns la o întrebare.
Și m-am simțit ca naiba.
El m-a întrebat și mi-a zis dacă e cu imagini sau nu? Adică gen dacă mă uit și la filme deșucheate când fac ce fac. Și face preotul :"Astea sunt singurele detalii care mă interesează" și o râs fain.
De faptul că mi-a cam plăcut too much de acel preoțel, nu mint. ) Dar hai că acum par prea Rosalia.
Oricum nici nu mai știu ce i-am răspuns.
Însă mi-a zis că mast*rbarea e de fapt dragostea/s**ul cu Satana.
A zis și cum se chema, dar am uitat între timp. Deci din asta am priceput eu cu tărtăcuța mea, că deși se*ul fără căsătorie, e desfrânare și da, e un păcat grav, masturbarea ar fi și mai gravă. Pentru că deja ești în legătură directă cu Satana.
Dar oricum după spovedania aia, am cam lăsat-o mai moale și cu treaba asta.
Oricum nu mă mai prea atrage.
Însă da, de când iau Prozacul am observat că totuși e totul mai intens. Măcar asta mai e o plăcere, cât de cât.
Însă nu știu, de când am început să citesc mai mult despre God, nu mă mai prea atrage masturbarea asta și mai ales de când dragostea o apus și am observat că nu există.
Parcă și masturbarea fără dragoste e exact cum spuneam și de se*, ca și când bagi un pix în capac.
Nimic nu are farmec fără dragoste.
Deși da, totuși dacă nu vedem dragostea în jur, înseamnă că totuși nu suntem nici prea aproape de Dumnezeu.
Dar chiar am ajuns la concluzia că dragostea nu există.
Am văzut prea multe hiene la viața mea ca să mai cred în ceva sau să-mi mai exalteze inima la ceva.

"după ce mătușică-mea s-o rugat la Maica Domnului și domnul doctor, "

Pai atunci de ce ati dus-o la spital?

Trebuia sa o duceti la biserica si va rugati acolo,,,,

Nu mă încântă sau "neîncântă" nimic ce are legătură cu tine.
Nu ți-am cerut părerea legată de unde voi ajunge eu.Tu în schimb da, iar eu mi-am spus părerea. Dacă te deranjează, nu mai pune întrebări în care oamenii să își spună părerea despre ceva, pentru că nu vei primi păreri identice cu a ta, în cea mai mare parte.
Chill-ul e pentru tine.

Jesus!
Domnule SuntSerios, dar sunteți foarte serios și determinat în a-mi răstălmăci sau găsi ceva la spusele mele. Și credința mea. Pe care din acea nefastă noapte, mi-am găsit-o.
E bine, mai vreau oameni din aceștia în preajma mea, oamenii ca dv și ceilalți rătăciți prin lume sau chiar atei, îmi întăresc și mai tare credința.
Cum spuneam, de mult nu mă mai tem. Pentru că am înțeles de ceva timp încoa, că totul are rost în lumea asta. Până și criminalul. Și nimic nu se întâmplă întâmplător sau random, totul e strict și plănuit, cu mult înainte să ne naștem noi oamenii de aici, de pe TPU.
Doar că dv acum, îmi amintiți de mine când îi ziceam mătușicii mele exact același lucru "Că Dumnezeu nu există și că m-am săturat de El și de ea cu Dumnezeu al Ei." Apoi că "îl îndoctrinează pe văr-miu cu religia ei."
Azi am ajuns eu să cred.
Mâine urmați dv.
Și în final sper toți TPUașii să aibă parte de spiritualitatea lor și de regăsirea lor personală al Tatălui lor, sperăm că cel al Luminii, nu cel al Întunericului.
Ahhh, dar gata, că nu vreau să devin nici mătuși-mea fanatică.
V-am spus, eu zic că mi-am făcut datoria de a aminti și pe aici de God ăsta.
Mai departe de voi toți ține să-L găsiți personal.
Orice, dar nu mă transformați într-o fanatică vorbitoare de God, fără esență. Iar la esență și adevărata dreaptă credință, păi am ani lumină de ajuns.
Și oricum tot nu-mi garantează nimeni că și așa mă voi mântui. Am și demonii mei. Și chiar o slăbiciune și pentru aceștia.
Din păcate.