O intrebare pentru crestini: De ce credeti in Dumnezeu? Vreau niste raspunsuri de care sunteti siguri pe voi, nu gen "Deoarece Dumnezeu ne-a creat si ne iubeste", pentru ca voi intreba "De unde stii ca te-a creat si ca te iubeste" sau "De ce crezi asta?"
Ok, atunci. Păi, dacă nu e creaţie, e revoluţie, dar cum evoluţia nu oferă nimic concret şi logic, rămâne dar, Creaţia. Iată argumentul meu pe care l-am mai prezentat de altfel, însă, indiferent de ce se poate demonstra şi ce nu, ai nevoie de credinţă:
`` Consecvenţa logică în 3 etape: Indiferent cum ar fi analizată realitatea fizică sau concretă, sfârşim cu o situaţie în care nicio entitate fizică nu îşi poate explica propria existenţă. Acestea fiind spuse, ajungem la adevărata problemă, aceea de a determina câte serii de cauze sunt necesare pentru a explica întreaga existenţă. Nu putem avea o serie infinită de cauze desfăşurate în timp, pornind de la prezentul unei stări ajunse la completitudine şi regresând în căutarea cauzei ultime, fiindcă dacă succesiunea ar fi infinită, nu am ajunge niciodată în prezent. Şi aşa cum s-a menţionat deja, nimic din universul fizic nu îşi poate explica propria existenţă, de exemplu, ceva nu ia fiinţă din nimic. De aceea, pentru ca un lucru să fie `` şi este ``, trebuie să existe cel puţin o stare capabilă a exista prin sine însăşi şi care să nu îşi derive existenţa din altceva, iar această trebuie să fie de natură non fizică.
Aşadar, în această primă etapă a argumentului noi nu am postulat existenţa unui Dumnezeu, ci doar a unei entităţi non fizice care îşi explică propria existenţă şi este ne cauzată.
În etapa a doua a argumentului se ridică problema proiectului. Argumentul nu se referă la aspectul estetic, ci la specificitatea lui inteligentă. Este important să facem distincţie între acestea două. Dacă ai merge pe o planetă îndepărtată şi ai vedea un milion de pietre aranjate într-un triunghi perfect, ai putea considera, desigur, că acea formaţiune plăcută s-a putut produce întâmplător pe parcursul a mai multor milioane de ani. Dar pentru a avea capacitatea de a raţiona astfel şi de a recunoaşte calitatea estetică a aranjamentului pietrelor este nevoie de o serie de componente sau materiale brute `` alfabetul vieţii ``, care ne face să ne deosebim de mediul înconjurător. Dacă torni din cutia unui joc puzzle nişte piese în formă de litere şi ar cădea într-un anume aranjament ai putea spune că acel aranjament s-a putut produce întâmplător, dar dacă piesele în formă de litere ar cădea de fiecare dată atunci când le răstorni în aceeaşi ordine, nici măcar nu te-ai gândii la posibilitatea că ele să fi căzut din întâmplare.
Ultima etapă a argumentului, să ne uităm în istoria omenirii, mai ales la persoana Lui Isus Hristos. Vedem ce a făcut El, cine a pretins că este şi de ce îl urmează şi azi milioane şi milioane de oameni. Fără a intra în amănunte sau al compara cu alţii `` Mahomed, Krishna ( dacă a trăit, de fapt, vreodată ), Buddha etc, până la urmă, totul se reduce la următorul lucru; pentru ce îl urmează pe Hristos, faptul că universul nu se poate explica pe sine însuşi, la care se adaugă vădit inteligenţa din spatele universului şi ambele coroborate cu atestarea istorică şi experienţială a învăţăturilor şi acţiunilor Lui Isus, fac aceste argumente demne de crezare. ``
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Eu am cautat si L-am gasit.Citind Cuvantul Sau, prin rugaciune prin frecventarea unei biserici Dumnezeu iti vorbeste iti raspunde la rugaciuni, simti prezenta Lui.
Răspunde
Îţi voi răspunde la întrebare foarte simplu,prin câteva versuri dedicate lui Dumnezeu:
"Când te-am chemat Tu ai venit,căci eşti un Dumnezeu ce aude,nu eşti ca idolul cel mut ce strigi la el şi nu-ţi răspunde"
Cu alte cuvinte,cred în Dumnezeu pentru că l-am găsit,pentru că atunci când îl chem vine în ajutorul meu,mă ajută să trec prin încercările vieţii.
Îmi răspunde la rugăciuni, am văzut şi văd lucrările lui. Văd oameni care primesc vindecare, tineri care sunt eliberaţi de patima alcoolului, drogurilor, tutunului, in Numele Lui este vindecare,viaţă,eliberare, speranţă!
Vrei ceva mai mult de atât?
Ce amintiri 
Răspunde 
Chiar daca toate sperantele mi s-au prabusit si cerul tace, chiar daca realitatea vrea sa ma convinga ca totul a fost doar o iluzie si ca m-ai parasit definitiv, am sa raman langa Tine, deoarece mai mare decat credinta si speranta e dragostea.Ea ma tine in locul unde as putea sa Te intalnesc!
Ok, modul cum ai formulat întrebarea nu este tocmai fair play, în plus, întrebarea ta poate fi interpretată şi invers bine mersi.
Cum dovedeşti tu că, omenirea a luat fiinţă întâmplător, de unde ştii că NU te-a creat El şi de ce crezi asta?
Dar nu am zis ca omenirea a luat fiinta intamplator. Si nu am zis ca stiu sau nu ca m-a creat El. In alta parte vreau sa ajung 
Ai scăpat din vedere problema de bază, nu vezi pădurea din cauza copacilor. Problema de bază e: dacă din nimic nu poate apărea ceva, atunci nimic nu ar exista, nici zeul vostru. Deci, singura posibilitate logică e că din nimic poate apărea ceva. Partea mișto e că există dovezi, fizica modernă spune că din nimic apare tot timpul ceva și peste tot, se cheamă fluctuații cuantice și se petrec la nivel subatomic, de asta ni se pare atât de ciudat fenomenul, fiindcă nu-l putem vedea cu ochiul liber. Uneori fluctuațiile astea cuantice dau naștere unor universuri.
In prima etapa iti dau dreptate. Te contrazic insa, cand spui ca nu ai nevoie de credinta. De ce crezi ai nevoie de credinta?
La a 2-a etapa, piesele pot cadea de fiecare data in aceeasi ordine, si intamplator, numai ca, cu cat numarul de aruncari se mareste, cu atat sansele ca ele sa cada intamplator tind catre 0. Daca lungim la infinit aruncarile, atunci intamplarea devine 100% 0, deci nu poate exista din intamplare acea ordine.
La varianta 3, unii istorici cred ca Isus nici nu a existat. Stii ca o groaza de timp biblia nici macar nu a fost tradusa? Pana cand cineva a tradus-o si a dat-o oamenilor, iar acel cineva a fost ars pe rug. Dar o groaza de timp, oamenii nici nu au avut Bibilia. Credeau doar ce spune biserica ca scrie in biblie. Iar biserica poate sustine orice. Puteau sa scrie in cartile alea acolo ce vroiau ei. Deci, aici nu m-ai convins 
Atunci, daca din nimic poate aparea ceva, ar putea aparea si Dumnezeu si din nimic.
Tocmai ai demonstrat posibilitatea existentei lui Dumnezeu. Felicitari.
Ai dreptate, dar depinde la ce te referi când spui D-zeu. Există problema că ființele inteligente nu pot apărea spontan sau să existe dintotdeauna, e necesar un proces îndelungat de evoluție prin selecție naturală. E posibil ca acest Univers să aibă un creator inteligent? Da, e posibil. Dar acel creator inteligent trebuie să aibă la bază evoluția prin selecție naturală. Eu îmi pot imagina o specie de ființe inteligente din alt Univers care au ajuns la tehnologia de a crea universuri si universul nostru e unul dintre universurile create de ei, un fel de experiment. Mai mult, poate acele ființe au devenit o singură ființă, adică s-au unit într-un mod prin care nu ni-l putem imagina poate. Oricum ar fi, acele ființe sau acea ființă ar fi zei/zeu pentru noi, fiindcă "orice tehnologie suficient de avansată nu poate fi deosebită de magie" - Arthur Clarke. Totuși, nu cred asta fiindcă nu există dovezi, dar e posibil. Mai e posibil ca acest univers sa fie doar o simulare pe vreun supercalculator cuantic de pe undeva. Cine știe? Eu sunt curios ce va mai descoperi știința mâine.
Ceva nu e clar în textul tău?! Te citez:
`` In prima etapa iti dau dreptate. Te contrazic insa, cand spui ca nu ai nevoie de credinta. De ce crezi ai nevoie de credinta? ``
Nu reiese clar, ce nedumerire ai! Ori AI nevoie de credinţă, ori NU ai nevoie de credinţă? În orice caz, fi atent la semnele de punctuaţie, eu am spus lămurit că: Ai nevoie de credinţă. Există o virgulă acolo.
`` indiferent de ce se poate demonstra şi ce nu, ai nevoie de credinţă ``
Cand o sa vad eu o evolutie cu ochii mei, o cred. Asta cu evolutia e o teorie pe care insasi Darwin a zis ca-i varza inainte sa moara. In + sunt dovezi stiintifice ca oamenii de dinaintea noastra erau mult mai evoluati ca noi si au creat chestii care nu pot fi reproduse de catre stiinta actuala (cum ar fi piramidele). Mai sunt si alte dovezi, dar nu pot fi vazute de oamenii de stiinta
Ce înseamnă s-o vezi cu ochii tăi? Ți-ar fi de ajuns să vezi cum evoluează o bacterie în laborator? Mă refer la a evolua spre a face ceva ce nu putea face înainte, nu de la bacterie la brontozaur. Dacă vrei să vezi macroevoluția în acțiune, mi-e teamă că va trebui să aștepți câteva milioane de ani. Până atunci poți să te uiți la câini, toate rasele de câini au ca strămoș lupul, de la pechinez la saint bernard. Desigur, e evoluție prin selecție umană, dar e ușor de văzut principiul. Nu contează ce a spus Darwin, contează realitatea. Vrei să spui ca oamenii nu pot construi piramide în ziua de azi? 
Am gresit eu. Vroiam sa spun "te contrazic insa cand spui ca ai nevoie de credinta." (In acelasi timp eu m-am gandit ca nu ai nevoie de credinta si am scris asa fara sa-mi dau seama). De ce ai nevoie de credinta? Nu poti sa faci o reevaluare si sa zici "lucrul acela nu-l stiu, pe acela il stiu. Cealalta e doar o opinie care poate sau nu sa fie adevarata. Daca o iau ca fiind adevarata sau ma comport ca fiind adevarata, dar eu nu pot verifica daca e asa sau nu, inseamna ca ma mint. Ce e asa greu? Altfel traiesti intr-o iluzie si iti fomezi viata pe niste iluzii. De ce trebuie sa avem opinii pentru tot si toate? Daca intrebi pe cineva daca exita oameni pe luna, fiecare are propria opinie despre asta. Insa-si faptul ca zici ca stii daca exista Dumnezeu sau nu e o iluzie, pentru ca nu ai cum sa stii.
Cum bine ai spus `` fiindcă nu-l putem vedea cu ochiul liber. ``, dar există, deci nu înseamnă nimic, nu? Noi vorbim acum de forţa tare `` strong force ``, însă; şi aceste `` perne electromagnetice ``, numite quarcuri, nu au început să existe din nimic, ci ele sunt efectul unei cauze ne cauzată, adică, inteligenţa din spatele a tot ceea ce există. Cele văzute şi cele nevăzute:
`` Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd. `` Evrei 11:3; ``
Aşadar, copacii reprezintă materie!
Exact. S-a incercat asta si s-au daramat. Apoi altceva. Vreau sa vad cum evolueaza o bacterie in prontozaur. Exista evolutie in sensul ca, se face o selectie printre leoparzi si raman cei mai buni leoparzi si mor cei mai varza. Dar specia ramane aceeasi. Nu se transforma leoparzii in maimute. Spui ca, conteaza realitatea. Asta e doar o teorie. Nu exista nicaieri dovezi. Multe "verigi" au fost contrafacute. Oare de ce le asa frica, ca nu au dovezi, de au ajuns sa faca fakeuri la verigi? Veriga inseamna sa gasesti o specie care sa fie 100% maimuta, una care sa fie 90% maimuta, 10% om, alta care sa fie 80% maimuta, 20% om. etc. Asa ceva nu exista si nu s-a descoperit pana acum. In schimb s-au descoperit schelete umane de zeci de metri
Ai înțeles o laie din ce spuneam eu.
Da, au existat fosile contrafăcute, dar știința le-a analizat radiometric și le-a dat afară. Omul e maimuță, deci e cam complicat ce vrei tu. Oricum, înțeleg ce zici și poți vedea homo erectus, homo habilis și ceilalți strămoși ai oamenilor. O fosilă de tranziție foarte interesantă e Tiktaalik, care e între pești și animale terestre, e interesantă și povestea descoperirii lui, fiindcă a fost prezisă de evoluție, adică știau exact ce căutau și exact unde a trăit și au descoperit exact ce căutau, alt succes al teoriei evoluției. Eu nu mă voi mai obosi să-ți explic știința, fiindcă vorbesc la pereți. Poți să crezi în schelete umane de zeci de metri dacă vrei, poți să crezi și în cai verzi pe pereți din partea mea, e problema ta. Ignori dovezile dar îmbrățișezi credulitatea, succesuri! 
Cu scheletele e alta poveste. Le-am vazut eu cu ochii mei. Sunt la Bozioru, aproape de Buzau. Cand au fost chemati arheologii sa vada, de la muzeu, au zis ca asa ceva e imposibil si au refuzat sa vina. http://www.sansabuzoiana.ro/evenimente.html?aid=27848
De fapt, tu nu prea ai înţeles mare lucru din cele prezentate de mine, în fine...
De ce ai nevoie de credinţă? Tocmai am explicat; singuri nu ne putem explica existenţa. Tu, de exemplu, ai putea să-ţi explici singur, fără ajutorul cuiva, cum ai luat fiinţă? Şi nu înţeleg de ce separi credinţa de raţiune? Credinţa nu este împotriva raţiunii, ci dincolo de limitele raţiunii, o continuare a ei. De exemplu, dacă doreşti să faci un mare împrumut la bancă, pe un termen îndelungat, obligatoriu trebuie să apelezi la credinţă că, vei reuşi să-l achiţi integral, altfel, nimic nu îţi poate garanta asta.
Filozofii greci au ajuns cu ajutorul raţiunii la conceptul de Dumnezeu, prin Logos, dar Pavel le-a explicat clar în discursul său la Areopag `` vezi Fapte 17:15-34 ``, referitor la descoperirea lor, explicându-le limitele raţiunii, adică, grecii descoperiseră prin raţiune existenţa veşnică a Lui Dumnezeu, dar o cunoaştere a personalităţii Lui, este posibilă numai prin revelaţie. Aşadar, Dumnezeu nu se poate găsi pe căi naturale, El se lasă descoperit de cine îl caută cu adevărat. Dumnezeu este infinit şi veşnic, El nu poate fi înţeles de omul finit şi temporal, decât în termenii limitării şi a temporalităţii cu care omul este capabil raţioneze şi să reacţioneze. Dumnezeu trebuie să se raporteze la capacitatea omului pentru a fi înţeles.
Consider ca nu ne putem explica existanta [b]in starea in care suntem.[/b] In exemplu cu banca, daca ai fi constient de valoarea credintei, ai sa ajungi la concluzia si iti dai seama ca da, nimic nu-ti poate garanta ca vei reusi sa-l achiti integral. Dar adevarul acesta ar crea o frica si o stare de panica, ca iti dai seama dintr-o data, ca da, exista si posiblitatea sa nu-l poti achita. Ca se poate intampla orice intre timp. Ai 2 variante. Ori crezi ca il poti achita integral si te comporti ca si cum nimic nu ar putea interveni sa te opreasca si ca 100% stii ca-l vei achita integral, sau sa iei si a 2-a varianta in calcul (cea pe care am expus-o mai sus). In al 2-lea caz, e mai dificil, dar esti mai aproape de adevar decat comportandu-te ca si cand sigur il vei putea achita.
Eh, viata noastra e compusa 90% din astept de "minciuni", tocmai ca noi sa facem nani nani linistiti, crezand ca totul e bine si frumos. De la "voi putea sa achit creditul la banca" pana la "Dumnezeu are grija de mine" si "Am un suflet nemuritor care continua dincolo de moarte". Este un scop pentru care se intampla asa. Daca ai vedea in cate sute de circumstante te minti sigur, chiar cu privire la tine, te-ai speria. Oamenii cred ca au sau ca pot face multe lucruri pe care nu le au sau nu le pot face. De unele nici macar nu suntem constienti. Suma asta de "credinte" ne tine adormiti, intr-o asemenea stare incat nu putem vedea nici macar adevarul pe care l-am putea vedea.
Spre exemplu, omul crede despre el ca e o fiinta unitara, ca este mereu aceeasi persoana cea care decide si ca are vointa sa faca orice, cand vrea; ca toate actiunile lui sunt constiente si voluntare. Plecand de la aceasta iluzie, omul isi creaza planuri de "evolutie spirituala" si multe altele, care nu sunt decat alte minciuni. Minciunile nu pot genera decat minciuni. Nu stiu daca intelegi unde bat. In studiu si practica e evident.
Daca tu crezi ca poti zbura, plecand de la aceasta credinta, incepi si-ti faci un plan cum sa te plimbi printre nori. Apoi, privind de la nivelul acela, crezi ca ai zburat printre nori. Ai plecat de la o minciuna, ai creat pe ea niste argumente si observatii si ai ajuns la o alta. Daca iti dai seama ca nu poti zbura, atunci vezi ca amandoua au fost minciuni (si ca poti zbura, si ca ai zburat printre nori conform planului). Dar nu poti sa-ti dai seama ca "plimbarea printre nori" e o iluzie pana nu-ti dai seama ca "a putea zbura" e o iluzie.
Evoluţia nu oferă nimic concret? Adică, tu, ca om, nu ai evoluat deloc?
Referitor la chestia ca nu vom ajunge niciodata in prezent: tot asa s-a sustinut ca marele alergator Ahile nu putea depasi o broasca testoasa, pornita cu cativa metri inaintea sa.
Ce intelegi prin "evolutie"? Daca te referi la "experienta de viata", omul nu evolueaza din punctul asta de vedere. Doar se plimba dintr-un colt in altul al camerei si cand e intr-un colt crede ca e intr-un fel, cand se duce in alt colt crede ca a evoluat. Apoi se intoarce iar in primul colt si tot asa.
Trebuie sa definesti evolutia ca om, daca vrei sa discutam temeinic
Cqnd eram mic,credeam în moş crăciun,pentru că mi-au spus alţii că există. Cu timpul,am început sa-mi pun întrebări şi mi-am dat seama că un singur bătrânel nu poate aduce cadouri la toată lumea în aceeaşi noapte.
Când eram mic mi s-a spus că există şi dumnezeu. De fapt mi s-a băgat pe gât ideea că există dumnezeu, şi dacă nu fac cum spune el mă şi pedepseşte. Deci chestia nu era doar de crezut, ci trebuia să mai fac şi voia lui. Cu timpul al crescut, şi mi-am dat seama că nu poate exista cineva care să creeze tot universul din nimic, şi să maiaibă nevoie să fie slujit şi de oameni.
Cam asta cred eu că înseamnă evoluţie ca om, să-ţi dai seama de chestiile cretine şi să descoperi adevărul.
Drăguţă, povestim de filme diferite, believe me! Aşadar, eşti ironic în zadar. Evoluţia în sine are 6 semnificaţii, tu la care te referi sau; poţi să le enumeri măcar? Nu confunda `` variaţiile, adaptarea la mediu `` cu procesele evolutive explicate în `` teoria `` darwinistă. Îţi repet! Povestim filme diferite.
Da, dar asta aceste "adevaruri" descoperite, despre care vorbesti tu sunt cu adevarat neglijabile. Transformarea pe care o ai ca om, pentru ca stii ca nu-ti mai aduce mos craciun cadouri este neglibabila. In plus sunt multe chestii pe care noi le consideram ok cand suntem mici si unde vedem adevarul, apoi cand suntem mari spunem ca-s chestii cretine.
In mod obisnuit, cuvantul evolutie, aplicat fie in cazul omului, fie in alt caz, presupune un fel de progres mecanicist; de genul ca anumite lucruri, conform unor legi cunoscute sau necunoscute, se transforma in anumite alte lucruri, care la randul lor se transforma si ele in altele, etc.
Avand in vedere ca in esenta, omul a ramas la fel de-a lungul istoriei, (ceea ce ne difera este doar educatia si unele "descoperiri" in iata care sunt absolut intamplatoare si subiective) nu putem vorbi de o evolutie in adevaratul sens al cuvantului, al omului.
Evolutia mai poate fi inteleasa si intr-un alt sens decat cel obisnuit. Evolutia omului, daca se produce, poate fi doar rezultatul unei cunoasteri speciale si al unui efort personal; atata timp cat omul stie doar ceea ce poate sti in mod normal, pentru el o evolutie al lui insusi este atat de lenta incat practic nu exista. Fiecare om trebuie sa aiba o cunoastere despre el insusi (caci dupa cum am spus mai sus, omul crede ca se cunoaste, dar nu se cunoaste. El are multe pareri false despre sine). Pentru a se putea cunoaste, trebuie sa se studieze pe sine. Si nu exista in cunoasterea obisnuita metode pentru a ne studia. Apoi dupa ce se studiaza si el vede situatia reala in care se afla, poate determina niste obiective personale (el stie de unde pleaca. si unde vrea sa ajunga) si doar in felul acesta, intr-o anumita directie constienta, evolutia sa este posibila. In afara unei astfel de constientizari, orice transformare a omului este absolut intamplatoare si haotica, iar ceva haotic nu poate produce ceva superior.
Este ca si cum, in loc sa urmezi facultatea de medicina, te duci intr-o biblioteca foarte mare unde ai toate cartile existente (care nici macar nu sunt repartizate pe domenii) si incepi sa citesti ce-ti vine la indemana (fara ca macar sa ai un scop) si spui ca dupa un timp esti doctor chirurg. Asa ceva este imposibil. Ti-ar trebui 10 000 de ani ca sa poti ajunge doctor "intamplator". Dar intr-o facultate, in urma rezultatului experientei altor persoane, exista o cunoastere si o metoda de aplicare a ei, astfel incat tu sa ajungi doctor in cel mai scurt timp posibil.
Până la urmă, nu iţi înţeleg oful? Vrei să dezvolţi nişte idei dar, undeva te împotmoleşti şi amesteci borcanele. De regulă, într-o discuţie deschisă se evită anumite subtilităţi care pot conduce la inutilitatea subiectului. Ce legătură faci tu între minciună şi crez? Aţi pune încrederea în anumite procese ale intelectului face parte tot din raţiune, de fapt, ce încerci tu să separi? Credinţa, în fond, este şi ea un proces al raţiunii, stai şi gândeşte-te puţin! Cât despre exemplul meu, indiferent cu ce doreşti să-l asemeni, până la urmă rezultatul este tot credinţa. Aşadar, cele două variante subliniate de tine nu sunt chiar cele mai bune exemple. Apropo, tu ai făcut un astfel de împrumut? Eu personal am făcut şi nu m-am confruntat sau mai exact, nu mă confrunt cu niciuna din variantele tale, ci pur şi simplu e de la sine înţeles că nimic şi nimeni nu îţi poate garanta că totul se va termina ok decât Bunul Dumnezeu şi iată dar cum ne întoarcem fără voia noastră la a sta faţă în faţă cu adevărata credinţă. Hotărârile noastre ţin întotdeauna de prezent, iar viitorul întotdeauna va aparţine Lui Dumnezeu, nu uita acest lucru!
Aşadar, marile descoperiri au avut la bază un crez! Biblia ne învaţă să credem în ceva adevărat nu în ceva fals, iluzoriu, pentru că da, există şi credinţă oarbă, dar diferenţa dintre credinţa oarbă şi credinţa bazată pe cunostere este tocmai ce spunea Domnul Isus:
`` veţi cunoaşte adevărul... `` Ioan 8:32.
Iată dar, Dumnezeu vrea de la noi să ne dezvoltăm o credinţă raţională şi nu una iluzorie care nu are niciun temei. Dumnezeu doreşte să CERCETĂM toate lucrurile şi să păstram ce este bun `` vezi 1 Tes. 5:21.
Credinta e de 2 feluri: constienta (cand te duci, vezi un iepure si si crezi ca e un iepure pentru ca l-ai vazut) si credinta neverificata, care e o credinta care nu ajuta la nimic. Eu iti spun ca laptele e verde si tu ma crezi apoi zici ca stii si sustii ca laptele e verde. Dar daca stai si te intrebi in sinea ta "eu chiar stiu ca laptele e verde? sunt eu la fel de sigur de asta la fel cum sunt de sigur ca 2+2 fac 4?" Apoi o sa vezi ca o groaza de credinte pe care le ai, nu ai cum sa le verifici. Neavand cum sa le verifici, inseamna ca se poate la fel de bine ca acel lucru sa fie pe dos decat crezi tu ca e. Eh, atunci cand crezi si nu-ti dai seama de valoarea unei opinii, nu poti lua in calcul cealalta varianta si iesi in pierdere. Spre exemplu: poti sa crezi ca Biblia e cuvantul Domnului si nu a fost niciodata modificata, pentru e sfanta si Dumnezeu a avut grija de asta. Tu crezi asta. Dar poti sa stai sa te intrebi: "De unde stiu eu ca e asa? Asa scrie in biblie, dar 100% eu pot sa bag mana in foc ca Biblia nu a suferit nicio modificare de-a lungul timpului? Nu prea pot. Asta inseamna, ca se poate la fel de bine ca ea sa fi suferit modificari. Eh, daca-mi dau seama de asta, se deschide o posibilitate de a vedea lucrurile pe care nu aveai cum s-o vezi inainte, cand credeai, fara nicio dovada, ca biblia nu a suferit modificari. Si te stopai la nivelul ala. Intelegi? De aceea trebuie sa luam doar de ceea ce suntem siguri si sa ne construim "realitatea" pe ceea ce putem cunoaste. Ceea ce nu putem cunoaste, putem cauta sa aflam.
De unde stii ca e ceva adevarat daca nu poti verifica? Nici macar faptul ca ce scrie in Ioan 8:32 nu poti sti daca a fost zis de Isus sau nu, pentru simplul fapt ca ai citit asta intr-o carte Stii ca in Coran scrie ca Isus nu a inviat? Daca te nasteai musulman imi spuneai ca trebuie sa ne dezvoltam o credinta rationala, imi dadeai un citat din Coran cu ce spune Allah si bineinteles ca nu credeai si ti se parea normal ca Isus sa nu fi inviat.
Dragă reihiuke. Poate ţi se va părea paradoxal, dar te complici simplificând lucrurile '' Credinta e de 2 feluri ''. E, află că lucrurile sunt mult mai complexe decât par la prima vedere. Cu toate că nu îmi place să repet, doresc să-ţi reamintesc! Existenţa divinităţii este descoperită din vremuri străvechi, de exemplu; grecii au demonstrat prin expresii matematice existenţa inteligenţei din spatele Universului şi astfel, prin raţiune, ei au ajuns la conceptul de Dumnezeu '' Logos ''. Logosul se află la temelia existenţei. Lumea a fost gândită mai înainte de a fi făcută. Tocmai asta le explica Pavel în discursul său la Areopag: Cu raţiunea poţi să-l descoperi pe Dumnezeu până la un punct! Cunoaşterea personalităţii Lui este posibilă doar prin revelaţie, ai prins ideea acum?
Mai departe. Ai afirmat următoarele, te citez:
`` De unde stii ca e ceva adevarat daca nu poti verifica? ``
Păi, tocmai ce ţi-am explicat! Cu ajutorul revelaţiei! Iar revelaţia Lui Dumnezeu se manifestă la modul personal, adică de la om la om. Deci, eu am verificat, dar este un exemplu personal şi exemplele personale nu pot fi generale, dar dacă îl vei căuta şi tu cu adevărat pe Dumnezeu, ţi se va descoperi şi ţie:
`` Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc. `` Prov. 8:17.
Este exact ce le explica Pavel, grecilor despre personalitatea Lui Dumnezeu. Tu vrei să-l găseşti pe Dumnezeu fără efortul de-al căuta!?
Continuăm. Interesant ce ai declarat, te citez:
`` Asa scrie in biblie, dar 100% eu pot sa bag mana in foc ca Biblia nu a suferit nicio modificare de-a lungul timpului? Nu prea pot. Asta inseamna, ca se poate la fel de bine ca ea sa fi suferit modificari. ``
E, aici tu faci o confuzie! Conceptul conform căruia Biblia nu poate conţine greşeli sau că Biblia nu a suferit modificări se numeşte '' Inerenţă Biblică ''. Pe scurt; inerenţa biblică este fundamentalismul religios, concept adoptat în sec. XX, în opoziţie cu modernismul. Aşadar, Inerenţa nu trebuie confundată cu Infailibilitatea. Noţiunea de infailibilitate implică ideea că Biblia este o busolă care NU greşeşte în ceea ce priveşte cunoaşterea personalităţii Lui Dumnezeu şi drumul spre cer, dar nu susţine absenţa erorilor contingente. E limpede până aici?
Să mă ocup puţin şi de credinţa bazată pe raţiune şi de ce ştiu că alte cărţi gen '' Coran '', nu este o carte canonică, adică inspirată de Dumnezeu. În primul rând, Biblia faţă de Coran, a fost verificată şi atestată istoric. Conţinutul Bibliei este veridic şi dovedit a fi adevărat. Consider că întregi imposibilitatea explicaţiilor acestor lucruri în 2-3 cuvinte aici, dacă doreşti, poţi să mă întrebi anumite nelămuriri privitor la Biblie şi ţi le voi explica separat sau îţi spun ce cărţi să cauţi. Dacă vei citi coranul, vei descoperi că el a fost scris doar pentru a combate Biblia, în niciun caz nu este o carte complexă şi nu conţine datele pe care le conţine Biblia, dar pentru asta îţi trebuie mult studiu. În altă ordine de idei! Una dintre cele mai mari iluzii pe care le avem cu privire la mintea noastră este că ea e guvernată în general de raţiune. Însă mintea noastră nu este o maşinărie logică. Ceea ce ni se pare adevărat într-un moment, se poate schimba în momentul următor.
Blaise Pascal spunea odată: Există suficientă lumină pentru cei care vor să vadă şi suficient întuneric pentru cei care sunt de altă părere; apropo la credinţă! Absenţa programatică a Lui Dumnezeu sau cel puţin iluzia de a te opune prezenţei Lui, duce în mod sistematic la erori. În viaţă, de foarte multe ori, certitudinea raţiunii nu mai este posibilă, atunci, credinţa va fi baza raţiunii noastre şi totodată ce psihologul S. Kierkegaard numea '' saltul raţional ''. Deci, credinţa în Dumnezeu nu poate prezenta întotdeauna silogisme, aşa cum ai prezentat tu. Iată dar, că învăţăturile Lui Isus au sens când acţionezi în conformitate cu ele.
Aşadar, dacă vom separa raţiunea de credinţă poate constituii o barieră în calea cunoaşterii, iar acest lucru este valabil la acei oameni care se bazează doar pe experienţa nativă eliminând credinţa raţională.
Ok, atunci. Păi, dacă nu e creaţie, e revoluţie, dar cum evoluţia nu oferă nimic concret şi logic, rămâne dar, Creaţia. Iată argumentul meu pe care l-am mai prezentat de altfel, însă, indiferent de ce se poate demonstra şi ce nu, ai nevoie de credinţă:
`` Consecvenţa logică în 3 etape: Indiferent cum ar fi analizată realitatea fizică sau concretă, sfârşim cu o situaţie în care nicio entitate fizică nu îşi poate explica propria existenţă. Acestea fiind spuse, ajungem la adevărata problemă, aceea de a determina câte serii de cauze sunt necesare pentru a explica întreaga existenţă. Nu putem avea o serie infinită de cauze desfăşurate în timp, pornind de la prezentul unei stări ajunse la completitudine şi regresând în căutarea cauzei ultime, fiindcă dacă succesiunea ar fi infinită, nu am ajunge niciodată în prezent. Şi aşa cum s-a menţionat deja, nimic din universul fizic nu îşi poate explica propria existenţă, de exemplu, ceva nu ia fiinţă din nimic. De aceea, pentru ca un lucru să fie `` şi este ``, trebuie să existe cel puţin o stare capabilă a exista prin sine însăşi şi care să nu îşi derive existenţa din altceva, iar această trebuie să fie de natură non fizică.
Aşadar, în această primă etapă a argumentului noi nu am postulat existenţa unui Dumnezeu, ci doar a unei entităţi non fizice care îşi explică propria existenţă şi este ne cauzată.
În etapa a doua a argumentului se ridică problema proiectului. Argumentul nu se referă la aspectul estetic, ci la specificitatea lui inteligentă. Este important să facem distincţie între acestea două. Dacă ai merge pe o planetă îndepărtată şi ai vedea un milion de pietre aranjate într-un triunghi perfect, ai putea considera, desigur, că acea formaţiune plăcută s-a putut produce întâmplător pe parcursul a mai multor milioane de ani. Dar pentru a avea capacitatea de a raţiona astfel şi de a recunoaşte calitatea estetică a aranjamentului pietrelor este nevoie de o serie de componente sau materiale brute `` alfabetul vieţii ``, care ne face să ne deosebim de mediul înconjurător. Dacă torni din cutia unui joc puzzle nişte piese în formă de litere şi ar cădea într-un anume aranjament ai putea spune că acel aranjament s-a putut produce întâmplător, dar dacă piesele în formă de litere ar cădea de fiecare dată atunci când le răstorni în aceeaşi ordine, nici măcar nu te-ai gândii la posibilitatea că ele să fi căzut din întâmplare.
Ultima etapă a argumentului, să ne uităm în istoria omenirii, mai ales la persoana Lui Isus Hristos. Vedem ce a făcut El, cine a pretins că este şi de ce îl urmează şi azi milioane şi milioane de oameni. Fără a intra în amănunte sau al compara cu alţii `` Mahomed, Krishna ( dacă a trăit, de fapt, vreodată ), Buddha etc, până la urmă, totul se reduce la următorul lucru; pentru ce îl urmează pe Hristos, faptul că universul nu se poate explica pe sine însuşi, la care se adaugă vădit inteligenţa din spatele universului şi ambele coroborate cu atestarea istorică şi experienţială a învăţăturilor şi acţiunilor Lui Isus, fac aceste argumente demne de crezare. ``
Buna! la inceput, nimeni nu crede. zice mereu Doamne ajuta! dar nu stie de ce o zice..pe parcurs ce cresti, te maturizezi, iti dai seama ca ajutorul tau nu se indeplineste 100% daca nu ai si credinta...am trait-o pe pielea mea, astazi sunt in viata datorita rugaciunilor, posturilor si credinta in bunul Dumnezeu, cel putin pentru mine e un fapt real ca el exista si coordoneaza toate dupa bunul lui plac.e bine sa crezi, dar nu cerceta!
O zi frumoasa sa ai
Daca acele efecte le-ai produs tu, prin credinta? Fara ca Dumnezeu sa faca nimic? Nu pot sa nu cercetez. Ar insemna sa ma mint singur. Cand spun ca stiu ca Dumnezeu exista dar nu am nici cea mai vaga idee si nu pot explica de ce exista, atunci inseamna ca ma mint singur. Mai ales cand iti dai seama ca nu stii si tot sustii ca exista, e si mai rau.
Daca nu am crede in el, de ce mai zicem mereu( mai ales la greu) Doamne ajuta?
daca el, bunul Dumnezeu nu ar fi fos, oare noi am fi fost? sa cercetezi atunci cand ai fost inselat/pacalit/mintit sau s-a zis ceva despre tine..in rest...
Zicem "Doamne ajuta" la greu pentru ca asa ne-am format prin imitatie. La fel cum musulmanii la greu zic "Alah nu stiu ce", sau altii isi baga ceva.
Pentru ca totul e prea exact in universul asta ca sa aparem din pura intamplare.Pentru ca tot ce e in jurul nostru demonstreaza ca exista si aici ma refer la creatie, la modul in care planeta noastra a fost facuta ca sa ne tina in viata, fiind singura din univers de felul acesta.Si apoi modul in care noi oamenii am fost creati, de exemplu creierul nostru, este atat de complex incat oamenii de stiinta raman de fiecare data surprinsi. Apoi multi savanti, ca de exemplu Sir Isaac Newton a vorbit despre Dumnezeu ca si Creator.Romani1:20
Ok. Cu ce te ajuta credinta in Dumnezeu?
In primul rand am un scop in viata. Apoi stiu de ce se intampla toate aceste lucruri rele, de ce le permite si pentru cat timp.De asemenea sunt fericita si implinita, inconjurata de prieteni adevarati, pentru ca si ei au aceleasi convingeri ca si mine si faptul ca am avut ocazia sa-l cunosc pe Dumnezeul Bibliei, Iehova, imi ofera posibilitatea sa inteleg ca ce ne scrie el in Biblie este spre binele nostru si ma ajuta vad lucrurile logic,nu fanatic, prin idei de genul,, asa vrea Domnul'' sau,, Domnul stie''. Apoi Iehova vrea ca noi sa intelegem Biblia rational, prin dovezi stintifice, arheologice, istorice etc., nu fortat, pentru ca asa trebuie.
Tu ai ales sa crezi ca Iehova a scris Biblia. Dar nu ai nicio dovada pentru asta. Simplu. De unde stiu ca Iehova a scris Biblia? Putea sa o scrie un om oarecare? De ce Iehova si nu un om oarecare? (Indiferent de ce scrie in ea, este o carte. Cartile pot fi scrise de oameni. Oamenii pot scrie carti in care sa scrie ca Dumnezeu a scris acea carte. Se poate asta? Pai, se cam poate.) Atunci, de unde stim ca Iehova a scris Biblia (inspirand apostolii, etc)?
YHWH il cheamă pe personajul biblic cunoscut ca D-zeu, nu Iehova, nici măcar atâta lucru nu știți.
In primul rand stim ca Iehova este Autorul Bibliei pentru ca arheologia confirma asta. Apoi toate profetiile biblice spuse, s-au implinit cu exactitate in cele mai mici detalii.De exemplu Iehova a prezis prin profetul Isaia ca orasul Babilon avea sa fie distrus.(Isaia a trait in secolul al 8-lea i.e.n)Isaia13:19; 14:22, 23.Profetul descria in amanuntime cum avea sa se intample acest lucru.Trupele invadatoare aveau sa sece fluviul care trecea prin Babilon si sa intre in oras fara nici o confruntare armata.Profetia lui Isaia mentiona si numele regelui care urma sa cucereasca Babilonul:Cirus.Isaia44:27-45:2.Aproximativ 200 de ani mai tarziu exact asa s-a intamplat.Iar istoria confirma acest lucru, ca Cirus a cucerit Babilonul, ca fluviul Eufrat a fost deviat, pentru ca cetatea era inconjurata de ape si ca aveau sa intre foarte usor in cetate.Imprudent in seara aceea au dat o petrecere si au uitat portile deschise.Iar aceasta nu e decat o profetie, dar Biblia e plina de profetii care confirma ca Iehova este Dumnezeu adevarat si Autorul Bibliei. Apoi, chiar si istoria confirma ca poparelor vecine cu Israel le era frica de Iehova.
YHWH este tetragrama in ebraica, dar in romana forma folosita a acestui nume este Yahveh sau Iehova. Acest lucru este aratat in Biblile vechi, de exemplu cea din1873, 1874,1905.Iar in cartile de istorie apare sub forma Iehova.
Cum confirma arheologia ca Iehova este autorul Bibliei, ca nu inteleg?
2) Sa presupunem ca Isaia a prezis. De unde stii ca Iehova a prezis prin Isaia? Daca a prezis Isaia insusi, iar el a ajuns la acest potential prin forte proprii sau ajutat de altii? Poate ca fiecare om poate ajunge ca Isaia, urmand un anumit fel de viata; dar nu face ce trebuie sau nu stie ce sa faca. Daca ce a zis Isaia a fost adevarat si toate minunile bibliei, iar cineva a venit si a scris ca Iehova i-a facut asa? (din motive ca nu au stiut sa explice cum au ajuns in acea stare) Asta nu o poti verifica.
Pentru ca scriitorii Bibliei de fiecare data nu si-au asumat acele cuvinte lor, ci au zis ca Iehova a spus si ma repet, istoria confirma ca Dumnezeul israelitilor era Iehova si ca toate poparele vecine stiau de puterea sa.
Arheologia nu confirma asa ceva, poate dai un ochi pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_evreilor
Cat priveste Isaia, profetii, etc. vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Postdiction
Arheologia sustine Biblia si ce e scris in ea.Un exemplu sunt sulurile de la Marea Moarta.Acolo s-au gasit manuscrise vechi care dateaza de la sfarsitul secolului al 2-lea, fiind un document scris in ebraica premasoretica, avand deci o vechime de aproximativ2000 de ani.Printre aceste documente s-au gasit si profetia lui Isaia.Iar acesta e doar un exemplu. Oricum Biblia merge mana in mana cu arheologia.
Esti ramas mult in urma cu istoria, cam la nivelul anilor '50-'60 ai secolului trecut.
"Cercetătorii Bibliei consideră că a existat un Proto-Isaia, care a scris capitolele 1-39, conținând cuvintele din sec. VIII î.e.n. ale unui profet, amplificate în secolul al VII-lea î.e.n., care conform autorilor evanghelici ar fi creat o adevărată școală de gândire în perioada 740 – 701, un Deutero-Isaia (cap. 40-55) care a scris în secolul al VI-lea î.e.n., spre sfârșitul captivității babiloniene și un Trito-Isaia (cap. 56-66), care ar putea fi de fapt mai mulți autori, a/au scris la Ierusalim după întoarcerea din exil."
Citat de pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Isaia_(carte)
Incepand din anul 1947, au fost scoase la lumina din niste pesteri aflate nu departe de Khirbet Qumran, mai multe manuscrise vechi.Aceste suluri vechi infirma ipoteza criticilor care pretind ca ar fi mai multi Isaia, intrucat fraza cu care se incepe capitolul 40 se afla pe ultimul rand al coloanei care contine capitolul 39 si continua pe coloana urmatoare.Se pare ca copistul n-a stiut nimic despre o presupusa schimbare a scriitorului sau despre o impartire a cartii in acest loc.Cand fac cercetari cu privire la un subiect nu ma bazez doar pe o sursa, ci pe mai multe.
Nu am nimic cu tine, dar sincer nu cred ca poti fi atat de incult sa nu realizezi, la cat e de mare universul, ca mai exista si alte forme de viata decat noi oamenii. Gandeste-te la o foaie cu 30 de miliarde de puncte. Sistemul nostru solar e unul din acele puncte si pamantul e o parte din acel punct. Chiar crezi ca restul e asa... gol si plin de planete fara viata?
Vorbesti sa n-adormi. Consensul istoricilor este ca au fost mai multi Isaia, pe parcurs de doua secole. Nici macar istoricii evanghelici nu neaga asta. Un manuscris din sec. I i.e.n. nu poate demonstra decat faptul ca asa credea copistul, ca e vorba de o singura carte, adica parerea lui personala, nu faptul istoric ca ar fi fost un singur Isaia intre secolele VIII-VI.
Bibliografie:
Comentarii la Cartea lui Isaia
Comentarii generale
Barker, Margaret (2003). „Isaiah ". in James D. G. Dunn and John William Rogerson. Eerdmans Commentary on the Bible. Eerdmans
Broyles, Craig C. and Evans, Craig A., ed (1997). Writing and reading the scroll of Isaiah: Studies of an interpretative tradition. Supplements to Vetus Testamentum. 70, 1. Leiden, New York, Kŏln: Brill. ISBN 90-04-10936-6
Childs, Brevard S. (2000). Isaiah. Louisville, Kentucky: Westminster John Knox Press. ISBN 0664221432
Proto-Isaia (Isaia 1–39)
Sweeney, Marvin A (1996). Isaiah 1–39: with an introduction to prophetic literature. Eerdmans
Blenkinsopp, Joseph (2000). Isaiah 1-39: A new translation with introduction and commentary. Anchor Bible. 19. New York: Doubleday. ISBN 0385497164
Deutero-Isaia (Isaia 40–55)
Goldingay, John (2005). The message of Isaiah 40–55: a literary-theological commentary. Continuum International Publishing Group
Blenkinsopp, Joseph (2002). Isaiah 40–55: A new translation with introduction and commentary. Anchor Bible. 19A. New York: Doubleday. ISBN 0385497172
Whybray, R.N (1983). The Second Isaiah. T&T Clarke
Trito-Isaia (Isaia 56–66)
Blenkinsopp, Joseph (2003). Isaiah 56–66: A new translation with introduction and commentary. Anchor Bible. 19B. New York: Doubleday. ISBN 0385501749
Smith, Paul Allan (1995). Rhetoric and redaction in Trito-Isaiah: the structure, growth, and authorship of Isaiah 56–66. Leiden and New York: Brill. ISBN 9004103066
Lucrări generale
Brettler, Marc Zvi (2005). How to read the Bible. Philadelphia: Jewish Publication Society. ISBN 978-0-8276-0775-0
Brueggemann, Walter (2003). An introduction to the Old Testament: the Canon and Christian imagination. Louisville, Kentucky: Westminster John Knox. ISBN 978-0-664-22412-7
Cohn-Sherbok, Dan (1996). The Hebrew Bible. London: Cassell. ISBN 0-304-33702-1
Le Sor, William Sanford et al., ed (1996). Old Testament survey: the message, form, and background of the Old Testament (ed. 2nd). Grand Rapids, Michigan: Eerdmans. ISBN 0-8028-3788-3
Lemche, Niels Peter (2008). The Old Testament between theology and history: a critical survey. Louisville, Kentucky: Westminster John Knox Press. ISBN 9780664232450
Levin, Christoph (2005). The Old testament: a brief introduction. Princeton: Princeton University Press. ISBN 0-691-11394-7
McKenzie, Steven L.; Graham, M.P. (1998). The Hebrew Bible today: an introduction to critical issues. Louisville, Kentucky: Westminster John Knox Press. ISBN 0-664-25652-X
Da, cred ca mai exista creaturile spirituale, dar o forma de viata ca noi oamenii, nu. Momentan, 100% nu s-a demonstrat nimic in aceasta privinta. Exista presupuneri, dar nimic concret.
Josephus Flavius, istoric evreu din secolul 1 afirma ca a existat un singur Isaia.El afirma nu numai ca profetiile lui Isaia au fost scrise in secolul al8-lea i.e.n, dar si ca Cirus stia de aceste profetii.Josephus a spus:,,Cirus stia aceste lucruri deoarece citise cartea profetica pe care Isaia o lasase cu doua sute zece ani mai inainte.''Potrivit lui Josephus,cunoasterea acestor profetii a constituit probabil unul dintre motivele pentru care Cirus a fost dispus sa-i trimita pe evrei inapoi in patria lor, deoarece Cirus era,, animat de o dorinta si o puternica ambitie de a face ce este scris.''-Antichitati iudaice, Cartea XI, capitolul 1, paragraful2.Dar pentru mine cele mai mari dovezi care sunt cu privire la un Isaia e ca ceilalati scriitori ai Bibliei recunosc acest lucru.Matei, Isus, Luca vorbesc despre Isaia ca fiind unul singur. Apoi Pavel a citat si din prima parte a carti si din a doua, insa niciodata nu lasa catusi de putin sa se inteleaga ca ar fi mai multi Isaia ci face referile la acelasi scriitor.Matei3:1-3,Luca4:17,Romani10:16,20; 15:12.Este limpede ca in secolul 1 crestinii nu considerau cartea lui Isaia ca fiind scrisa de doi sau mai multi scriitori.
Aia nu reprezinta decat parerea personala a lui Josephus si pe cea a lui Pavel. Se poate ca ambii sa fi crezut sincer baliverna ca a fost un singur Isaia. In orice caz, istoricii secolelor XX si XXI au lamurit problema, ti-am dat o bibliografie intreaga pe care in loc s-o consulti (sa zicem in masura in care e publicata pe Google Books), dai in ea cu piciorul cum da vaca in galeata in care a fost mulsa. Repet, in cazul in care nu ai fost in stare sa citesti bine: pana si istoricii evanghelici (aia care tin la ineranta Bibliei) considera ca Isaia a fondat o scoala care a functionat vreme de doua secole, iar scoala respectiva a scris cartea lui Isaia. Vezi http://books.google.com.au/......ttp?/books (in Firefox cu pluginul NoScript interzici google.com.au si astfel poti citi articolul din Eerdmans Commentary on the Bible).
Articolul incepe asa: "Isaiah. Margaret Barker. Introduction. Reading Isaiah. The book of Isaiah was not written by one person at one time and in one place; rather, it was the product of a long and complex history." Citat de pe http://www.google.nl/......tp?/search
Daca ati fi inteles ceva din ce am scris eu, va dadeati seama pana acum ca discutia voastra nu are rost. Mintea umana nu poate vedea adevaruri in ansamblu. Cu atat mai putin la istorie. Sunt multe presupuneri cu rol de "petic" ca sa formam o logica "coerenta" Prin urmare, foarte usor poti intalni 2 istorici sau 2 filosofi care sa demonstreze "logic" 2 lucruri total opuse. In cadrul unui sistem, sistemul e perfect logic. Depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile. Einstein spunea ca nu putem rezolva o problema la nivelul la care am creat-o. E simplu. Pentru ca, inseamna ca nu vedem ceva. Daca am fi vazut, problema nu ar fi aparut. Daca vrei sa rezolvi, trebuie sa iesi din modul ala de gandire. Eh, in astfel de situatii, pornim de la niste "ipoteze" ca fiind adevarate sau false, (despre care noi nu putem cunoaste daca intr-adevar sunt adevarat sau false). Apoi, stabilindu-ne axiomele, formam sistemul. Si pe baza lor poti forma un sistem logic ca a fost un singur Isaia, sau alt sistem perfect logic ca au fost 2 Isaia. Dpdv logic, amandoua sunt perfecte Dar niciunul nu da o viziune exacta asupra faptului. Si nici nu poate, atat timp cat sunt informatii mentale si mintea functioneaza doar pe baza de comparatie.
Oamenii au in general aceeasi religie ca părinții lor, crezi ca e o coincidență? Deloc. Apoi poți să pui întrebarea "de ce au fost inventați zeii?" si răspunsul e "datorită ignoranței". Oamenii nu întelegeau cum se petrec tot felul de fenomene naturale, așa că au inventat zeul ploii, zeul mării, zeul soarelui etc. Nu știu exact de ce s-a trecut la monoteism, poate oamenii erau confuzi cu atâția zei și e mai ușor să-și amintească un singur zeu, sau poate au început să găsească răspunsuri naturale și s-au gândit să aibă un singur zeu al ingoranței în loc de mai mulți. Apoi e amăgirea, mulți oameni sunt atașați emoțional de zeii lor și de ideea de viață după moarte. Am o bănuială că dacă s-ar dovedi clar că D-zeu nu există și nici viața de după moarte, ei ar continua să creadă în ele tocmai fiindcă e neplăcut să crezi că moartea e sfârșitul. Mai e amăgirea că binele va fi răsplătit și răul va fi pedepsit etc.
Aici ti se potriveste manusa intrebarea lui wales
Păi oricum știm că întâmplarea stă la bază. Dacă D-zeu ar exista, el există din întamplare. Orice nu e creat există din întâmplare, evident, ființele cu scop trebuie create cu un scop, dar dacă suntem creați de un zeu care există din întâmplare, atunci scopul nostru e iluzoriu oricum.
De unde știm că nu ne-a creat D-zeu? Nu putem ști asta, dar există o problemă în a explica complexitatea a ceva prin postularea a ceva mai complex, mai ales fără dovezi. Adică, dacă noi suntem prea complecși să existăm din întâmplare, la fel e și D-zeu, chiar mai mult decât noi. În plus, noi nu existăm din întâmplare, ci prin evoluție cu selecție naturală, care selecție nu e întâmplătoare, d-aia se cheamă selecție. Aș spune că șansele unei ființe complexe de a apărea spontan sau de a exista dintotdeauna sunt cam zero. Dacă creștinii au dreptate și D-zeu e infinit de complex, atunci șansele ca el să existe dintotdeauna sunt infinit de mici, adică exact zero.
Totuși, nu cred că e nevoie de cine știe ce jonglări logice pentru a dovedi că nu există, e de ajuns să ne bazăm pe afirmația "afirmații extraordinare necesită dovezi extraordinare". Pentru D-zeu nu există vreo dovadă.
"Dacă creștinii au dreptate și D-zeu e infinit de complex, atunci șansele ca el să existe dintotdeauna sunt infinit de mici, adică exact zero. " - Asta in caz ca intamplarea ar sta la baza. Dar de unde stii ca intamplarea sta la baza? Pentru mine, a crede ca intamplarea sta la baza, sau ca te-a creat Dumnezeu de pe un scaun si a suflat pe tine, e tot una. E acelasi fel de credinta, fara dovezi.
Ți-am explicat de ce, fiindcă ceva trebuie să fie necreat, fie Universul, fie D-zeu, deci întâmplarea are un rol important. Avantajul ateilor e că Universul există. Sau pentru tine credința că Universul există e o credință fără dovezi?
Ba sigur ca universul exista, pentru ca il vad. Ceea ce e credinta fara dovezi este "cum a aparut"
Eu cred in Dumnezeu deoarece sunt dovezi reale ca el exista sunt icoane care pling cu mir, singe acest lucru e de ajuns ca sa cred
Cum poti sa verifici ca icoanele alea nu sunt "fake"? Pot sa fac si eu o icoana sa planga cu mir. Cu ce te ajuta credinta ta in Dumnezeu? Ce crezi ca s-ar intampla daca nu ai crede in Dumnezeu?
Pai pe mine ma ajuta cind am probleme ma rog macar am o speranta ca daca mor va mai exista o veata si icoanele nu sunt " fake " cum ai spus sau cum explici fatul ca preotii scor " draci " din oameni? tot " fake "?
+ Credinta ne face mai buni...
Cum explici tu ca manifestarile oamenilor vin de la draci? Daca speranta ca daca mori va mai exista o viata, e falsa? Ce te faci?:D Si mori de tot? Credinta nu ne face mai buni, ne face mai indoctrinati si mai mincinosi. Exista cai spirituale unde credinta e necesara si unde, prin credinta, poti obtine ceva. Dar credinta in felul acesta pe care noi o avem, nu e buna de nimic. E plina de auto-sugestii. App de credinta ne face mai buni: iti recomand filmul "Agora" http://www.imdb.com/title/tt1186830/
Ai vazut tu cu ochii tai asa ceva? Eu nu cred in ''icoane facatoare de minuni''. Ca sa te vindeci depinde doar de tine. Daca tu crezi ca aceea bucata de lemn caruia tu ii zici icoana te poate vindeca asa se va intampla, daca tu crezi cu adevarat.
Ba tu esti taran chiar crezi ca icoana aia plange ai 5 ani
-
anonim_4396 întreabă:
26 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
