Unde ai aflat tu că savanții îmbină știința cu credința?
Sunt oameni de știință pentru fiecare dintre aceste învățături, sa le zicem...
Telescopul Hubble a descoperit că universul se extinde (orice obiect se îndepărtează de noi) și în funcție de rata de expansiune a universului, s-a dedus ca acesta era compresat într-un singur punct cândva în trecut. Unde e credință în toată asta? Apropo, asta nu spune nimic de existență sau inexistența lui Dumnezeu, o ipoteză considerată imposibil de confirmat sau refutat de metoda științifică.
Imposibilul poate deveni realitate atunci când acționează o putere dumnezeiască : )
Da, imi si imaginez cum un preot ar incerca sa combine povestile biblice cu fizica cuantica. Unde ai auzit lucrul asta? E ca si cum ai spune ca vrei sa pui niste fructe in ceva imaginar.
Fantezia e mai accesibila, stiinta necesita mai multa munca, mai multa pricepere.
Tocmai asta e. Dumnezeu îl înzestrase doar cu o anumita pricepere. Și iată la ce s-a ajuns.
A vrut sa știe multe, ia ca știe. Și la ce ne ajuta, dacă avem un potrivnic al sufletelor noastre care ne dorește atât de mult răul? Ma rog, eu ma rezum la asta. Tu poți sa scrii ce vrei, eu am părăsit discuția.
Aia daca Pamantul ar fi fost punctul de inceput al big bangului.
Adevarat pentru oamenii de stiinta si teoria lor cu big bangul.
Dacă ai două puncte care la un moment dat erau în același loc și se distanțează unul de celălalt în timp, care din ele e punctul de început? Dar dacă avem 3 sau mai multe? Evident niciunul, numai că dacă e să privim lucrurile din fiecare punct pare că punctul respectiv e cel de plecare.
Ai auzit de relativitate? Tu daca privesti dintr-un punct precum Pamantul n-ai cum sa-ti faci o parere obiectiva in acest sens. Asa ca savantii o dau cu credinta intrucat n-au cum sa afirme in mod obiectiv ca varsta universului e 13 miliarde de ani plecand de la un astfel de calcul.
Ba da se poate determina. Relativitatea se aplică doar atunci când vorbim de deplasarea materiei prin spațiu nu de mișcarea spațiului relativă la spațiu, unde nu se aplică relativitatea Einsteiniană ci cea a lui Galileo. Deci în contextul de față indiferent de reper timpul în care s-au întâmplat expansiunea e același.
De asemenea, în toate direcțiile lucrurile se extind cu aceași viteză, deci asta înseamnă că ori Pământul e punctul de plecare ori totul se depărtează de toate. S-a ales varianta mai parcimonă, cea de a doua, din același motiv pentru care nu investigăm dacă nu cumva trăim într-o simulare.
Dovezi? În orice caz, crezi ce vrei. Deși dacă nu există dovezi nu e nimic mai mult decât o credință.
Dovada e ca inainte de big bang nu se poate explica altfel cum a aparut acea singularitate inchipuita.
Ok, deci Dumnezeu a făcut singularitatea. Dar cine l-a făcut pe Dumnezeu? Poți să spui că:
(a) l-a creat alt Dumnezeu și așa mai departe, având un lanț infinit de creatori.
(b) s-a creat singur folosind călătorie în timp, sau l-a creat omenirea folosind călătorie în timp, caz în care e o explicație mai simplă că noi am creat universul folosind călătorie în timp? Dar ideea în timp poate duce la paradoxuri, deci nu o să folosim explicația asta decât dacă nu mai avem alternative.
(c) Dumnezeu e necreat. Caz în care din nou nu e mai simplu să spunem că universul e necreat?
O să alegem cea mai parcimonă variantă, care e clar cea că universul e necreat. Dar în fizica pur teoretică există diverse posibile explicații: universul funcționează ciclic, se extind și se contractă mereu la infinit, sau în teoria M în care universul a rezultat după impactul a două pârghii multidimensionale.
Un lucru e clar "D-zeu a făcut-o" nu e singura explicație, nici cea mai simplă, nici cea mai elegantă.
Omul nu e dintotdeauna sau necreat si de aceea nici universul nu e necreat sau dintotdeauna. Nu putem aplica aceleasi rationamente existentiale legat de Dumnezeu intrucat Dumnezeu e imaterial. Asa ca acele puncte enumerate de tine pica.
Știi că dacă ceva e adevărat despre părți nu e adevărat și despre suma lor? (Exemplu: fiecare membru al speciei umane are doar o inimă prin urmare specia umană are doar o inimă, greșit are mai multe, cam câți oameni sunt)
Deci dacă totul din Univers are o cauză, nu înseamnă că și Universul are neapărat o cauză.
Iar toată treaba cu imaterial, frumoasă inventare de reguli. Există un ceainic între Marte și Jupiter, dar e indovedibil, deci el trebuie să existe acolo chiar dacă noi nu-l putem dovedi--asta e practic ce ai zis tu. Că să nu mai vorbim că (1) nu ai zis nimic de faptul că există explicații mai simple și (2) știi că avem nevoie de dovezi pentru a ajunge la o existență a ceva?
Ai auzit de dezintegrare radioactiva?
Tu te referi la materie. Insa tine cont ca universul e dominat de forte imateriale precum energia intunecata. Nu scapi de conceptul de imaterial sau spiritual oricat ai da-o cu stiinta.
In plus corpurile tind sa se raceasca. Materia tinde spre dezordine. Am o multime de argumente care te contrazic cu varf si indesat. Si nu uita ca tu te aflii in postura de a contrazice stiinta spunand ca universul nu are inceput sau o cauza.
Imaterial, da, spiritual...
Una e energia pentru care inca exista particule. Cat despre energie intunecata, aici cam tot ce putem spune e pura speculatie, deci cam atat. Nu prea vad cum demonstreaza asta vreun D-zeu, poate doar unul care se ascunde in crapaturi, daca stii ce zic
Si nu, nu contrazic stiinta (lucru care, ma face sa ma intreb la ce te referi tu cand zici stiinta). Consensul stiintific lagat de Big Bang, cam primul meu comentariu, care nu e o teorie cu privire la originea universului. De fapt o teorie cu privire la originea universului e imposibila in fizica, pentru ca e o stiinta experimentala, are nevoie de observatie, si e imposibil sa privesti universul din exterior.
Din cate stim nu a existat un timp cand nu existat Universul si nu exita vreo cauza pentru existenta lui. E pur si simplu explicatia mai parcimona. Dar cine stie, poate Vishnu l-a creat vinerea trecuta
RAY întreabă: