Oare au crestinii puterea sa se opuna lui Dumnezeu?
Nu de alta, dar Dumnezeu din cauza ca a considerat Biblia ca fiind spurcata de Diavol, a trimis cu un arhanghel care a venit calare din ceruri, o alta scriptura numita Qur-an!
Si cica vrea ca aceasta scriptura sa fie acceptata de toti oamenii care cred in El.
Oare ce faceti voi crestinii in aceasta situatie?
Acceptati Cuvantul trimis de Dumnezeu prin arhanghelul sau?
-Sau credeti in continuare in Biblia care va invata sa faceti pipi pe Legea lui Dumnezeu, si ca Legea lui Dumnezeu este GUNOI, asta conform apostolului Pavel.

Sau daca refuzati sa acceptati aceasta noua si ultima scriptura, oare veti avea puterea sa il infruntati pe Dumnezeu si sa ii rezistati, atunci cand v-o va impune prin Puterea Sa?

Crestinii au putere sa asculte si sa implineasca voia lui Dumnezeu in fiecare zi.Ei traiesc dupa principiile lui Dumnezeu si au pacea si bucuria mantuirii.Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
2Pet 1.20-21; Rom 15.4;
17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.
Efes 1.19; Efes 3.16; Col 1.11;
11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.
Rom 13.12; 2Cor 6.7; Efes 6.13; 1Tes 5.8;
12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.
Mat 16.17; 1Cor 15.50; Rom 8.38; Efes 1.21; Col 2.15; Luc 22.53; Ioan 12.31; Ioan 14.30; Efes 2.2; Col 1.13;
13 De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.

Nu stiu ce tot vrei cu aberatiile aste pe care le-ai luat din din carti SF.

Asa se manifesta la tine lipsa de atentie?

Asta e cam trasa de par. E si cum as spune: ce va mai duceti mai la ortodocsi, nu stiti ca Dumnezeu a vorbit cu Ellen White? Sau: ce va mai duceti mai la adventisti, nu stiti ca Rudolf Steiner a vazut Elohimii? La asemenea intrebari, atat ortodocsii cat si adventistii vor raspunde ca ei nu recunosc asertiunile respective.

Problema e ca crestinii nu recunosc ca Mohamed ar fi profetul lui Dumnezeu. Musulmanii, in schimb, recunosc ca Moise si Isus au fost profeti ai lui Dumnezeu. De aceea intr-o tara islamica nu trebuie sa-l vorbiti de rau pe Isus, altfel o puteti lua pe coaja.

Iar in ce-i priveste pe evrei, ei nu recunosc ca Isus ar fi Mesia. In privinta asta nu exista adevaruri teologice obiective, universale, ci fiecare cult tine cu ce vor ei sa creada in mod subiectiv. Kierkegaard a scris despre asta: nu exista dovezi obiective pentru Isus=Dumnezeu, tot ce poate exista este o acceptare subiectiva a acestei idei sau respingerea ei.

Asa ca greseala de argumentare provine din a porni de la premiza ca ar fi un adevar obiectiv ca Mohamed a vorbit cu Arhanghelul Gabriel.

Http://en.wikipedia.org/wiki/Quran
The Quran (English pronunciation: /kɒˈrɑːn/ kor-ahn; Arabic: القرآن‎ al-qurʾān, IPA: [qurˈʔaːn],[variations] literally meaning "the recitation"), also transliterated Qur'an, Koran, Alcoran, Qur’ān, Coran, Kuran, and al-Qur’ān, is the central religious text of Islam, which Muslims consider the verbatim word of God(Arabic: الله‎, Allah). It is regarded widely as the finest piece of literature in the Arabic language
Coranul ( limba engleză înseamnă "recitare"), de asemenea, transliterat Coran , Coranul , Alcoran , Coranului , Coranul , Kuran , şi -al Coranului , este centrală textul religios al Islamului , care musulmanii considera cuvantul lui Dumnezeu ( arabă : الله , Allah ). Ea este considerată pe scară largă ca cea mai buna bucata de literatură în limba arabă . The Quran is composed of verses (Ayah) that make up 114 chapters (suras) of unequal length which are classified either as Meccan (المكية) or Medinan (المدينية) depending upon their place and time of revelation.[7] Muslims believe the Quran to be verbally revealed through angel Jibrīl (Gabriel) from God to Muhammad gradually over a period of approximately 23 years beginning in 610 CE, when Muhammad was 40, and concluding in 632 CE, the year of his death.[1][8][9]
Shortly after Muhammad's death the Quran was compiled into a single book by order of the first Caliph Abu Bakr and at the suggestion of his future successor Umar. Hafsa, Muhammad's widow and Umar's daughter, was entrusted with that Quranic text after the second Caliph Umar died.[10] When the third Caliph Uthman began noticing slight differences in Arabic dialect, he sought Hafsa's permission to use her text to be set as the standard dialect, the Quraish dialect now known as Fus'ha (Modern Standard Arabic). Before returning the text to Hafsa, Uthman made several thousand copies of Abu Bakr's redaction and, to standardize the text, invalidated all other versions of the Quran. This process of formalization is known as the "Uthmanic recension".[11] The present form of the Quran text is accepted by most scholars as the original version compiled by Abu Bakr.[11][12]
Muslims regard the Quran as the main miracle of Muhammad, the proof of his prophethood[13] and the culmination of a series of divine messages that started with the messages revealed to Adam, regarded in Islam as the first prophet,[14] and continued with the Suhuf Ibrahim (Scrolls of Abraham),[15] the Tawrat (Torah or Pentateuch) of Moses,[16][17] the Zabur (Tehillim or Book of Psalms) of David,[18][19] and the Injil (Gospel) of Jesus.[20][21][22] The Quran assumes familiarity with major narratives recounted in Jewish and Christian scriptures, summarizing some, dwelling at length on others and in some cases presenting alternative accounts and interpretations of events.[23][24][25] The Quran describes itself as a book of guidance, sometimes offering detailed accounts of specific historical events, and often emphasizing the moral significance of an event over its narrative sequence.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Coran
Revelarea Coranului

Articole referitoare la :
Islam

[ extindere ]
Credințe
[ extindere ]
Practici
[ extindere ]
Texte și legi
[ extindere ]
Istorie & lideri
[ extindere ]
Culte
[ extindere ]
Cultură și societate
[ extindere ]
Vezi și
v • d • m
Conform tradiției islamice, profetul Muhammad a fost ales să spună în cea mai pură limbă arabă – așa cum este considerată araba coranică de către exegeții musulmani – atât noul mesaj trimis de Dumnezeu omenirii, precum și ceea ce revelase parțial, din aceeași matrice celestă, Umm al-Kitāb (Maica Scripturii), profeților anteriori, cu precădere, lui Abraham (Ibrāhīm), Noe (Nūh), Iona (Yūnus), Moise (Mūsā) și lui Iisus Hristos (Isā al-Masīh) – care, în viziunea coranică, este doar un mare profet:

Trimisul a crezut în ceea ce a fost pogorât asupra sa de la Domnul său. El, laolaltă cu credincioșii, au crezut în Dumnezeu, în îngerii Săi, în cărțile Sale, în trimișii Săi. "Noi nu facem deosebire între trimișii Săi." Și ei au spus: "Ascultăm și ne supunem! Iertarea Ta, Domnul nostru, căci întru Tine este devenirea!" (Coranul, II, 285).
Surele meccane și medineze

Revelația coranică se întinde pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani, 612-632, împărțită de anul 622, anul când profetul Muhammad a părăsit Mecca pentru a se stabili la Yathrīb – Medina (ar.: madīna, cuvânt derivat de la dīn „lege", „religie, cu sensul de „locul legii", locul unde a învins religia islamică) – împreună cu adepții săi, an care marchează, de altfel, începutul erei islamice, în două părți: cea meccană în care predomină surele scurte cu caracter vizionar și prevestitor, în proză ritmată și rimată (ar.: sağ‘), cu afirmarea unicității lui Dumnezeu (ar.: tawhīd), cu profeții asupra Vieții de Apoi (ar.: al-'Ahira) când oameni vor fi răsplătiți cu raiul și pedepsiți cu iadul, după fapte, și perioada medineză, cu sure lungi, mai puțin ritmate și rimate, cu multe îndrumări legislative pentru comunitatea islamică deja formată, cu condamnarea vehementă a politeismului, cu acuzații aduse evreilor, și într-o mai mică măsură, creștinilor, cu privire la falsificarea propriilor lor cărți sfinte etc.
Forma scrisă a Coranului

Coranul canonizat, așa cum este cunoscut astăzi, este format din 114 capitole (sure), de lungimi diferite, de la minimum 3 până la maximum 287 de versete (cât are sura Al-baqara „Vaca"), dispuse nu cronologic, ci după lungime, în ordine aproximativ descrescătoare, începând cu cea de-a doua sură. Toate surele, cu excepția celei de-a IX-a, au în frunte sintagma bi-smi-llāhi-r-rahmāni-r-rahīmi „În numele lui Dumnezeu cel Milos și Milostiv".

Textul coranic nu a fost strâns într-o carte în timpul vieții profetului Muhammad, ci a fost doar memorat de către însoțitorii săi, iar, uneori, anumite versete au fost notate pe foi de palmier, omoplați de cămilă, bucăți de ceramică etc.

Coranul a fost revelat, conform tradiției islamice, profetului Muhammad de către îngerul Gabriel (Gavriil; ar.: Ğibrīl) în numeroase ocazii între anii 610 și moartea lui Muhammad în 632. Pe lângă faptul că îi memorau revelațiile, unii dintre însoțitorii săi le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre, omoplați de cămilă. Schematic, tradiției spune că după moartea profetului Muhammad (632), Abu-Bakr, primul calif, i-a poruncitt lui Zayd bin Thabit să strângă și să noteze toate versetele autentice ale Coranului, după cum erau păstrate în forma scrisă sau orală. Exemplarul lui Zayd, păstrat de văduva profetului Muhammad, Hafsa bint Umar, stă la baza textului coranic întocmit în vremea celui de-al treilea calif, Uthman bin Affan, între anii 650 și 656, care a poruncit alcătuirea unui exemplar model, care să înlăture toate diferențele survenite cu timpul între versiuni, acest exemplar rămând fundamental până acum. El a trimis copii ale acestui exemplar în toate provinciile califatului, și a ordonat ca toate celelalte variante să fie distruse, fiind considerate de atunci ca inexacte. Istoricii Coranului vorbesc însă de un proces mai gradual chiar decât cel prezentat de tradiție, Coranul fiind rodul unei munci redacționale ale cărturarilor islamici aflați în slujba puterii califale contemporane lor, o muncă întinsă pe o perioadă de mai bine de un secol.

Versiunea lui Uthman (cunoscută sub numele Mushaf 'Uthmān "Vulgata lui Osman") organizează revelațiile în ordinea lungimii, cu cele mai lungi capitole (sura) la începutul Coranului și cele mai scurte la sfârșit. În viziunea conservatorilor ordinea capitolelor este stabilită de divinitate. Mai târziu specialiștii au încercat să așeze capitolele în ordine cronologică, și printre musulmani există un consens privind impărțirea capitolelor în cele revelate la Mecca și cele revelate la Medina. Unele sure (de exemplu Sura XVII - Al-Isrā‘) au fost revelate în mai multe locuri, în perioade diferite.

Deoarece Coranul a fost scris într-un sistem grafic ce nota doar consoanele și care nu poseda încă un sistem de puncte diacritice care să diferențieze literele izomorfe, și deoarece existau tradiții diferite ale recitării, pe măsură ce persoane care nu vorbeau limba arabă se converteau la islam, exista o neînțelegere privind lectura exactă a anumitor versete. Până la urmă s-au dezvoltat forme de scriere care folosesc "puncte" pentru a indica vocalele. Sute de ani dupa Uthman, cărturarii musulmani au încercat să determine aplicarea punctelor și citirea corectă în textul nevocalizat al lui Uthman. În urma cercetărilor, au fost acceptate șapte variante canonice de citire a Coranului (acestea se referă doar la intonare și la decuparea textului - scris fără punctuație - în propoziții), diferențele dintre acestea fiind considerate minore, fără să afecteze textul.


Coranul, încă de la începuturile sale, a devenit centrul devotamentului islamic și totodată subiectul controverselor teologice. În secolul al VIII-lea, mu'taziliții au susținut crearea Coranului de-a lungul timpului. Oponenții lor, din diferite școli, au pretins eternitatea și perfecțiunea Coranului, existent în ceruri înainte să fie revelat lui Muhammad. Teologia aș'arită (care a devenit predominantă) susține eternitatea Coranului și, ca atare, increarea lui. Unele mișcări moderne din cadrul islamului se apropie însă de poziția mu'tazilită.

Incepută în secolul al VII-lea, redactarea Coranului se termină abia în anul 1923, când la inițiativa regelui Fuad I al Egiptului, Universitatea-moschee Al-Azhar din Cairo, tipărește exemplarul rămas de la Osman - Vulgata lui Osman - în mii de exemplare pe care le trimite în toată lumea islamică.

Tipărirea în masă a Coranului în arabă și traducerea în alte limbi sunt considerate facilități moderne.

Coranul este ceva la fel de îndoielnic ca și biblia creștină.
Trebuie făcută religia dinamică, copilule, care să nu mai mintă, că este de sorginte divinică.

Coranul a fost scris de un nebun vicios si criminal. Altceva? Mi-e somnic, mai bine vino cu o poveste mai buna...

) ce aberatii mai indrugi tu pe aici? din ce basme ai mai scos-o si pe asta?

Nu si-a mai batut joc de tine cineva de mult? Ai facut cel mai bun lucru.Ai pus o intrebare mai idioata decat tine pe TPU.RO ca sa se ia toti de tine(cu buna dreptate)ca esti un idiot...

Toata lumea isi bate joc de tine...Nu mai incerca sa ne explici ce nu poti.Mai bine sterge intrebarea.