Oare cum e sa fii mort dar mort de-a binelea? De sarbatori la frigul care era afara am iesit la o plimbare seara prin cimitir. Trebuie sa mentionez ca era destul de frig afara, mi-am luat geaca si caciula, cizmele si ma uitam la morminte cat de simple si pasnice sunt si cand ma uitam ma gandeam "mortii nu se streseaza", "nu tremura practic sunt calmi" ba nu stai "astia si-au trait viata pe pamant la vremea lor" cred ca e adevarat ce se spune "Din tarana ai fost creat si inapoi in tarana te vei intoarce intr-o buna zi".

Pai ce sa mai simta daca ei s-au descompus. Si sa fii mort, este fix ca inainte sa te fii nascut. Ti-a placut cum era inainte sa te fii nascut? Asa este si cand esti mort.

Cand esti mort nu mai existi. Nu are cine sa mai simta ceva. S-a terminat tot. Viata vesnica e o iluzie, o speranta falsa. Nu exista suflet in afara corpului. Daca cineva pierde o parte din creier, pierde amintiri. Daca ar exista suflet, acela ar contine toate amintirile, dar se vede ca nu exista. Tot ceea ce inseamna suflet e doar informatia si structura creierului nostru. Daca am murit nu mai ramane nimic. Cine crede ca exista viata, suflet dupa ce am murit se inseala. Sunt doar sperante false. Nici nu trebuie sa ne temem de moarte. Toti murim. Viata e finita. Nu e nimeni vesnic.

Mai există și alt fel de a fi mort decât "mort de-a binelea"?