Oare putem trai fara religie intr-o lume plina de suferinta? Tarile cu cei mai multi atei sunt acelea in care nivelul de trai si indicele fericirii este cel mai ridicat, statistic vorbind. Sigur ca e usor sa fi ateu cand nu e furtuna si poti sta pe picioarele tale, dar majoritatea oamenilor nu au avut norocul de a se fi nascut intr-o tara puternica si cu gene care sa le asigure supravietuirea fara probleme.
Nu suntem si nu vom fi supra oamenii despre care vorbea Nietzsche, acei oameni care sa imbratiseze suferinta, acei oameni care sa traiasca in realitate oricat de cruda ar fi ea. Nietzsche a incercat sa fie un supra om in ciuda faptului ca era un neneorocit care avea dureri fizice si greata timp de cateva ore in fiecare zi datorita sifilisului, plus ca era si se simtea extrem de singur, neavand prieteni si nici o sotie care sa-i mai aline suferinta. Nietzsche nu consuma alcool si nu isi "arunca" problemele la o fiinta superioara lui pentru a primi alinare, dupa cum il indemna crestinismul.Pana la urma Nietzsche a innebunit si nu mai percepea realitatea in mod corect, rezultatul fiind in mod ironic, la fel cu cel al alcoolulului sau religiei. Nebunia e dulce fiindca ai scapat de orice problema. Sgiur prblemele in realitate raman, dar fiindca nu le mai poti percepe asa cum sunt, ai scapat de povara lor asupra psihicului tau si esti un nebun fericit.
Avand in vedere ca suntem niste fiinte extrem de fragile, oare este intelept sa ne distrugem un element atat de important de evadare din realitate, si anume religia care iti ofera acea "pace sufleteasca" dupa care toti tanjim? Nu-i mai bine sa fi un nebun fericit decat un depresiv care percepe realitatea asa cum este ea?
Ordonare:
După relevanţă
"Nu-i mai bine sa fi un nebun fericit?"
Te referi la un nebun in felul in care a fost Nietzsche?
Răspunde
Răspunde
Scuze, chiar nu intelesesem. Dupa ce am postat mi-am dat seama ce ai vrut sa zici. In fond, nu era decat o minora greseala de tastare. Altfel, imi place intrebarea si o consider chiar inteligenta. Invita la reflectie. Meriti felicitari nu numai pentru ideea in sine, dar si pentru modul cum ai prezentat-o.
Am fost creati cu necesitati spirituale, deci tanjim dupa o relatie cu Dumnezeu.
Viata este o suferinta continua asta e clar,daca am percepe realitatea cu adevarat neam sinucide in grup,religia este o arma a manipulari facuta sa dea o speranta omlui abatut,sarac,trist,depresiv,singur etc putini oamenii accepta realitatea din jurul lor,majoritatea suntem nepsatori, traim din sperante atat, acuma cu fericirea nu exista asa ceva, orice om care o constient de lumea asta e depresiv, ateii din tariile alea ce au in plus ca munesc ca sclavi toata viata ca sa imbogateasca pe alti? crezi tu ca internetul, iphone, etc aduce fericirea?
nu vezi ca devenim tot mai inchisi si mai singuri aia e fericire?
pentru mine nu exista oamenii fericiti si doar tristi cu false zambete
Oamenii din Danemarca sunt fericiti.
Eu cred ca multi oameni care merg la biserica, au o anumita doza de scepticism in ei. Am auzit pe multe persoane evlavioase spunand: cine stie ce-o fi pe lumea cealalta; deocamdata, viata asta-i tot ce avem. Daca alegi sa imbratisezi o religie, asta nu inseamna ca nu mai vezi realitatea. Sau ca esti spalat pe creier. Omul nu crede cu adevarat, pana nu vede. De trait, poti trai si fara religie... Asta daca nu impingi lucrurile la extrem, cum fac unii.
Realitatea asa cum este nimeni nu o stie. Realitatea aceia de care spui este ceea ce noi percepem. Fiecare poate crede in ce vrea, nu trebuie sa ne pese ca altii fac asa sau altfel. Fiecare percepe acea realitate altfel. SI acea perceptie poate sa te incurajeze intr-un mod.
Realitatea la care fac referire este cea pe care o percepem fara diferite substante introduse in organism sau conceptii alterate de diferite religii. Acum ca tu poti considera ca nu este de fapt real ceea ce vedem si analizam, este cu totul altceva, iar prin afirmatia de mai sus cum ca nimeni nu site realitatea nu ai spus nimic, daca vrei poti pune grade de apropiere de realitate, fiindca nu poti pune egal intre cineva care crede ca traieste intr-un matrix sau crede ceea ce spune biserica scientologica, religia musulman, crestina, hindusa etc. Poate heroina este ceea ce ne ajuta sa percem cu adevarat realitatea.
Eu fac referire doar la simplul fapt de a vedea lucrurile asa cum sunt.
De exemplu esti un muncitor sarac intr-o fabrica din china, muncesti 12-16 ore pe zi 7/7 la o fabrica de iphonuri. Vezi ca sunt colegi din fabrica care se mai arunca pe geam din cand in cand, managementul fabricii decide sa puna plase la geam ca sa impiedice reclama negativa si tu iti continui munca fericit, fiindca viata aceasta nu este decat un test. Dumnezeul tau a spus ca tu vei fi cel fericit pana la urma, tu cel sarac si exploatat vei rade ultimul, iar toti care au contribuit la situatia ta actuala vor da socoteala in urmatoarea viata. Astfel tu nu mai esti doar un om fara valaoare in perceptia semenilor tai care poate fi inlocui fara probleme, nu esti doar un om care munceste doar pentru a-si satisface nevoile esentiale pentru a supravietui.
Prin prisma acestor idei tu esti o fiinta extrem de importanta care acum doar este pusa la incercare, iar daca treci cu bine peste aceasta incercare, in urmatoarea viata in care nu o sa mai existe moarte, el o sa fie cel fericit, deci pana la urma el este adevaratul castigator.
Asta este o alterarea a realitatii care te ajuta sa faci fata stiuatiei imposibile in care te afli.
Fiecare isi altereaza realitatea cum doreste, dar pe mine ma intereseaza cauzele care determina un om sa faca acest lucru, si ma intereseaza si in ce realitate are impresia ca traieste. Nu uita ca suntem animale sociale, e destul de interesant sa vezi ce mai fac semeneii tai, ce au mai descoperit si cum mai gandesc.
Credinta in Dumnezeu este influentata si de aceasta realitate. Adica un om care a avut numai necazuri in viata se intreaba "Unde e Dumnezeu" sau un om care a scapat miraculos dintr-un accident sau ceva spune ca Dumnezeu l-a salvat. Putini care chiar sufera pot considera ca viata e de fapt un "test". In perceptia mea viata este un labirint de catacombe intunecate, prin care intalnesti diverse obstacole, dar nu trebuie sa renunti, trebuie sa tot mergi pana gasesti iesire la suprafata, lumina. Poti rataci la inceput, unde inca mai bate unpic lumina, si sa ajungi unde este intunericul cel mai mare, unde scrie "Abandon all hope ye who enter here". Dar asta nu inseamna ca trebuie sa o abandonezi ci sa o cari in spate toata viata, asemeni unei testoase care isi cara carapacea, care abia se taraste incet, dar ajunge in final undeva.
Religiile nu te ajuta sa evadezi din realitate, ci te ajuta sa vezi adevarata realitate.
Dar ca sa ajungi sa intelegi asta, este cale lunga si trebuie sa renunti la stereotipurile de gandire.
Lumea "normala" o sa te creada nebun.
Sunt milioane de scientologi care prin prisma religiei lor au impresia ca ei detin adevarul despre realitatea in care se afla. Daca te uiti la religia lor sunt sigur ca o sa iti spui ca acei oameni sunt de o naivitate obscena, dar ei nu percep lucrurile ca tine. Acea religie ii ajuta psihic vorbind, atat de mult in viata de zi cu zi, incat in mod inconstient au acceptat toata povestea absurda spusa de religia lor, in care cred cu cea mai mare seriozitate, astfel ei nu mai fac diferenta intre ce este real si ce nu este real. Daca ajung totsui sa o faca din nou, presiunea sociala creata de ceilalti membrii il impidica sa paraseasca aceasta organizatie.
Eu pot inlocui biserica scientologica cu orice alta religie, dar oare este intelept sa ii distrugi iluzia unui om?
Copacul se cunoaste dupa fructe.
Nu am cunoscut pana acum niciun scientolog ca sa -mi dau cu parerea, iar parerile altor persoane pot fi subiective.
Raportat la resrusele de care dispun, da sunt fericiti. Poti sa-i compari cu cei din Bangladesh care au ceva mai multe resurse si sunt de zece ori mai nefericiti. Monarhia absolutista are avantajele ei, mai ales ca nu prea exista diferenta intre membrii societatii, exceptia fiind doar cei care s-au nascut in familia potrivita apropiata de monarh. Dar asta nu-i afecteaza pe membrii obisnuiti ai acelei societati, deoarece fiecare ne comparam cu persoanele pe care noi le consideram apropiate sau cat mai egale cu noi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
