Oare religia nu inseamna jertfa? Nu presupune jertfirea intregii libertati, a intregului orgoliu si a sufletului?

7 Raportează Evaluează

Ordonare:

7 răspunsuri:

în 31 Iulie 2012 | a răspuns:

Crezi ca m-as putea socoti multumita pentru nevoile sufletului meu si pentru mantuirea mea vesnica cu o oarecare religie? Noi nu avem nevoie de o religie, ci de un Mantuitor, pentru ca suntem pacatosi.

Răspunde Raportează Evaluează

Răspuns utilizator avertizat

în 31 Iulie 2012 | a răspuns (pentru Raniia):

Dar acest Mântuitor, şi nu altul a lăsat o anumită credinţă!

Răspunde Raportează Evaluează

în 1 August 2012 | a răspuns (pentru U2lrish):

Exista o singura credinta un singur Domn, religii sunt mai multe.

Răspunde Raportează Evaluează

Răspuns utilizator avertizat

în 2 August 2012 | a răspuns (pentru Raniia):

Suma principiilor concrete şi inconfundabile ale unei anumite credinţe, specificul ei intrinsec unic, reprezintă o religie unică. Credinţă înseamnă de fapt un corp unitar de învăţături, acelaşi lucru care defineşte şi o religie.

Iar această credinţă unică este bine definită în Noul Testament: Biserica, pe care Mântuitorul o confirmă de la început şi până la sfârşit.

Mântuitorul Hristos spune că va fi cu Biserica Sa (a cărei Unicitate a fost confirmată de atâtea ori în Noul Testament: Efeseni 4, 13; Fapte 20, 28; I Corinteni 3, 11; Ioan 17, 22; Matei 16, 18; Efeseni 4, 4-6; I Corinteni 1, 12-13; Evrei 3, 14; Matei 18, 17... ) până la sfârşitul lumii iar porţile iadului nu o vor birui...
- Şi tot El leagă această Biserică de transmiterea harului preoţiei şi de ierarhia bisericească (distincţia dintre episcopi, diaconi şi preoţi).
- Evidenţa responsabilităţilor uriaşe pe care le au preoţii în vederea mântuirii oamenilor face ca exemplele negative din rândul lor să fie deplânse dar asta nu schimbă cu nimic lucrarea lui Dumnezeu în biserică şi aceeaşi reconfirmare de 2000 de ani a preotului ca purtător al harului divin absolut necesar mântuirii...
- Există în Noul Testament, nenumărate citate care confirmă întru totul cele spuse.

Răspunde Raportează Evaluează

Ascunde conversaţia (3 răspunsuri)

Răspuns utilizator avertizat

în 31 Iulie 2012 | a răspuns:

În orice caz omul tot ajunge să-şi încredinţeze libertatea sa (pentru că este, fără să-şi dea seama, o libertate foarte vulnerabilă) fie unor capricii, fie influenţei unor modele, fie unor tendinţe ale unui anturaj, fie unor patimi, fie unui Îndrumător precum este Dumnezeu, situaţie în care libertatea ta nu este pierdută ci este pliată pe nişte principii morale!

Prin aceste principii morale, omul se formează, se edifică pe sine interior şi îşi asigură "independenţa" libertăţii sale, pentru a nu fi pierdută, pentru a nu fi înrobită de nici o patimă!

Orgoliul se temperează prin cunoaştere, prin maturizare, prin experienţele vieţii şi prin empatie!

Sufletul nu se sacrifică, se edifică, se formează, se educă!

Răspunde Raportează Evaluează

în 2 August 2012 | a răspuns:

Daca prin religie intelegi ce spune biserica, biblia si acei preoti care in paralel au cluburi de noapte ai perfecta dreptate dragos.
Dar nu asta inseamna religie, nu asta e spiritualitatea. Inseamna iubire in forma ei pura(pentru un fir de iarba, pentru un animal, pentru tot ce este materie si energie).
Si ca sa vezi ironia, inseamna libertate, inseamna compasiune si trairi intense.
Cand vei simti o asemea iubire vei vedea adevarul.