Observ din ce in ce mai multe persoane obsedate de termenul "constiinta" atunci cand se refera la "creatorul" universului.
Ce intelegeti voi prin "constiinta" si cum ati ajuns la concluzia ca exista? Ba mai mult de atat, cum ati ajuns la concluzia ca exista doar o "constiinta" si nu mai multe?
Pe langa obsesia cu "constiinta" (care este un termen exagerat de vag si idi... "inteligent"), din ce in ce mai multi au o obsesie cu "eu nu cred in zei" sau "Dumnezeu nu e un zeu".
Ce intelegeti voi prin "zei" si cum ati ajuns la concluzia ca personajul numit Dumnezeu in crestinism nu e un zeu? Daca nu e zeu, atunci ce e?
Ordonare:
După relevanţă
Si imi place si cum crestinii confunda tot timpul acea presupusa "constiinta" creatoare a Universului, cu zeul crestin. De ce nu cu alt zeu? Sau cu un "zeu" pe care noi inca nu-l cunoastem.
Răspunde
Cred ca termenul e constienta, nu constiinta. Si eu nu am ajuns la concluzia ca exista una singura, pot exista mai multe.
Nu, au zis constiinta. Recent mi-a comentat un user care tot constiinta a folosit.
Sa inteleg ca tu folosesti "constienta"? Ofera detalii mai multe legate de acel termen si cum ai ajuns la concluzia ca exista (eventual si niste dovezi) si raspunde si la partea cu zeu / zei.
Răspunde
"Nu, au zis constiinta. Recent mi-a comentat un user care tot constiinta a folosit."
Stiu, dar au zis gresit. Constiinta este ceva de genul sa nu faci rau, sa faci treburile bine, etc. Nu are sens in contextul asta. Si in engleza este folosit termenul de conscience pentru un zeu deist/teist.
Iti dai seama ca nu am dovezi, nimeni nu are dovezi stiintifice, dar mie mi se pare evident faptul ca un univers construit pentru a putea sustine viata este generat de ceva inteligent, nu de o serie de coincidente. Plus, mai exista faptul ca cel putin eu (desi banuiesc ca si tu, si altii) sunt constienti de existenta lor, au nevoi, au emotii, simt ca exista. Nu vad cum asa ceva se poate 'naste' din niste atomi.
Constiinta are mai multe intelesuri. Chiar si termenul folosit de tine are mai multe sensuri. Unii religiosi incep sa ofere mai multe sensuri.
Practic in engleza, termenul folosit pentru deism este mai mult "creator" nu constienta si ca o completare (deoarece "creator" este prea vag), se pune "creator deity" sau "god". In polideism, este folosit mai mult termenul de "gods". In fine, tercem peste.
"Iti dai seama ca nu am dovezi"... e bine ca esti sincer.
"dar mie mi se pare evident faptul ca"... avand in vedere ca esti sincer la partea cu dovezile, trebuie sa fii sincer (cu tine) si la partea asta. Faptul ca tie ti se pare ceva e irelevant fara dovezi. Corect? Sigur ca da.
"Nu vad cum asa ceva se poate 'naste' din niste atomi. "... deci practic "argumentul" tau pentru a crede in acei "cineva" este unul gen "eu nu inteleg deci gods did it". Observi problema nu?
Sa inteleg ca esti deist / polideist / panteist sau ceva de genul?
"Constiinta are mai multe intelesuri."
Da, dupa ce mi-a aratat Noname definitia din dex, am vazut ca nu cunosteam suficient de bine cuvantul. Oh well. Dar tot nu as folosi "constiinta".
""Iti dai seama ca nu am dovezi"... e bine ca esti sincer."
Nu am dovezi care sa poata fi acceptate de altii care nu cred. Pentru mine am suficiente dovezi, dar nu o sa le expun acum, ca nu isi are rostul.
"Faptul ca tie ti se pare ceva e irelevant fara dovezi. Corect? Sigur ca da."
Nu este de loc corect. Atata timp cat nu dau cu parul, e dreptul meu sa mi se para ceva relevant sau irelevant, cu sau fara dovezi. Nu-mi spune ca tu nu emiti judecati in lipsa dovezilor 
""eu nu inteleg deci gods did it". Observi problema nu?"
Nu observ problema. Dar am mai discutat despre asta, asa ca nu isi are rostul sa reluam niste subiecte mai vechi.
"Sa inteleg ca esti deist / polideist / panteist sau ceva de genul?"
Sunt teist, partial polideist. Cred intr-un creator absolut, dar nu stiu sigur daca acest univers (sau pamantul) a fost creat de acel creator absolut sau a fost opera mai multor 'zei mai mici'.
În Biblie, cuvântul grecesc pentru „conştiinţă" înseamnă literalmente „cunoaştere de sine". Spre deosebire de toate celelalte fiinţe de pe pământ, noi, oamenii, am fost înzestraţi de Dumnezeu cu capacitatea de a ne cunoaşte pe noi înşine. Figurativ vorbind, putem să ne oprim şi să ne facem o analiză obiectivă, evaluându-ne din punct de vedere moral. Conştiinţa, care acţionează ca un judecător lăuntric, ne poate examina acţiunile, atitudinile şi deciziile. Ea ne poate îndemna să luăm o decizie bună sau ne poate avertiza cu privire la una rea. Apoi, ne face să simţim satisfacţie pentru o alegere bună sau ne mustră cu asprime pentru o alegere nepotrivită.
Această capacitate a fost sădită în om încă de la început. Din relatarea biblică reiese că Adam şi Eva aveau conştiinţă. O dovadă în acest sens este faptul că, după ce au păcătuit, li s-a făcut ruşine (Geneza 3:7, 8)
Vezi ca tu acum vorbesti despre un alt subiect nu despre ce am zis eu. Mai citeste o data.
Mie mi se pare ca ti-am raspuns la partea de intrebare in care intrebi ce intelegeti voi prin constiinta si cum ati ajuns la concluzia ca exista.
Ma refeream la ce intelegi prin "constiinta" atunci cand folosesti acel termen pentru a zice ca este "creatorul universului".
Credeam ca e destul de evident mai ales ca am scris :
- "atunci cand se refera la "creatorul" universului."
- "cum ati ajuns la concluzia ca exista doar o "constiinta" si nu mai multe?"
Termenul "constiinta" are mai multe sensuri nu doar cel prezentat de tine in biblie si cu atat mai putin se aplica varianta oferita de tine cand vorbesti despre un creator.
Nu-i nimic, inteleg daca nu ai stiut. Nici userul radu284 nu a stiut ca extista mai multe sensuri. Probabil de-asta nu ai inteles intrebarea.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
