Orice om ajunge la momente de frustrare pe parcursul vietii. Frustrarea poate fi anulata si inlocuita cu multumire prin credinta si speranta in Dumnezeu.
Ce parere aveti?
Intr-adevăr, sunt momente când oamenii "înnebunesc".
Părinții mei mai aveau momente d-astea cu serviciul, erau nervosi, stresați etc.
Si faptul ca au fost la un preot si i-au ascultat sfaturile, parca sunt alți oameni. Parerea mea e ca ajuta foarte mult, mai ales daca mai citesti uneori acasă măcar crezul si psalmul 50 ( asa mi-a zis preotul) + sa mai mergi la biserica. (Măcar o dată pe luna)
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Cam... gresit.
Arata ceea ce cred unii, ca credinta e un panaceu pentru orice problema a lumii, ai dat de o problema, gata, crezi, speri in Dumnezeu, si se rezolva. Credinta nu e ca orice altceva, care sa satisfaca egoismul nostru, pentru a o duce bine asa cum credem noi.
Ei bine, nu e chiar asa.
Credinta adevarata se cultiva in viata de zi cu zi, pentru ca orice ai fi, ateu, agnostic sau credincios, cumva te raportezi la Dumnezeu, te relationezi la El, esti cumva intr-o relatie cu El, chiar de Il negi. Credinta presupune relatia. Investesti in relatia cu Dumnezeu, incerci sa te apropii de El, doresti sa Il cunosti. Ca si pe un om de care iti place foarte mult, vrei sa fi printre prietenii lui, vrei sa fii in prezenta lui. Lasi de la tine ca sa fii cu el. Daruiesti, ca sa fie bine intre tine si el.
Si atunci, cand ai o relatie cultivata cu Dumnezeu, frustrarea nu mai apare, din doua motive: primul, pentru ca ai investit in relatie, pentru ca ai fost acolo in orice moment, si Dumnezeu va fi acolo cand vei da de greu. Asta ti se intipareste bine in suflet, ca si siguranta pentru un copil cand stie ca e cu el mama sau tatal sau. Iar al doilea motiv, pentru ca accepti orice vine in viata ta, fie bun, fie rau, caci stii ca raul va fi intors spre bine de catre Dumnezeu, si atunci poti sa Ii multumesti chiar si pentru raul din viata ta (boli, probleme, relatii distruse, etc), pentru ca stii ca nimic nu se intampla fara ca El sa fie cu ochii pe tine, fara ca El sa nu ingaduie, si de aici intervine si speranta. Hristos, dupa spusa Bibliei, a fost in fundul iadului, si daca ajungi si tu acolo, el tocmai pentru asta a fost, ca tu sa poti iesi de acolo. Dar asta presupune relatia, pentru ca nimeni, nici un necunoscut nu iti va da sa zicem 10 lei, insa un cunoscut, cineva din familia ta, un prieten, o va face datorita relatiei existente. La fel e si cu Dumnezeu, ca sa primesti ceva de la El, trebuie sa fii in relatie cu el.
Răspunde
Răspunde 
Te amagesti cu speranta in Dumnezeu.
Multumire ai cand ai realizat ce ti-ai propus.
De nerealizari nu scapa nici un om. 
Razi ca prostul.
Daca esti un ratat normal ca nu poti sa intelegi.
Chiar si D-zeu poate impune multa frustrare in inima celui ce nu-l intelege.
Să crezi in Dumnezeu, dar nu pana in punctul in care ajungi sa iti petreci majoritatea timpului numai pentru El. Nu-i ok. You just don't.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
