P:S:Este o postare foarte lunga.
Nu stiu daca exista Dumnezeu,ma indoiesc destul de tare de asta,sunt multe intrebari la care nu cred ca exista raspunsuri satisfacatoare care ii infirma existenta si multe lucruri nu sunt in apartenenta cu logica.Dar nu-i ciudat ca singura cale prin care putem trai cu adevarat este iubirea?

Oricum as fi,daca as jingi,as fi jingit,as uri,m-as razbuna,sau as lua in ras pe cineva, mereu simt ca-s fals, ca am o fericire falsa.Mereu am simtit asta. Orice actiune care nu denota iubirea pura mereu m-a facut sa ma simt ca un jegos.Multe din ele fericit,dar nu cu adevarat, o fericire care ma distrugea si ma distruge pe mine insumi cu timpul.Iar cu timpul ajung sa-mi dau seama ca nu astea sunt caile, dar cand sunt atatia oameni care cauta sa porneasca "razboaiele" si mereu o iau de la 0 pentru ca nu pot lasa de-o parte orgoliul.

Mereu am pus ratiunea inaintea credintei,si de fiecare data imi pun intrebari complexe cu privire la fiecare stare pe care o am,ce o genereaza,ce poate insemna,ce efecte poate avea asupra mea sau a celorlalti spre viitor,cum imi influenteaza activitatea s.a.


Cand am ganduri complet pure,asta foarte rar ,simt ca lumea e mai mult decat pare si ca raul e o masca a fricii care se departeaza de Dumnezeu insusi,trec prin niste stari prea greu de descris in cuvinte!


E ceva prea greu de explicat,nu exista cuvinte.O fericire atat de ampla,o stare de pace,de pace adevarata, de relaxare si totusi insotita de o ampla energie pozitiva, care ma face sa simt ca totusi chiar e ceva mai mult decat aceasta viata.Din senin.Si din proprie experienta,la o asemenea stare mentala si spirituala n-am ajuns decat prin ganduri care fac referinta la a fi bun cu cei din jur,sa-i ajuti cum poti s.a.

Cum de aceasta fericire care ma face sa ma simt pur apare numai cand fac sau ma gandesc si simt voia lui Dumnezeu?

Apoi,am dat peste alte tipuri de stari extreme.O fericire puternica,o puternica stare a egoului,o mandrie complet sfidatoare,dorinta de a-i intimida pe ceilalti cu ce stiu,am, pot, si daca cineva imi spunea ceva sa-i dau inmiit inapoi.Dorinta de a fi cat mai sus, de a conduce cat mai multi si de a-i folosi ca pe niste unelte.Si aici prea greu de descris.Acele stari care imi plac/placeau dar ma simteam si mizer in acelasi timp.



Stiu ca arata ca o naratiune de prost gust, si urasc literatura si astea, dar jur ca e adevarat tot ce am scris si nu pot sa va spun despre ce e vorba.Trebuie s-a simtit ca sa ma credeti! E prea ciudat!

Deci o fericire extrema care ma face sa ma simt prea plin de mine si sa-i calc pe toti in picioare,sa manipulez,si simt ca nu-i ceva prea divin si am o permanenta stare de mizerie ca ceva nu e bine totusi,si o stare stare de fericire,SUPERIOARA,care ma face sa simt o imposibil de descris in cuvinte,relaxare, de puritate, dorinta de a-i ajuta pe toti si de a raspandi binele.


Ceea ce-i ciudat.Pentru ca aceste lucruri coincid cu diavolul care ne ispiteste prin lucruri trecatoare, sentimente false de scurta durata, si apoi e Dumnezeu care daca vrem ne ajuta sa experimentam fericirea adevarata pacea pura.Si eu le-am incercat pe amandoua.Nu vreau sa intelegeti gresit aceasta postare, am simtit nevoia s-o spun cat mai multor persoane, pentru ca e prea ciudat.Sunt o persoana rationala,nu ma droghez,nu beau s.a.m.d.,sunt sanatos si fizic si psihic.

Totusi,nu exclud faptul ca ma intereseaza foarte tare aceasta poveste si ca-mi ocup o mare parte din ea,si ca mintea umana poate crea foarte multe fluxuri de energie, plus ca secrete si substante care genereaza sentimentele.Dar totusi, trebuie prea multa dopamina ca sa genereze creierul asemenea sentimente.Si sa nu uitam ca toti cei care spun ca Il simt pe Dumnezeu zic de acea pace mentionata de mine.Sa fie o coincidenta oare? Nu cred ca ne adunam ca sa mintim oamenii.

E posibil sa fie doar mintea mea dar nici macar nu stim cum am aparut totusi de aceea ar trebui sa ne gandim de 2 ori inainte sa luam o decizie.Sau sa ne gandim ani buni inainte de a ne declara atei sau credinciosi.Multumesc celor care au citit aceasta postare pana la capat si sper ca nu v-am plictisit. Sper s-a simtit si voi ce am trait eu ca sa intyelgeti mai bine despre ce e vorba, pentru ca nu am exagerat absolut deloc, si inca am subestimat!

Poate esti maniaco-depresiv. Asa s-ar explica ce simti.

Fiecare om ajunge la rascruce de drumuri -atunci cand Dumnezeu il conduce acolo. Pentru ca avem libertatea de alegere, ce iti spune ratiunea ca este bine sa faci: sa treci de partea lui Dumnezeu si sa te bucuri de acea bucurie deplina pe care numai El o poate da, sau sa ramai strain de El?
Dumnezeu te invita ca sa-L cunosti. Nu mai ezita. De fapt, ce te face sa eziti? La ce iti este greu sa renunti?
Acum dar, cu cine poti impartasi aceste sentimente si de la cine poti primi sfaturi? Oare nu de la aceia care Il cunosc pe Dumnezeu, care iti pot spune despre gandurile care le ai?
Trebuie deci sa alegi ce fericire vrei sa iti stapaneasca mintea si inima. Stii doar ca si nehotararea este o alegere; o alegere rea.

Iti recomand 2 carti: "Adevărul despre îngeri" si "Tragedi Veacurilor". Ele sunt prima si respectiv ultima carte de aici: http://www.adventist.ro/index/materiale-de-studiu/e-books.html

Le gasesti in forma tiparita si pe site-ul: http://viatasisanatate.ro/cautare?s=tragedia+veacurilor

De fapt crezi in el 100%

"Cum de aceasta fericire care ma face sa ma simt pur apare numai cand fac sau ma gandesc si simt voia lui Dumnezeu?" e doar autosugestie, asa cum gandindu-te la diavol simti neliniste, frica, toate astea ti-au fost induse de cineva, si celorlalti le-au fost induse. Simti fericire si liniste pentru ca te simti protejat, acceptat, iubit si iertat neconditionat, aceleasi lucruri le-ai simti langa cineva pe care iubesti si te iubeste.
Eu nu cred in dumnezeu si tot ma simt prost cand sunt "rea", asta pentru ca ma gandesc ca toti suntem diferiti, dar simtim la fel, poate persoana respectiva nu a facut ceva intentionat, sau s-a simtit in pericol si de aceea a actionat intr-un fel, apoi ma pun in locul ei si e naspa. Fericirea sau lipsa ei nu are nici o treaba cu vreun zeu.

Crede in povesti, noapte buna

Te inteleg perfect, am trecut pe acolo... Vestea buna este ca sunt doar doua posibilitati: ca Dumnezeu sa existe si opusul. Daca prima posibilitate e valabila e usor de aflat, prin experienta personala. Avem promisiunea ca Dumnezeu se lasa descoperit de catre cei care il cauta. Unii o cred, altii nu. Putini sunt cei care o si verifica...

Te rog sa ma abordezi daca doresti sa povestim mai mult pe marginea subiectului, departe de misto-urile deja obisnuite pe aici.

Acea fericire este si insuflata prin propria persoana. Starile constiintei superioare sunt multe si diverse, anticii stiind despre ce e vorba cand au creat aceste 2 divinitati. Eele doar reprezinta 2 stari extreme prin care trece constiinta spirituala.
Nu te gandi la Dumnezeu si Diavol ca la 2 entitati, ele fiind cauza a ceea ce simti. NU. Ele sunt produsul imaginatiei. Adevarata ta stare cand treci de la un nivel al constiintei la altul. Starea pe care ai descris-o prima este cea buna. Cea de puritate si fericire. Inseamna ca transcenderea ti-a reusit, chiar daca n uerai constient de acest lucru.
Anticii stiau de asemenea ca "mantuirea" si viata vesnica sunt cele mai inalte scopuri ale unei civilizatii spirituale, dar acest lucru a fost distrus peste mii de ani de catre interese obscure, fiind inlocuite eronat cu aceste entitati care cica "vor veni sa ne mantuiasca". De fapt, noi trebuie sa ne mantuim. Sa ne salvam. Numai noi suntem capabili si imputerniciti sa o facem. Transcenderea constiintei planetare a avut loc in 2012, am ajuns la o noua stare, dar tambalaul de atunci a fost asa mare fiindca lumea n-a stiut sa interpreteze schimbarea. Se intampla rar ca astfel de schimbari sa aiba loc, fiindca are loc datorita miscarii sistemului solar prin Calea Lactee.

Te rog nu interpreta si tu gresit aceste schimbari, la fel ca fiecare oaie d-asta crestina.

În ce priveşte dubiile ce le ai cu privire la existenţa lui Dumnezeu citeşte 1 Corinteni 1:18-21 şi 2:8-16.

Bine ai zis singura cale de a supravietui este iubirea sa traim in armonie unul cu celalalt si cu natura pentru ca toti suntem legati unul de celalalt vegetale, plante, om.gandurile noastre ne influenteaza si pe noi si pe cei din jur, are dreptate si mada0611 cu autosugestia.doar ca ea nu crede in existenta vreunei divinitati, probabil si din cauza unor intrebari care nu au raspuns, cum ar fi daca exista dumnezeu cum a aparut el cine l-a creat, raspuns nimeni nu stiie.parerile sunt impartite unii spun ca aparitia vietii a aparut din hazard neavand nevoie de creator, altii spun ca viata a aparut datorita divinitatii,,
nu stim cum am aparut? exista teoria evolutie viata a aparut datorita aminoaciziilor care pe parcurs au evoluat asa au aparut primele forme de viata unicelulare si apoi pluricelulare si daca stam sa ne gandim exista un A.D.N. in care exista coduri genetice, program pentru ca orice forma de viata sa poata e volua, intrebarea cine a creat acel program atat de complex incat a permis ca formele de viata sa evolueze in timp de la o singura celula la mai multe celule/universul? e posibil daca stai sa te gandseti universul este infinit nu-l putem cuprinde cu mintea noastra noi cunoastem doar ce vedem.

Se spune ca "numai Dumnezeu satura". El nu ne-a promis bunastare. Nici ca vom fi fara de grija, nici ca nu vom suferi. In schimb, ne-a promis ca vom fi fericiti daca vom fi ai Lui. "Fericiti veti fi" este leit-motivul Marii Predici de pe Munte. Iar aceasta fericire se refera nu doar la lumea viitoare, mai buna si mai dreapta, ci chiar la lumea aceasta. Cand trec pe langa un grup de maici, sunt mirat sa vad lumina fericirii in ochii lor. Mirat, fiindca justificarea unei asemenea fericiri nu e evidenta. Nu se culca cu barbati, nu beau, nu prizeaza, nu tu o noapte pierduta la poker, etc. La fel si barbatii crestini. "Fericit" este primul cuvant din Psalmul nr 1. Despre cine e vorba, cine este fericit? "Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea." Si, daca Dumnezeu da o asemenea fericire in lumea aceasta, in care Il cunoastem, vorba Apostolului, doar "prin ghicitura", atunci cu atat mai mult vom primi in lumea viitoare, in care (fericitii dintre noi), Il vom vedea neincetat.