Nu: fapta rea inseamna incalcarea moralitatii societatii, in special a legii.
Pacatul este violarea unor cerinte religioase, unele care sunt legate strict de principii religioase, cum ar fi sa nu iei numele Domnului in desert (evreii aplicau pentru blasfemie pedeapsa cu moartea, iar musulmanii s-au luat dupa ei si-o aplica si-n ziua de azi). Tot in Biblie scrie ca cine munceste sambata trebuie pedepsit cu moartea.
Pacatul poate deci insemna fie vina reala (fapta rea), fie vina imaginara (vina nascuta din incalcarea unei cerinte de ritual religios). Deoarece nu toti oamenii sunt crestini si nici macar religiosi, pacatul nu este sinonim cu raul. De ex. pe chinezi si pe japonezi ii cam doare-n pix de pacatele stipulate de Biblie. Nu inseamna ca ei nu au legi si moralitate, dar ele nu sunt bazate pe Biblie/religie.
Interdictiile religioase nu sunt inventate pentru a nu le face, ci pentru a te simti vinovat daca le faci. Bineinteles ti se ofera si "sansa" de a scapa de vina asta si de alte presupuse probleme derivate, iar salvarea este participarea activa la activitatile gruparii religioase care promoveaza ideile astea. De ce? Nimic nu e gratis. Pacatul e in esenta o chestie de marketing.
Păcatul înseamnă ratarea țintei. Acest cuvânt literalmente se folosea de către arcași când ratau ținta. Deci, dacă Dumnezeu a creat un om pentru un scop și acel om nu intră în destinul lui comite un păcat. Treaba științei nu este să răspundă la întrebarea: "cu ce scop m-a creat Dumnezeu pe mine?" așa că din punct de vedere științific nu există fapte bune și rele. Totuși noi nu suntem doar materie(ceea ce știința studiază) ci și duh. Duhul, pe care Dumnezeu ni l-a dat, este responsabil de simțul nostru al moralității
Păcatul pe scurt este o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Păcatul nu e doar un lucru,, bun" pe care îl interzice religia (mă ref la creștinism), dacă stai puțin să te gândești o să observi în câte moduri îți poate distruge păcatul viața pe termen lung. Fiecare acțiune vine cu consecințe (cauză si efect).
Ceea ce nu poti demonstra, si anume ca o vina pur rituala iti produce nenorociri. De ex. daca un bosiman nu crede-n Isus, ce vina are bosimanul? Sau daca un japonez crede ca crestinismul este o superstitie europeana, ce vina are japonezul?
Din moment ce nu se poate dovedi daca crestinismul este adevarat sau fals, de ce te roade grija ca altii nu sunt crestini?
Si ei au auzit Cuvântul. E alegerea lor dacă doresc să creadă sau nu. Biblia spune că Cuvăntul Lui Dumnezeu nu se întoarce fară a și face lucrarea. Uni aud Cuvântul si sunt cercetați iar alții iși împietresc inima si mai mult. Sti cum se deosebeste creștinismul de alte religii? Unde e Mohamed, Buda, Confucius, Chatls Darwin? Morți. Avem oasele lor. Unde e Isus? A învitat! Avem oasele mumiilor de 5000 de ani dar nu avem oasele celui mai documentat personaj din perioada antică. Învierea lui Isus este istorie. Nu o poveste cu fantome.
Si daca l-au mancat cainii?
Si dacă l-au mâncat câini cum a învitat si s-a arătat la ucenici și incă 500 de persoane? Avem dovezi scrise! Si mărturiile oamenilor.
Așa: dacă eu scriu o relatare despre cum a fost executat Nicolae Ceaușescu și susțin că am fost martor ocular, mă crezi pe ochi frumoși? Culeg detalii de pe Google Books și din interviuri și adaug că înainte de a fi executat s-a pogorât Duhul Sfânt peste el sub forma unui porumbel alb și luminos. La fel și cu scrierile din Noul Testament. A, da, porumbelul a fost văzut și de preotul din localitate, dar îi e frică să recunoască asta în public. Familia lui știe, dar le-a zis să nu spună la alții.
Ai fi gata să mori pentru ce ai scris? Apostoli au fost gata să moară pentru mărturia lor.
Nu există date istorice despre cum au murit apostolii, ci doar niște legende târzii și mult trase de păr.
Ba exista.Au murit crucificați, arși pe rug, omorâți cu pietre. E istorie.
Te inseli, nu este istorie. Si asta pentru un om educat si informat nici macar nu e un secret.
"E istorie."
Sunt legende, asta ca sa nu zic povesti pentru fraieri.