Pe de o parte, probabil orice om cu frica de Dumnezeu poate fi de acord cu ideea ca nu suntem noi in masura sa-i judecam pe altii si clar nu sa decidem daca un om e bun sau rau. Totodata, in dorinta de a deveni persoane mai virtuoase, trebuie sa avem grija cum ne alegem influentele din jur. Cum gasim un compromis intre a nu-i judeca pe ceilalti si a-i indeparta pe cei care ni se par imorali?

Sunt unii creștini care au cunoscut dragostea de Dumnezeu și au pierdut-o pe parcurs, iar alți creștini care nu au cunoscut-o deloc.
Este extrem de importantă de cine este condusă influența noastră: de firea noastră pământească sau de Duhul Sfânt.
Firea pământească este aspră și sunt mulți creștini care o folosesc. Ea cere doar dreptate, nu și milă, nu compasiune. În fața naturii umane nu există mila. Firea pământească nu poate vedea mila.
Dar Duhul Sfânt are în vedere atât dreptatea cât și mila. Ele merg împreună în ce privește natura duhovnicească, și niciodată nu pot fi despărțite.
De aceea noi trebuie să îi vedem pe oameni mai întâi prin ochii lui Dumnezeu, adică prin Duhul Sfânt, și mai apoi să-i judecăm, să-i îndreptăm.
Altfel, vom face mai mult rău decât bine. Ba încă vom face păcate mari unde Dumnezeu ne va spune că nu ne cunoaște, pentru că am trăit creștinismul prin firea pământească și nu prin Duhul Său Sfânt.
Firea pământească nu are cum să iubească pe cel vinovat, pe acela care ne-a greșit. Și aceasta este înclinația naturii noastre umane. Din fire ne-am născut să facem răul. Este adevărat că doar prin educație facem binele. Dar Dumnezeu cere o educație mai înaltă decât poate omenirea să ajungă. Și fără această educație înaltă, cerească, oamenii nu pot fi mântuiți; ei nu pot sta în compania ființelor cerești necăzute în păcat.

Nu îl judeci pe cineva care e un criminal, violator, pedofil etc.Pur și simplu constați niște adevăruri.
Îi judecă organele autorizate, lucru pe care nu cred că îl consideră nicio biserică păcat, căci altfel nu prea ar mai exista reguli și toți nebunii ar face ce vor.
Că ți se pare ție că o persoană este mincinoasă, bârfitoare etc și vrei să te îndepărtezi de ea, iarăși nu văd unde ar fi problema.Nu te duci să arunci cu pietre în ea, ci doar o eviți.

Ca sa nu-i judeci, incearca sa-i intelegi... de ce se poarta asa, de ce vorbesc asa, de ce sunt suparati etc. Asa n-ar trebui sa apara acea critica in interior.
Mai departe ii alegi pe cei cu care esti compatibil.

Răspunsul e foarte simplu, ne alegem ca exemplu pe Hristos și pe sfinți. Dar viața creștinească nu presupune nici lipsa de discernamant. Cand ne raportam la cei din jurul nostru va fi normal să observam păcatele și chiar patimile lor, dar cel mai important e să nu-i catalogăm drept păcătoși pentru că asta nu ne privește pe noi. Vedem că ei fac păcate, ne gandim ca sunt victime ale demonilor, ne rugam pentru ei si avem credinta ca Dumnezeu îi va sfinți. Cred că trebuie sa vedem în fiecare om potentialul sau de sfânt. Creștinismul nu înseamnă să ignori anumite aspecte umane ci ba din potrivă, să privești întreg peisajul, cu tot cu potențialul bun la care poate ajunge oricine pentru că și potențialul unei persoane, și nădejdea pentru mântuirea ei fac parte din întreg, nu doar momentele în care păcătuiește.

Nu inseamna ca judeci un om daca observi ca pacatuieste sau ca nu traieste conform Bibliei. Pana la urma chestiile astea le observi si fara sa vrei si nu inseamna ca judeci un om daca esti atent la purtarea lui. Sa judeci e in felul urmator: sa luam un exemplu. Sa zicem ca ai vazut un crestin ca a scos o vorba nepotrivită. Tu ai observat si stii ca e pacat ceea ce a făcut. Daca zici in gandul tau (sau chiar altora) ca e prost educat, ca e un pacatos, ajunge in iad sau chestii de genul, da, il judeci. Dar daca doar ii observi comportamentul si poate chiar ii spui ca sa se corecteze, nu e judecata. Intelegi diferenta?

E bună întrebarea. Cred că cea mai potrivită abordare este să ne amintim mereu că nu suntem mai buni decât ceilalți și că fiecare om poartă povara unor păcate.
Rămâne sfânt principiul de a urî păcatul, nu pe păcătos.

Hristos i-a îndepărtat pe cei ce I se păreau imorali? Nu. A stat cu ei și le-a arătat modul Său de gândire și comportament vestind evanghelia Împărăției.

Sunt două motive pentru care nu ar trebui să stai în astfel de anturaje:
Primul este acela de a nu cădea în păcat fiind supus constant la ispită.
Al doilea este acela de a nu consuma timp, energie și poate și bani pentru cei care și-au împietrit inima.