Penticostalii ( Pocaitii ), cred in Maica Domnului?
Daca un pocait merge la biserica ortodoxa, rugaciunile respective nu au niciun efect asupra lui?
As vrea sa stiu mai multe despre acesti "pocaiti" /"penticostali"

Nu exista suspiciune de paganism in Biserica lui Hristos. Daca cineva are vreuna nu are decat sa spuna si se lamureste repede ca nu este nici un paganism.

"Evreii nu se inchinau sau faceau gesturi de reverenta in fata acelor heruvimi"? Oo, ba da si inca in ce fel. Fiecare sinagoga din aceasta lume este inclinata spre templul din Ierusalim. In inima templului se aflau STATUILE, DA CHIPURILE CIOPLITE CERUTE DE DUMNEZEU IINSUSI!

Fiecare evreu cand ingenunchia o facea doar spre templu, doar spre statui.

Dar noi in Biserica DOAR CINSTIM obiectele de cult (pentru ca ele fac referire la lucruri simbolice sau la persoane), le CINSTIM, si in nici un caz nu le confundam, nu le inlocuim cu Dumnezeu, nu le divinizam!

porunciti de Dumnezeu. Apoi imi dai versete in care se spune ca sfintii, adica credinciosii, se roaga unul pentru altul cat sunt in viata.

Problema e ca tu scoti din context doar ceea ce iti convine tie pentru a-ti intari argumentul, care e invalid. Te-ai fixat pe un cuvant, si anume "icoana", netinand cont de imprejurarile/contextul in care e folosit acel cuvant. Redau versetele din Romani 1:20-25, care face referire la Teoria Evolutionismulu: "În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o ICOANA care seamănă cu omul muritor, PASARI, DOBITOACE cu patru picioare şi TARATOARE; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat FAPTURII în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin."

Legat de iconoclasm, aceasta presupusa erezie, a fost combatuta si dezbatuta inca din sec 8-9, astfel ca cine vrea sa afle care e ADEVARUL, va cauta si va primi raspuns. Sunt 3 tipuri de inchinaciuni, de cinstire (a Sfintilor), de marire/preamarire (dedicata Maicii Domnului), si de adorare (Dumnezeu).
In momentul izbucnirii iconoclasmului, Biserica se pomenise de veacuri folosind icoanele si cinstindu-le, fara sa se intreba de ce anume facea aceasta. Hotararea sinodului al VII-lea, orientata dupa precizarile Sfantului Ioan Damaschin, cuprindea urmatoarea decizie dogmatica: Este permis si chiar util si bineplacut lui Dumnezeu a face icoane religioase si a le venera; dar aceasta venerare sa fie numai cinstire, iar nu adorare, caci adorarea se cuvine numai lui Dumnezeu. Cinstirea nu se adreseaza materiei icoanei, ci a celui zugravit, si astfel ea nu este idolatrie.

Invocand texte mai vechi, mai ales din Parintii capadocieni, care au evidentiat acest aspect al importantei icoanelor in cult, Sf. Ioan Damaschin precizeaza ca "icoanele sunt carti pentru cei nestiutori de carte si cronici care vorbesc neincetat, ai cinstirii sfintilor, instruind fara cuvinte pe cei care le vad si sfintind vederea. Nu am prea multe carti - continua eruditul autor al "Sfintelor Paralele, - si nici nu am timp liber spre a citi, intru insa in biserica, spitalul obstesc al sufletelor, inabusit de ganduri ca de niste spini, podoaba picturii ma atrage sa nu uit, imi desfateaza vederea ca o livada si, pe nesimtite, marirea lui Dumnezeu patrunde in suflet. Am privit rabdarea mucenicului, rasplata cununilor si ma aprind ca prin foc cu dorinta de a-l imita. Cazand la pamant ma inchin lui Dumnezeu prin mijlocirea mucenicului si ma mantui". Este schitat aici intr-un mod magistral efectul psihologic-educativ al icoanelor.

Referitor la Maica Domnului, Însuşi Dumnezeu a cinstit-o şi i-a ascultat cererile (exemplu: nunta din Cana Galileii) cu atât mai mult noi avem datoria de a o cinsti pe Maica Domnului nostru.

"Si s-a umplut de Duh Sfant Elisabeta si a strigat cu mare glas si a zis: Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu?" Luca 1, 41-43
Duhul Sfant ne lasa prin Fecioara Maria o profetie uimitoare: "Caci, iata, de acum MA VOR FERICI TOATE NEAMURILE" Luca 1, 49

Însăşi arhanghelii se înclină în faţa ei cinstind-o, numind-o a fi cea mai aleasă făptură:
"Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei." – Luca 1, 28"Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de ÎNCHINĂCIUNE poate să fie aceasta?" Luca 1, 29


Diavolul speculeaza aceasta ravna exagerata si nestiinta, si face ce stie cel cel mai bine, dezbinare. Din pacate, cu astfel de abordari extremiste se ajunge intotdeauna la inselare, si apoi la schisme. Atat timp cat noi punem mai presus PAREREA noastra de SINE, DECAZUTA si STRICATA, in dauna TRADITIEI si INVATATURII BISERICII, se ajunge aici. Din pacate...

PREDICA IPS ANTONIE PLAMADEALA: Dupa cum stiti, in ultima vreme mai ales, s-a abatut un blestem si peste poporul nostru credincios. Acest blestem il constituie cei care vor sa ne schimbe credinta si ne fura credinciosii. Si e de mirare cum chiar aici, in aceasta Transilvanie a noastra, care si-a pastrat de-a lungul mileniilor unitatea de neam, prin limba si credinta, si asa a putut supravietui unor vremuri vitrege care au luat sfarsit abia in 1918, prin Unirea cu tara, e de mirare, zic, ca si aici incep sa prinda pe alocuri invataturi noi si gresite, care vor sa ne abata si de la adevarata invatatura, si de la unitatea noastra. Pentru ca ele, oricum, opereaza o ruptura intre sufletele noastre ale tuturor. Ne impart in grupuri, in "bisericute" care se rup de la Biserica cea una.
Se gasesc rataciti care cred ca abia ei, acum, dupa doua mii de ani, au descoperit cum trebuie interpretata Scriptura, ca si cum mosii si stramosii nostri, ca si cum Parintii Bisericii, ca si cum Biserica aceasta care dureaza de doua mii de ani a trait pana acum in greseala, si toti cei care au murit in credinta Bisericii si-au pierdut mantuirea. Si, de vreme ce si-au pierdut mantuirea, nu mai au nici o comuniune cu dansii, deci nici o legatura cu trecutul socotit ratacit. Cu prezentul Bisericii stramosesti, nici atata. Ei sunt cei despre care spune Sfantul Pavel: "De omul eretic, dupa o sfatuire sau doua, te fereste" (Tit 3, 10) sau: "Caci va fi o vreme cand oamenii nu vor primi invatatura cea sanatoasa, ci-si vor alege invatatori dupa poftele lor, ca sa le gadile auzul, si-si vor intoarce urechile de la adevar si se vor lua dupa basme" (Iisus Timotei 4, 3-4). Ei vin, bineinteles, in numele lui Hristos, dar "au smerenie prefacuta" (Coloseni 2, 18), "iubire de disputa si slava desarta" (Filipeni 2, 3), "si-l propovaduiesc pe Hristos din pizma (fata de adevaratii credinciosi ai Bisericii) si din iubire de disputa… si nu eu gand curat" (Filipeni 1, 15-16).
Sfantul Pavel ii numeste "frati mincinosi" (Iisus Cor. 11, 26), "avand numai chipul cucerniciei, iar puterea ei tagaduind-o". Si indeamna iarasi: "De acestia sa te feresti" (Iisus Timotei 3, 5). Sunt intr-adevar cu Scriptura in mana, si asa ii insala pe cei simpli, care nu stiu ca si diavolii ca sa-i insele pe oameni vin tot cu Scriptura. Nu cu Scriptura au incercat sa-L ispiteasca pe Mantuitorul? Sf. Iacov spune limpede ca "si dracii cred si se cutremura" (Iacov 2, 19).
Sfanta Scriptura numai atunci are autoritate, cand e interpretata dupa credinta Bisericii. Cei care o interpreteaza dupa capul lor, si fara sa aiba pregatirea necesara, si fara sa se verifice prin Sfintii Parinti, prin Sinoadele ecumenice si prin intreaga Traditie a Bisericii, sunt dintre cei care "pururea invata si niciodata nu pot sa ajunga la cunostinta adevarului" (Iisus Timotei 3, 7), pentru ca invata de la cine nu trebuie, de la cei care nici ei nu stiu, de la cine stie ce exaltati, fie rataciti, fie vicleni.
Unii dintre cei inselati par ravnitori, fiind oameni de buna-credinta, dar sunt prinsi in mrejele amagirilor. Acestia "chiar de se lupta nu se incununeaza, pentru ca nu se lupta dupa lege" (Iisus Tim. 2, 5). Nici nu se mantuiesc.
Imi dau seama cat de grava si plina de raspundere e aceasta afirmatie, dar nu e a mea. E a Sfantului Pavel. Unii dintre ei, sarmanii, se amagesc cu ravna pe care o pun in observarea regulilor gruparii care i-a ademenit, dar la ce le ajuta, cand Sfantul Pavel spune ca o astfel de ravna "fara pricepere" (Romani 10. 2), nu are nici un ecou la Dumnezeu?
Sunt unii, Martorii lui Iehova, pe care nu-i intereseaza nimic din lume – desi profita de tot ce creeaza oamenii, haine, lumina, materiale etc. – nici din Scriptura, pentru ca nu li se cere decat un lucru: sa faca, toti, cat mai multi prozeliti, adica martori ai lui Iehova. Li se spune ca sunt cu atat mai aproape de imparatie, cu cat au la activ un numar mai mare de convertiti. Parca anume pentru ei ar fi spus Mantuitorul: "Vai voua… ca cutreierati marea si uscatul ca sa faceti un prozelit, si daca il dobanditi il faceti fiu al gheenei indoit ca voi" (Matei 22, 15).