Nu-s ateista dar nu cred in Dumnezeu. Sa zicem ca-s agnostica anti teista. Maica-mea a reactionat cam rau prima oara, i-am spus pur si simplu ca nu cred in Dumnezeu si mi-a tinut un fel de morala. Acum stie bine-bine cum sunt, cum gandesc, ce parere am despre religie si ma accepta, ba chiar intr-un fel am convertit-o si pe ea la unele chestii. Tata nu prea a spus nimic dar stiu ca nu e de acord.
Si tu puteai foarte bine sa gandesti putin si sa nu pui problema asa, ca eu n-am intrebat "E bine sa le spun parintilor ca sunt atee?" sau ceva de genu'. Intrebarea era foarte clara, dar ma rog...
Din cate imi amintesc...ti-am raspuns la ce ai intrebat. Am spus ca nu le-am spus dar ei stiu ca eu nu cred in chesti din astea. Mai departe a fost un apropo.
Foarte greu de inteles...
Mama: Fă ce vrei cât timp mănânci 3 mese pe zi.
Tata: Bravo ție cât timp nu ești satanistă e treaba ta.
Bunica: Așa eram și eu la vârsta ta, dar vezi tu ce frică te ia când te apropii de moarte. Și totuși, ai mâncat la prânz?
Mişto această întrebare.
Am devenit atee pe la 14 ani aproximativ. Nu le am spus direct dar din clipa în care am devenit ateu am refuzat să mai fiu religioasă încetând a mă închina, spune rugăciuni, duce la biserică etc. Şi pentru trebuia să ştie de ce nu mai sunt ca înainte le am zis că sunt atee adică nu mai cred în Dumnezeu şi alte prostii.
Să înţeleg că tu nu le ai zis încă. De ce îţi e frică? Nu o să te ucidă nimeni pentru faptul că eşti atee însă o să se uite mai ciudat la tine.
În orice caz îţi doresc succes.
anonim_4396 întreabă:
narcisa666 întreabă:
AlinaaRaluca întreabă: