Pentru cei ce cred in Dumnezeu: cum ati demonstra voi, rational, existenta sa?
Pentru cei ce nu cred in Dumnezeu: cum ati demonstra voi, rational, inexistenta sa?
Nu cred ca exista suficiente argumente pentru a demonstra existenta nici macar a unui mar. Pentru ca existenta umana se rezuma credinte formate in urma senzatiilor. Nu exista o perceptie deplina a unui obiect, o perceptie obiectiva, e chiar greu de conceput, dar noi traim in mintea noastra, in reprezentarile pe care ni le facem insumand senzatiile pe care le primim. E imposibil sa punctam adevaruri universale tocmai pentru ca ele sunt rezultatul unor experiente senzoriale fade. Noi percem 6 stimuli din exterior, asta nu inseamna ca lumea, asa cum e ea in realitate, se rezuma doar la atatia. E ca si cum ai fi intr-o cabina metalica si cineva ar veni si ar ciocani in peretii exteriori ai "cutiei" in care te afli. Pe baza acelor sunete tu te apuci sa iti formezi idei, iti dai seama cat de limitata este existenta umana? Plus ca nimeni nu l-a vazut pe Dumnezeu, ceea ce complica problema si mai mult. Fireste, aici vorbim de un Dumnezeu cum este preceput de crestini.
Putem, daca o luam logic, sa admitem ca exista posibilitatea sa existe anumite anumite fiinte superioare noua despre care noi sa nu avem informatii. Despre Dumnezeu, privit ca un absolut, ca o constiinta pura, ceva superior reprezentarilor umane, da, putem afirma ca exista posibilitatea sa existe. Este exclus ca zeul biblic sa fie acea constiinta pura din simplul fapt ca la mentalitate seamana cu un tanar de 20 de ani cu gandire rudimentara si pasiuni, ego-uri si alte stari si fenomene psihice comune oamenilor. Ce divinitate absoluta sa fie aia care se simte satisfacut de mirosul de vaca arsa? Pe bune acuma, parca recitesc Iliada si Odiseea.
Daca acel principiu absolut s-ar putea revela oamenilor, ar face-o. Din moment ce nu o face, avem doua posibilitati: fie nu exista(varianta pe care o excludem pana la proba contrarie), fie exista dar nu are motive de a se revela oamenilor sau omul nu este pregatit, nu indeplineste un anume standard. Daca omul nu se mai multumeste cu conditia sa umana atunci acel absolut ar avea motive sa se reveleze oamenilor. Ramane in picioare doar presupunerea ca omul nu este pregatit sa se intalneasca cu acea manifestare absoluta, inconceptibila(evident, consideram asta pana la proba contrarie). Omul este dator sa caute si, daca va dori sa caute altceva, ceva superior, va cauta toata viata sa. Depinde cat de tare isi doreste. Prezumtia ca omul nu este in stare acum sa se intalneasca cu acel principiu divin este singura care este oarecum logica.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
In principiu se poate demonstra ca 90% din entitatile distincte pe care oamenii le numesc Dumnezeu NU exista.
De exemplu un Dumnezeu care face minuni NU exista. Pentru ca nu exista minuni. (cam 60% din oameni cred intr-un asemenea Dumnezeu)
Un Dumnezeu care a facut Pamantul si Universul in 7 zile, NU exista.
Un Dumnezeu care e bun dar omoara oameni nu exista. etc, etc.
Nu pot demonstra ca Dumnezeu (in general) nu exista.
Insa exista peste 90% sanse sa pot demonstra ca Dumnezeul tau nu exista. Asta pentru ca peste 90% din oamenii care cred in Dumnezeu, cred intr-un Dumnezeu contradictoriu, a carui existenta poate fi infirmata.
Răspunde
Răspunde 
Chiar nu pot spune ca am de la cine invata latina la scoala.
Depinde de conceptul pe care il are fiecare despre Dumnezeu.
YHWH asa zisul dumnezeu al crestinilor a existat cu siguranta, doar ca de divin nu a avut nimic.Era un personaj in carne si oase, era casatorit, avea si frati etc.
Bineinteles ca aceste detalii au fost eliminate din textele "sfinte".
Acum 4000 de ani daca aveai o bricheta credeau ca esti un fel de zeu.
Iar pentru a demonstra rational orbilor din nastere existenta si proprietatile luminii, este dificil.
Trebuie sa deschida ochii mai intai.
Stiu. 
Voiam sa vad cine incearca. Exista argumente rationale asupra incercarii de a ii demonstra existenta.
Asa nici la mos craciun nu putem demonstra ca exista sau nu. dar nu incepem de acuma sa fim indecisi ca nu exista ci stim destu; de sigur ca nu exista.
Dar de ce sa nu fim indecisi? Poti observa cum oamenii incearca mereu sa isi insuseasca un adevar de sine statator, chiar daca pentru asta trebuie sa treaca dincolo de barierele logicii elementare? De ce crezi ca fac asta? Adica oamenii incearca mereu sa se afle de o parte sau de cealalta a baricadei, este o forma de gadire tipica. Exista cumva o frica de a fi indecis, mereu trebuie sa avem o opinie pro sau contra chiar daca nu stim multe despre acel subiect, trebuie sa gandim intr-un tipar, sa ne insusim o forma de credinta. Este ceva extraordinar daca analizezi psihologic. In momentul in care suntem indecisi subiectivitatea care ne caracterizeaza atat de pregant este practic suspendata. E ceva ce merita analizat.
E simplu, nu l-am vazut pe Mos Craciun, nu stiu nimic de el. Observi cum tindem sa ne formam totusi o opinie despre existenta sa?
Deci tu nu esti capabil sa iti dai seama daca exista mos craciun si esti indecis?
Nu stiu daca exista. Evident, nu exista argumente care sa-i afirme existenta, dar asta nu inseamna ca nu exista. De ce nu vrei sa iei lucrurile din punct de vedere logic? Poate crezi ca is vreun dus cu pluta, dar evit parerile preconcepute si is destul de radical in chestia asta asta.
Chestia cu indecisul am folosit-o mai mult ca sa explic ceva, nu ai inteles, e okay.
Ai o gandire agnostica. Desigur, pariez ca nu ti-ar placea sa crezi ca gandirea ta face parte dintr-o categorie, unde punem si nesiguranta ca nu stim daca face sau nu parte dintr-o categorie.
Posibil, intr-adevar, nu stiu daca se pliaza pe o anumita tipologie. Incerc sa evit prejudecatiile de orice fel.
Nu cred ca exista suficiente argumente pentru a demonstra existenta nici macar a unui mar. Pentru ca existenta umana se rezuma credinte formate in urma senzatiilor. Nu exista o perceptie deplina a unui obiect, o perceptie obiectiva, e chiar greu de conceput, dar noi traim in mintea noastra, in reprezentarile pe care ni le facem insumand senzatiile pe care le primim. E imposibil sa punctam adevaruri universale tocmai pentru ca ele sunt rezultatul unor experiente senzoriale fade. Noi percem 6 stimuli din exterior, asta nu inseamna ca lumea, asa cum e ea in realitate, se rezuma doar la atatia. E ca si cum ai fi intr-o cabina metalica si cineva ar veni si ar ciocani in peretii exteriori ai "cutiei" in care te afli. Pe baza acelor sunete tu te apuci sa iti formezi idei, iti dai seama cat de limitata este existenta umana? Plus ca nimeni nu l-a vazut pe Dumnezeu, ceea ce complica problema si mai mult. Fireste, aici vorbim de un Dumnezeu cum este preceput de crestini.
Putem, daca o luam logic, sa admitem ca exista posibilitatea sa existe anumite anumite fiinte superioare noua despre care noi sa nu avem informatii. Despre Dumnezeu, privit ca un absolut, ca o constiinta pura, ceva superior reprezentarilor umane, da, putem afirma ca exista posibilitatea sa existe. Este exclus ca zeul biblic sa fie acea constiinta pura din simplul fapt ca la mentalitate seamana cu un tanar de 20 de ani cu gandire rudimentara si pasiuni, ego-uri si alte stari si fenomene psihice comune oamenilor. Ce divinitate absoluta sa fie aia care se simte satisfacut de mirosul de vaca arsa? Pe bune acuma, parca recitesc Iliada si Odiseea.
Daca acel principiu absolut s-ar putea revela oamenilor, ar face-o. Din moment ce nu o face, avem doua posibilitati: fie nu exista(varianta pe care o excludem pana la proba contrarie), fie exista dar nu are motive de a se revela oamenilor sau omul nu este pregatit, nu indeplineste un anume standard. Daca omul nu se mai multumeste cu conditia sa umana atunci acel absolut ar avea motive sa se reveleze oamenilor. Ramane in picioare doar presupunerea ca omul nu este pregatit sa se intalneasca cu acea manifestare absoluta, inconceptibila(evident, consideram asta pana la proba contrarie). Omul este dator sa caute si, daca va dori sa caute altceva, ceva superior, va cauta toata viata sa. Depinde cat de tare isi doreste. Prezumtia ca omul nu este in stare acum sa se intalneasca cu acel principiu divin este singura care este oarecum logica.
Nu poti demonstra inexistenta unui lucru persoana care spune ca exista trebuie sa aduca dovezi.
Ba? daca eu cred, ce treaba are ratiunea aici? cred si gata.fac totul in viata conform, indicatiilor cuvantului sau catre mine[biblia]. fiindca asa vreau, fiindca nu e treaba nimanui si la revedere.de de sa demonstrez si cui? ma doare-n fund de restul lumii iar pe ei nici in fund nu-i doare de mine si cred ca e normal asa.
Adica tu crezi in Dumnezeu numai pe baza de credinta si este de admirat. Pentru tine iti este de ajunsa credinta si nu mai ai nevoie de alte dovezi, ori convingeri. Cele rationale sunt pentru cei ce nu cred in Dumnezeu doar pe baza de credinta. Ei nu sunt satisfacuti asa, ei vor mai mult, mai convingator. Asa se credea pe timpurile vechi: numai pe baza de credinta. Odata cu perioada iluminista, au inceput sa se caute argumente rationale in favoarea existentei lui Dumnezeu. Inainte sa se ceara argumente rationale in favoarea lui Dumnezeu, au existat oameni ce au gasit argumente impotriva lui Dumnezeu si Biserica, in acel timp, pierduse teritoriu (adica nu mai erau multi oameni influentati puternic de deciziile Biserice, ori deciziile lui Dumnezeu. Duceau o viata a lor, independenta de Biserica/ Dumnezeu). Cel putin asta ar fi un motiv pentru care s-a cugetat la argumentele in favoarea existentei lui Dumnezeu ( poti citi "De ce nu sunt crestin?" de Bertrand Russell; gasesti idei interesante acolo). Oricum, prin argumente rationale pentru Dumnezeu, e ca si cum ai incerca sa demonstrezi ca natura ideii este palpabila, cand, de fapt, este pur teoretica, intelectuala. De aceea, mi se pare mult mai simplu si mai frumos (frumos in sensul de bine, de bun) sa crezi in Dumnezeu prin credinta, si nu sa incerci sa te convingi ca exista.
E problema oricui ce vrea si ce doreste.EU personal nu am nevoie de dovezi, fiindca l-am cautat, a iesit in intampinarea mea, nu tin sa ti-l arat fiindca oricum nu o sa crezi tu vrei dovezi palpabile, sa ti-l arat in persoana iar tu sa-l legitimezi.Ei eu nu mai am nevoie de asa ceva.Am cautat, am studiat, am gasit, nu mai vreau decat sa devin desavarsit duhovniceste, si sa ajung cat mai aproape de dansul cand oi face saltul cel mare.consider o mare prostie sa dovedesc cuiva asta,si consider o prostie si mai mare ca un ateu sa ceara dovezi a existentei lui Dumnezeu in care nu va crede niciodata. Sper sa priceapa multi prosti habarnauti de pe aici,odata pentru totdeauna,ca; A FI CREDINCIOS E UNA, si a FI CREDUL E ALTA CHESTIE. vreti o dovada? Lui Toma necredinciosul, i-a fost permis sa puna degetul pe urmele cuioelor, si pe rana din coasta mantuitorului, fiindca trebuia sa fie un martor in timp. Ceilalti? au pus mana? NU.De ce? fiindca au crezut.Si a spus mantuitorul atunci lui Toma; fiindca ai vazut ai crezut, fericit cel ce nu a vazut, dar a crezut.
Nu am spus ca doresc dovezi despre palpabilitatea lui Dumnezeu (atat in intrebare, cat si in raspunsuri). Am abordat aceasta dilema, fiindca este una interesanta din punct de vedere rational, logic/filosofic. Dar, da-mi voie sa te intreb: cine/ce este un crestin?
Fratioare,am inteles intrebarea ta, dar am obiceiul sa raspund si sa ma adresez la persoana a doua singular cu adresa catre cam toti necredinciosii, ori ateii.deci daca eu cred si ei nu, ce folos pierderea de timp? aaa daca este in cautarea lui dumnezeu, ori in cautarea sinelui propriu, nu pe TPU se rezolva asta.Si nici la club.Ci in cadrul bisericii care e formata din oameni, madulare ale bisericii, si al carei cap este mantuitorul nostru Iisus Hristos.Acolo il gasim acolo este vietuirea crestina acolo este comuniunea.iar biblia si crestinismul ortodox insusi este o intreaga filozofie si un mod de viata, foarte frumos si curat si demn.si mai ales inteligent.pentru cine risca si se aventureaza in aceasta, dar sa fie clar; viata, ca frunza in vant este una.iar adevarul calea si viata, crestina este insusi cuvantul logosul prin care toate s-au facut si care s-a intrupat pentru a noastra mantuire.Primul nascut; sa fie lumina.acela este cel ce a afirmat despre sine insusi; EU SANT LUMINA LUMII.Si mai spune apostolul pavel; prin credinta voi santeti fii ai luminii.acela e un crestin adevarat.Un fiu al luminii care avand lumina nu o ascunde sub oboroc, ci o ridica sus sa fie vazuta de toti cei care sant in intunerec.
Luand la scara mica. daca tu spui ca exista o furculita cu maner de pix intr-o casa, trebuie tu sa ma duci in casa acolo unde exista si sa imi arati (sau sa aduci dovezi clare:fotografii etc.) decat eu sa te duc peste tot in casa si sa iti arat ca nu exista nicaieri acel obiect. cel care afirma trebuie sa dovedeasca. dar chiar si asa. 11000 de copii violati anual (asta numai in Anglia) si 11milioane de copii care mor de foame anual ar arata ca ar fi un zeu urat si crud sau ca nu exista.
Sau un zeu inert, nemiscator.
Daca nu vad VANTUL asta nu inseamna ca nu exista nu?
In primul rand suntem o creatie prea perfecta pentru a iesi din nimic.
explozie, bacteri, cimpanze s.a.m.d
Te/ai intrebat vreodata de ce exista atatia oameni cu parul mare, lung neingrijit? ar fi simplu de raspuns
pentru ca ei nu merg la frizerie la frizer nu?
Atunci de ce exita atatea necazuri, probleme etc, pentru ca oameni nul cauta pe Dumnezeu, nu merg la cine trebuie.
Avand in vedere tragedia de la Colectiv de ce ar fi Dumnezeu devina?
cum mentioneaza MrHello
Urmatorul meu exemplu e sinonim celui dat de tine: cum poti stii ca ai inima, daca nu o vezi? Ceva bate inauntru, dar nu stii daca e inima. Fara sa ai o experienta directa cu inima, nu stii daca ea are forma de inima (data ori de simbol, ori de anatomie), ori daca inima e inima si nu altceva. https://www.youtube.com/watch?v=X8MY98av7lI (acesta este exemplul despre care vorbesti si imi place).
Da, Dumnezeu exista.Iti voi spune doar cateva deovezi care atesta existenta sa.
1.Complexitatea planetei noastre ne indică existenţa unui Creator care nu doar a creat universul în care trăim, ci îl şi menţine în viaţă astăzi.
Ar putea fi date multe, poate nenumărate, exemple care reflectă „mâna" creatoare a lui Dumnezeu. Dar iată aici doar câteva:
Planeta noastră… mărimea sa e perfectă. La suprafaţa Pământului există un strat subţire de gaze, în cea mai mare parte azot şi oxigen, strat care se înalţă doar cam 80 km deasupra suprafeţei planetei. Dacă Terra ar fi fost mai mică, ar fi fost imposibil să aibă atmosferă, cum este cazul planetei Mercur. Dacă ar fi fost mai mare, atmosfera sa ar conţine hidrogen liber, cum este pe Jupiter. Din câte se ştie, Terra este singura planetă a cărei atmosferă este alcătuită dintr-un amestec de gaze perfect pentru a susţine viaţa vegetală, animală şi umană.
Terra se afla la distanţa perfectă de Soare. Gândeşte-te puţin la diferenţele de temperatură pe care le întâlnim aici; să zicem, în mare, de la -20 grade la +40 grade. Dacă Terra s-ar afla puţin mai departe de Soare, am îngheţa cu toţii. Dacă s-ar afla mai aproape de Soare, cât de puţin, am arde. Chiar şi o modificare neînsemnată a poziţiei Terrei faţă de Soare ar face imposibilă viaţa pe planeta noastră. Ei bine, Terra rămâne însă la această distanţă perfectă de Soare în timp ce se învârteşte în jurul Soarelui cu o viteză de aproape 100.000 de km/h. Totodată se roteşte şi în jurul propriei axe, făcând ca întreaga suprafaţă a planetei noastre să fie încălzită şi răcită cât este nevoie în fiecare zi.
Şi Luna, satelitul nostru, are mărimea perfectă… şi se află la o distanţă perfectă faţă de Terra, cu atracţia sa gravitaţională. Luna creează fluxul şi alte mişcări importante ale oceanelor – astfel încat apele oceanice să nu stagneze – şi în acelaşi timp împiedică vastele oceane să inunde uscatul.
Apa… deşi incoloră, inodoră şi insipidă, totuşi nici o vietate nu poate supravieţui fără ea. Plantele, animalele şi oamenii sunt alcătuiţi în cea mai mare parte din apă. Vei vedea imediat de ce caracteristicile apei o fac să fie atât de propice vieţii:
Are un punct de fierbere şi un punct de îngheţ neobişnuit de ridicate. Apa ne îngăduie să trăim într-un mediu cu schimbări de temperatură, menţinându-ne în acelaşi timp organismul la o temperatură constantă de 36, 5 grade.
Apa este un solvent universal. Aceasta proprietate a sa face ca mii de substanţe chimice, minerale şi nutritive să poată fi transportate în tot trupul nostru şi în cele mai mici vase de sânge5.
În plus, apa este neutră din punct de vedere chimic. Fără să influenţeze componenţa substanţelor pe care le transportă, apa îngăduie ca medicamentele, alimentele şi mineralele să fie absorbite şi folosite de către organism.
Apa are o tensiune superficială deosebită. Aşa se face că apa din plante poate să curgă în sus, învingând forţa gravitaţiei, transportând apa şi substanţele hrănitoare până în vârful celor mai înalţi copaci.
Datorită faptului că apa îngheaţă de sus în jos şi pluteşte, peştii pot trăi chiar şi iarna.
Cam 96% din apa Terrei se află în oceane. Dar aici pe Terra există un sistem care îndepărtează sarea din apa oceanică şi apoi o distribuie pe toată suprafaţa planetei. Prin procesul de evaporare, se înlătură sarea din apa oceanică şi se formează norii; aceştia sunt mişcaţi cu uşurinţă de către vânt, împrăştiind astfel apa pe deasupra Pământului, pentru hidratarea vegetaţiei, a animalelor şi a oamenilor. Acest sistem de furnizare a apei şi de purificare a ei, de reciclare şi refolosire, ajută la menţinerea vieţii pe planeta noastră
2.Complexitatea creierului uman indică existenţa unei inteligenţe superioare la originea sa.
Creierul omenesc… procesează simultan un volum impresionant de informaţii. Creierul tău primeşte informaţii referitoare la toate culorile şi obiectele pe care le vezi, la temperatura din jurul tău, la presiunea cu care apasă picioarele pe podea, la sunetele din jurul tău, la cât de uscată îţi e gura, chiar şi cum apare acest articol pe ecran. Creierul înregistrează şi procesează toate emoţiile, gândurile şi amintirile. Totodată el urmăreşte continuu funcţiile trupului, cum ar fi ritmul în care respiri, mişcarea pleoapelor, senzaţia de foame şi mişcările muşchilor mâinilor.
Creierul UmanCreierul uman procesează peste un milion de mesaje pe secundă7. Creierul analizează importanţa tuturor acestor informaţii, sortându-le pe cele relativ lipsite de însemnătate. Această funcţie de filtrare îţi îngăduie să te concentrezi şi să acţionezi cu eficienţă. Şi crezi tu că acest creier care se ocupă de peste un milion de informaţii în fiecare secundă, evaluându-le în acelaşi timp importanţa şi îngăduindu-ţi apoi să acţionezi în funcţie de cele mai pertinente informaţii… crezi tu că acest creier a apărut, pur şi simplu, la întâmplare? Au apărut dintr-o dată acele cauze biologice care au dus la formarea în mod desăvârşit a ţesutului, a fluxului sanguin, a neuronilor, a întregii structuri cerebrale? Creierul funcţionează altfel decât celelalte organe. Se caracterizează prin inteligenţă, prin capacitatea de a raţiona, de a provoca sentimente, de a visa şi de a planifica, de a acţiona şi de a comunica cu ceilalţi oameni. Cum putem explica existenţa la întâmplare a creierului uman?
3. „Întâmplarea" sau „cauzele naturale" nu pot explica în mod credibil toate aceste lucruri extraordinare.
Dacă nu credem că există Dumnezeu, atunci nu ne rămâne decât să credem alternativa: că tot ceea ce există în jurul nostru a apărut la întâmplare, din cauze naturale. Dacă cineva ar juca zaruri, ce şanse ar avea să dea doi de şase? Destul de mare, nu-i aşa?! Dar care ar fi probabilitatea ca pe nişte zaruri albe-albe să apară acele puncte negre? Ceea ce a încercat să dovedească Pasteur cu secole în urmă este confirmat acum de ştiinţă: viaţa nu poate apărea din ne-viaţă. Atunci de unde a apărut viaţa umană, animală şi vegetală? Ai putea crede ca lumea asta a aparut din nimic si se indreapta spre nimic? Bizar...ar fi nonsens;
Şi încă ceva: „cauzele naturale" nu pot explica de ce există un volum atât de mare de informaţii foarte exacte în ADN-ul uman. Celui care respinge ipoteza existenţei lui Dumnezeu nu-i mai rămâne să creadă decât că tot ceea ce există a apărut la întâmplare – fără nici o cauză, fără nici un plan, pur şi simplu, la noroc. Dar este o ofensă pentru raţiune să vezi un plan foarte complex şi să consideri că a apărut la noroc.
Există Dumnezeu? De vrei să ştii răspunsul, caută să afli cât mai multe despre Iisus Hristos. Biblia ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică."12
Deşi Ii stă în putere să ne oblige să credem în El, totuşi Dumnezeu nu o face. Dimpotrivă, El ne pune la dispoziţie suficiente dovezi ale existenţei Sale, pentru ca noi să alegem singuri să Ii răspundem. Distanţa perfectă a Terrei faţă de Soare, proprietăţile chimice deosebite ale apei, creierul uman, ADN-ul, numărul mare de oameni care confirmă faptul că Il cunosc pe Dumnezeu, dorinţa – care ne macină inima şi mintea – de a afla dacă există Dumnezeu, dorinţa lui Dumnezeu de a Se lăsa găsit prin Iisus Hristos.
1. Complexitate nu inseamna creatie, multe lucruri pot fi complexe fara un creator. Chiar daca (si aici vb de absurd) complexitatea ar arata spre un creator (nu e asa) de unde si pana unde ajungi la zeul crestin? Sunt milioane de zei, de ce complexitatea este o dovada doar pentru zeul crestin?
Tot ce ai spus la subiectul asta sunt lozinci, Terra are marimea perfect pentru ca am evoluat aici, la fel si cu apa.
Ce om cu toate tiglele pe casa poate sa considere ca apa este dovada pentru existenta unui zeu?
Apa avem si pe Marte si pe Europa, toate planetele se invartesc in jurul axei lor deci nu e nimic special in asta.
2. Toate animalele au creier (sa nu incepi cu bacterii sau cine stie ce). Daca ne luam dupa tine si Complexitatea are nevoie de un creator atunci cine l-a creat pe dumnezeu? cea mai complexa fiinta din univers (dupa tine). Daca spui ca nu are nevoie atunci de ce complexitatea de pe Terra are nevoie de un creator?
3. Tot de complexitate vorbesti, deci in mintea ta ai adus 3 argumente dar in realitate ai impartit unul singur in trei bucati.
De ce nu se explica bine prin cauze naturale? Complexitatea ADN-ului a aparut in timp, cu totii stam pe umerii gigantilor.
Nu doar ca stiinta nu a spus niciodata ca "Viata nu poate sa apara din ne-viata" ci suntem foarte aproape sa dovedim contrariul, mai asteapta cativa ani.
"Dar care ar fi probabilitatea ca pe nişte zaruri albe-albe să apară acele puncte negre?" - Analogie tampita (de fapt tot argumentul e cam tamp).
Poti sa spui cat vrei ca tu crezi in zeul crestin, nu am nicio problema, dar sa spui ca daca nu crezi aduci o ofensa ratiunii denota ignoranta si rea vointa.
Chiar DACA tot ce ai spus tu acolo ar fi corect (si e departe de a fi asa) tot nu ai aratat existenta zeului crestin. Ai zis ca e nevoie de o inteligenta sa creeze universul si dupa ai sarit la Iisus Hristos. De unde? Poate tot ce ai spus tu acolo arata ca exista Odin, Tatal tuturor si nu YHWH. Sau cel mai probabil iti e lene sa te documentezi si bagi pe dumnezeu la inaintare de cate ori te intreaba cineva ceva mai complicat.
Iarta-mi nedumerirea, dar ce inseamna YHWH?
Asta este unul dintre numele zeului iudeo-crestin.
YHWH, Adonai, El, Elohim are mai multe nume si asta ii tradeaza originea.
Buna'daca dumnezeu'exista si noi nu stim acest lucru inseamna ca traim fara sa cunoastem cel mai important adevar din univers!
Corect, cred. Dumnezeu ne-a limitat cunoasterea.
Sau mai bine zis; ne-a limitat puterea de cunoastere.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
