Pentru cei ce cred in Dumnezeu: cum ati demonstra voi, rational, existenta sa?
Pentru cei ce nu cred in Dumnezeu: cum ati demonstra voi, rational, inexistenta sa?

Nu cred ca exista suficiente argumente pentru a demonstra existenta nici macar a unui mar. Pentru ca existenta umana se rezuma credinte formate in urma senzatiilor. Nu exista o perceptie deplina a unui obiect, o perceptie obiectiva, e chiar greu de conceput, dar noi traim in mintea noastra, in reprezentarile pe care ni le facem insumand senzatiile pe care le primim. E imposibil sa punctam adevaruri universale tocmai pentru ca ele sunt rezultatul unor experiente senzoriale fade. Noi percem 6 stimuli din exterior, asta nu inseamna ca lumea, asa cum e ea in realitate, se rezuma doar la atatia. E ca si cum ai fi intr-o cabina metalica si cineva ar veni si ar ciocani in peretii exteriori ai "cutiei" in care te afli. Pe baza acelor sunete tu te apuci sa iti formezi idei, iti dai seama cat de limitata este existenta umana? Plus ca nimeni nu l-a vazut pe Dumnezeu, ceea ce complica problema si mai mult. Fireste, aici vorbim de un Dumnezeu cum este preceput de crestini.
Putem, daca o luam logic, sa admitem ca exista posibilitatea sa existe anumite anumite fiinte superioare noua despre care noi sa nu avem informatii. Despre Dumnezeu, privit ca un absolut, ca o constiinta pura, ceva superior reprezentarilor umane, da, putem afirma ca exista posibilitatea sa existe. Este exclus ca zeul biblic sa fie acea constiinta pura din simplul fapt ca la mentalitate seamana cu un tanar de 20 de ani cu gandire rudimentara si pasiuni, ego-uri si alte stari si fenomene psihice comune oamenilor. Ce divinitate absoluta sa fie aia care se simte satisfacut de mirosul de vaca arsa? Pe bune acuma, parca recitesc Iliada si Odiseea.
Daca acel principiu absolut s-ar putea revela oamenilor, ar face-o. Din moment ce nu o face, avem doua posibilitati: fie nu exista(varianta pe care o excludem pana la proba contrarie), fie exista dar nu are motive de a se revela oamenilor sau omul nu este pregatit, nu indeplineste un anume standard. Daca omul nu se mai multumeste cu conditia sa umana atunci acel absolut ar avea motive sa se reveleze oamenilor. Ramane in picioare doar presupunerea ca omul nu este pregatit sa se intalneasca cu acea manifestare absoluta, inconceptibila(evident, consideram asta pana la proba contrarie). Omul este dator sa caute si, daca va dori sa caute altceva, ceva superior, va cauta toata viata sa. Depinde cat de tare isi doreste. Prezumtia ca omul nu este in stare acum sa se intalneasca cu acel principiu divin este singura care este oarecum logica.