Pentru crediniciosi: de ce va calmeaza ideea de divinitate? mie mi-ar ridica mult mai multe intrebari, nu m-ar linisti de loc

Eu L am cunoscut personal pe Dumnezeu. Normal ca ma liniștește faptul ca știu ca am un Dumnezeu sus care veghează zilnic asupra mea, ma păzește, îmi da hrana, bani, haine și tot ce am nevoie. Un Dumnezeu care ma îndruma pe calea cea dreapta ca să pot ajunge în cer și, mai presus de toate, un Dumnezeu care m-a mântuit și m-a făcut fiica Lui. Acesta e cel mai de preț dar care s ar fi putut oferi. E mai valoros decât toate comorile acestui pământ adunate laolaltă.

Esti sigura ca nu confuzi fantezia cu realitatea? )) cum ai putut sa-l cunosti pe prietenul tau imaginar cand exista atatea contradictii in privinta naturii, caracterului si planurilor sale in diferitele carti religioase? ....nu ai gasit nicio liniste in gandirea ca viata ta si alegerile tale sunt in intregime responsabilitatea ta, fara a avea nevoia de un prieten imaginar...iar, "Dumnezeu care m-a mântuit și m-a făcut fiica Lui." - e doar o forma de autosugestie

O sa-ti raspund la intrebare exact asa cum ai pus-o:

Cum ar putea ideea de divinitate sa-ti produca altceva decat un sentiment de calm? Confruntandu-te cu haosul lumii materiale si cu toate faradelegile si actele imorale comise de alte persoane, n-ai cum sa functionezi fara sa existe totusi ideea ca existat totusi dreptate si moralitate in spatele acestora. Si exista, pentru ca altfel am cadea toti in nihilism si relativism absolut. Ce poate fi mai terifiant decat ideea ca tot ce facem cu viata e lipsit de sens, si ca suferinta noastra va fi in van?

Ti-ar ridica ideea asta mai multe intrebari? Foarte bine! Cum ajungi la idealul divin fara sa-ti pui intrebari? Repetand rugaciuni scrise de altii? Pupand icoane, moastre sau mai stiu eu ce alti idoli? A-ti pune intrebari cu privire la divinitate e actul cel mai divin cu putinta!

Mereu sunt uluit de cat de identica e gandirea ateista cu cea extremist-religioasa. Porniti dintr-o pozitie de superioritate morala si intelectuala pe care a-ti stabilit-o pe cont propriu si va adresati celorlalti de parca voi ati fi aparatori ai ratiunii si adevarului.

Textul asta cu "atatea contradictii" il aud repetat de atei ca pe o rugaciune, efectiv. Arata-mi contradictiile, da-mi exemple, si eu iti voi arata ca deja s-au gandit si altii inainte ta la astea si au fost abordate de teologi de sute de ori. Sunt convins ca nici nu ai citit Biblia sau vreun alt text religios, ci ii crezi pe altii pe cuvant cand zic ca au gasit ei contradictii. Cumva asta nu-i face pe atei "inchisi la minte", dar sa ii puna naiba pe altii sa zica ca "l-au vazut ei pe Dumnezeu", ca sariti cu gura pe ei.

Uite o intrebare: daca tot ai folosit termenul de "prieten imaginar" doar de dragul de a ofensa un alt utilizator religios, poti sa-mi explici, cu cuvintele tale, daca iubirea, moralitatea, virtutea si scopul in viata sunt mai putin imaginare decat Dumnezeu?

Adevărat. Dar țin sa adaug ca, eu cred ca acele întrebări trebuie puse cu scopul de a te apropia de Dumnezeu sau de a L cunoaște mai mult sau ceva de genul, nu cu scopul de a demonstra ca nu exista Dumnezeu.

(Sper ca e clar ca eu sunt de partea religiei aici)

Ba, eu cred ca ar trebui sa-ti pui intrebari cu scopul de a demonstra ca nu exista Dumnezeu. Ce e adevarat, va ramane in picioare, indiferent cu ce argumente il ataci. Ceea ce pica in fata argumentelor, nu e adevar.

Eu cred ca e de datoria unei persoane religioase sa puna mereu sub semnul intrebarii tot ce tine de divin. Doar astfel poti elimina "impuritatile", ca sa le zicem asa. Daca iti pasa de propria religie, consider ca ar trebui sa incerci sa scoti din ea ce a fost adaugat de altii care nu au inteles-o cum trebuie.

Ca daca nu, stii ce se intampla? Iti asumi o gramada de bazaconii si aberatii inventate de cine stie ce "guru" sau "intelectual" din trecut, iar apoi vin ateii si-ti judeca intreaga religie bazata doar pe acele bazaconii.

"(Sper ca e clar ca eu sunt de partea religiei aici)" - Da, am înțeles asta.

"Ba, eu cred ca ar trebui sa-ti pui intrebari cu scopul de a demonstra ca nu exista Dumnezeu. Ce e adevarat, va ramane in picioare, indiferent cu ce argumente il ataci. Ceea ce pica in fata argumentelor, nu e adevar." - Ai dreptate. Oricâte argumente as cauta ca să demonstrez ca Dumnezeu nu exista, nu găsesc niciunul valid.

"Eu cred ca e de datoria unei persoane religioase sa puna mereu sub semnul intrebarii tot ce tine de divin. Doar astfel poti elimina "impuritatile", ca sa le zicem asa. Daca iti pasa de propria religie, consider ca ar trebui sa incerci sa scoti din ea ce a fost adaugat de altii care nu au inteles-o cum trebuie." - Corect, de asta ar trebui sa comparam totul cu Biblia.

Sincer, eu as merge si mai departe si as sustine ca trebuie sa comparam totul nu doar cu Biblia, ci si cu toate celelalte religii si mitologii din trecut. Poate in loc sa dezbatem daca ar trebui sa te rogi catre icoane, catre cer, catre Ierusalim sau catre Mecca, ar fi mai bine sa dezbatem cum facem sa evitam tentatiile din viata de zi cu zi si sa ne indreptam catre un trai mai moral.

Prietene mODIN...asocierea ateismului cu extremismu' religios este o generalizare exagerata, ateii nu urmaresc dogme prostesti si nu recurg la violenta in numele credintei lor, iar critica nu se bazeaza doar pe "cuvantul altora"...cei care resping credintele religioase au un motiv si o intelegere a contextului istoric si a textelor sacre.
"poti sa-mi explici, cu cuvintele tale, daca iubirea, moralitatea, virtutea si scopul in viata sunt mai putin imaginare decat Dumnezeu?" - asta e o falsa dicotomie, ateii nu neaga existenta iubirii, moralitatii si a virtutilor, conceptele astea pot fi explicate prin evolutie si prin societate, fara a recurge la existenta vreunui zeu

Și cum sa dezbatem asta?

Gogule, ce atata dezbatere? e clar ca omu' a inventat zeii si cu asta basta

De când omul L a inventat pe Dumnezeu? Pe ceilalți zei, da, i-a inventat, dar Dumnezeu exista cu adevărat.

As putea argumenta că afirmația ta este mai mult o poveste de adormit copiii decât o relatare reală a unei experiențe personale cu un entitate divină. Ești sigur că nu ai confundat visele cu realitatea sau că nu ai fost prins în propria ta fantasmagorie delirantă?

Dacă susții că ai întâlnit personal un Dumnezeu care îți veghează viața zilnic, atunci probabil ești candidatul ideal pentru un consult psihiatric. Sau, cine știe, poate ai descoperit un nou mod de comunicare cu entitățile supraumane, iar noi toți suntem la întuneric în această privință. Dar, până când vei prezenta dovezi tangibile și nu doar anecdote fanteziste, afirmațiile tale rămân la fel de credibile ca basmele cu zâne și dragoni.

Nu de alta, dar mulți au susținut de-a lungul istoriei că au avut întâlniri cu zei și spirite, iar asta nu a făcut lumea un loc mai sigur sau mai înțelegător. Poate ar trebui să îți reevaluezi prioritățile și să îți îndrepți atenția către lucrurile reale și palpabile din jurul tău, în loc să îți încarci gândurile cu iluzii imaginate. E timpul să treci de la basme la realitate, și să încerci să îți construiești o viață bazată pe raționament și fapte, nu pe povești fantastice.

Bineînțeles că îți poți justifica nevoia de confort emoțional prin gândirea religioasă. Dar hai să nu exagerăm cu glorificarea acestui "sentiment de calm". E ca și cum ai spune că iluzia este o alternativă acceptabilă pentru realitate. Dacă singura ta apărare în fața haosului și a nedreptăților din lume este să-ți inventezi o poveste reconfortantă despre o divinitate care veghează asupra ta, atunci probabil că ar trebui să-ți întărești puțin coloana vertebrală și să privești realitatea în față.

Ideea că fără o divinitate am cădea în nihilism și relativism absolut este o frică veche și depășită. Există o mulțime de oameni care trăiesc o viață plină de sens, fără să se bazeze pe povești mitologice. Morala și dreptatea nu sunt monopolul religiei; ele pot exista și într-o societate seculară, bazată pe raționament și etică umană. Nu trebuie să-ți pui întrebări doar pentru a ajunge la "idealul divin", pentru că, să fim sinceri, niciunul dintre noi nu are vreo dovadă solidă că un astfel de ideal chiar există.

Și da, a-ți pune întrebări despre divinitate poate fi un act divin, dacă prin asta înțelegem că exercitarea rațiunii și căutarea adevărului este o manifestare a potențialului uman. Dar să-i numim act divin ne face să uităm că, în cele din urmă, suntem doar niște ființe umane curioase care explorează lumea în care trăiesc, fără să aibă nevoie de cărți sfinte sau rugăciuni predefinite pentru a face asta.

Deci zici ca ce am spus eu e o generalizare exagerata dar dupa sustii ca "ateii nu urmaresc dogme prostesti si nu recurg la violenta in numele credintei lor". Nu zau, persecutarea crestiniilor din timpul comunismului ce a fost? Si asta e chiar un exemplu recent, nu ca inchizitia sau mai stiu eu ce evenimente de acum mii de ani pe care ateii le mentioneaza mereu.

Nu am sustinut ca neaga nimeni iubirea, moralitatea sau virtutea (desi daca stau sa ma gandesc, multi post-modernisti o fac). Te intreb doar cu ce e diferita existenta acestora in imaginatie de cea a lui Dumnezeu? Religia nu poate fi explicata "prin evolutie si prin societate" in exact acelasi mod?

Permite-mi sa incep prin a spune ca apreciez ca ai stat sa-ti formulezi ideile intr-un mod mai complex decat "Gogule, ce atata dezbatere? e clar ca omu' a inventat zeii si cu asta basta", cum fac altii pe aici

Totusi, nu sunt de acord cu afirmatia ca "Morala și dreptatea nu sunt monopolul religiei". Daca tu sustii ca opinia mea ca fara religie duce societatea in nihilism e veche si depasita, n-as putea sustine si eu acelasi lucru legat de faptul ca o societate seculara se poate baza pe rationament? Nu am vazut nici un exemplu de astfel de societate in istorie. Mereu e nevoie de un fir narativ, intr-o forma sau alta, care sa ofere fundatia pe care sa se bazeze civilizatia. Mituri, legende, povesti eroice, texte sacre, chiar si ritualuri pe care multi nu le inteleg, pe astea a fost construite toate civilizatiile de succes.

Inteleg perfect si perspectiva umanista in toata chestia asta. Inteleg si reactia de a-i numi pe cei care nu se descurca fara religie ca fiind 'fara coloana vertebrala'. Doar ca ideea asta, indiferent cat de incurajatoare ar fi, nu bate cu realitatea istorica.

Te rog, da-mi un singur exemplu de societate care a rezistat cel putin 100 de ani bazandu-se pe ratiune si logica, fara o fundatie de genul acesat. Stiu ca probabil vei spune Imperiul Roman, dar n-am citit un singur text scris de un roman care sa nu mentioneze intr-un fel sau altul vointa zeilor. Nici Seneca, nici Cezar, nici Cicero, Nici Virgil, nici Marcus Aurelius.

Te intreb, care e scopul tau in aceasta intrebare? Banuiesc ca te considera ateu pentru ca pui pret pe adevar si ratiune, lucruri care crezi ca nu se pot regasi in religie, corect?

Daca da, de ce ai alege sa dai un raspuns asa de minimalist si simplificat la ce discutam cu TOTeu? Mi se pare cumva ca mergi impotriva proprilor principii alegand sa scrii comentarii doar pentru a ofensa, in loc sa inerci sa dezbati, propriu zis, ideile de aici.

Serios? Scrie-n Biblie ca Iehova da bani?

"Din El, prin El și pentru El sunt TOATE lucrurile" (Romani 11:36)
‭‭" El nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea trebuință de ceva, El, care dă tuturor viața, suflarea și TOATE LUCRURILE. "(Fapte 17:25)
‭‭"Căci dacă femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul, prin femeie, și TOATE SUNT DE LA DUMNEZEU. "(1 Corinteni 11:12)

Deci, da, dacă de Dumnezeu sunt toate, de la El sunt și banii.

Ok, vreau un milion de euro că să devin membru la biserica ta.

Spui lucruri fără sens. Nu am spus ca Dumnezeu ne îmbogățește. Am spus ca El ne da banii. Dacă ne ar îmbogăți ne am indeparta de El, la fel ca mulți împărați ai lui Israel din VT. În plus, nu asta e scopul nostru pe pământ și Dumnezeu nu ne a promis avere, fericire, lipsa necazurilor și a greutăților și asa mai departe. Dumnezeu ne a promis raiul. E o diferență, nu?

Nu ideea de divinitate mă calmeaza ci Duhul Sfânt, a treia persoană a Treimii care a creat existența, pe care am primit=o să locuiască și in mine, in duhul meu uman.

Dacă vorbim strict de calmitate, atunci faptul că lucrurile nu mai sunt în mâna mea ci a Dumnezeului Suveran care este Bun(Marcu 10:18) și dragoste(1In. 4:7, 8).

Dacă vorbim de motivul pentru care sunt credincios Lui, atunci este pentru că nu am putut sta nepăsător la auzirea evangheliei*(Rom. 10:17).

*Nu, nu fac referire la perspectiva calvinistă.

Cainele moare de drum lung si Albert de grija credinciosilor.

Pentru că Dumnezeu este dragoste. Divinitatea nu este doar o forță, ci este o Persoană. Și Dumnezeu nu este un om care se lasă stăpânit de nervozitate și de alte mii de slăbiciuni ale firii umane.
Dumnezeu este dragoste. Și ne dă posibilitatea să ne încredem în El fără bani și fără plată. Prin credință oricine poate să fie îndreptățit de Dumnezeu și să devină fiu și fiică a lui Dumnezeu. Asta înseamnă a fi ridicat mai presus de orice este pământesc. Asta este dorința lui Dumnezeu: de a înnobila pe toți oamenii, de a-i face și pe ei de natură divină.
Și după ce păcatul va fi eradicat din univers, atunci și noi vom trăi veșnic. Iar veșnicia începe de aici de pe pământ. Ea transformă omul mai întîi de la interior, și apoi la exterior. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu poate să îi facă pe oameni de aceeași natură cu a lui Dumnezeu: dragoste. Acesta este scopul vieții noastre pe pământ.
Natura noastră umană în care ne-am născut -natură care urăște de moarte pe Dumnezeu- nu împiedică pe Dumnezeu să ne iubească.

Cine zice că ne calmează? Normal că ridică și mai multe întrebări, deși aceste 2 lucruri nu sunt contradictorii. Ceva poate să-ți stârnească curiozitatea și să te calmeze în același timp.

Oameni mereu vor nega realismul,asta se vede și în societatea românească,in loc să facă cv ei se cearta că tâmpiți pe rețele sociale,se bârfesc, se urăsc, se fura între ei, grad mare de incultura, 60% dintre români nu știu de ce sunt 4 anotimpuri in Romania și 80% apelează mereu la explicați supranaturale

Pai oamenii merg la biserica din acelasi motiv pentru care merg la carciuma, sa se ameteasca, sa uite de mizerie, sa-si imagineze cateva clipe ca sunt liberi si fericiti.

Cum sa nu te calmeze ideea de Dumnezeu care te iubeste si e cu tine zilnic? Mi se pare ca acest lucru poate calma mai bine decat orice altceva.

Mulți creștini printre care și eu ne luptăm cu tulburări de anxietate deși suntem convinși că Dumnezeu există și e bun și iubitor. Ce-i drept patimile și păcatele pot duce la asta, dar ideea principală e că oamenii nu cred în Dumnezeu doar fiindcă-i liniștește ideea asta.