Ordonare:
După relevanţă
El este totul pentru mine. In fiecare zi imi incep ziua avand o relatie personala cu El prin rugaciune, citirea Cuvantului, cerand binecuvantarea Domnului si protectia Sa pentru intreaga mea familie.Eu respect Poruncile Lui, iar El imi raspunde la rugaciuni.Ma calauzeste prin Duhul Sfant, imi da pacea si bucuria mantuirii. Chiar atunci cand prietenii m-au parasit, El a ramas alaturi de mine.Cand am trecut prin incercari si credeam ca ma prabusesc, El imi dadea din nou putere. Nu as mai trai fara de El nici macar un moment din viata mea.
RăspundeNu mi-ai spus ceva nou. Tot ce mi-ai scris stiam sau banuiam... Eu speram sa-mi spui ceva mai neobisnuit despre relatia ta, ceva ce necredinciosii nu au trait(vazut, auzit, simtit), ceva care te incredinteaza de existenta lui Dumnezeu, ceva ce te face sa crezi ca relatia ta este reala, nu doar in imaginatia ta.
Răspunde
Ti se pare putin lucru intr-o lume bulversata sa traiesti cu scop, sa ai pacea, sa nu te ingrijorezi sa stii ca Dumnezeu este in control in toate lucrurile si ca iti poarta de grija, te vindeca, te protejeaza.Si mi-a pregatit un loc minunat in cer!
Ai deviat de la subiect. Trebuie sa fie un motiv care sa te faca sa crezi ca scopul este real, sa te increzi in tot ceea ce sustii.
Ti-am raspuns. Atunci cand tu ceri iar El iti raspunde, cand medicii spun ca nu mai sunt sanse de viata, El iti spune ''Increde-te in Mine ca voi da viata''. Cine ma poate face sa ma indoiesc de existenta acestui minunat Dumnezeu Iehova-Rafa?!
Dar el mai spune si alceva: " Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele."
In Matei 6:25 Domnul Isus ne spune,, De aceea va spun: nu va ingrijorati de viata voastra gandindu-va ce veti manca sau ce veti bea, nici de trupul vostru gandindu-va cu ce va veti imbraca. Oare nu este viata mai mult decat hrana si trupul mai mult decat imbracamintea? "Crestinul stie ca toate lucrurile vin din mana lui Dumnezeu.El este stapanul binecuvantat.Ne-am predat viata in Mainile Lui, si dorim sa umblam in ascultare de Cuvantul Sau. Daca El este in control in toate lucrurile, si recunoastem suveranitatea Lui, atunci de ce totusi ne mai ingrijoram? Nu cumva nu ne incredem indeajuns in caracterul lui Dumnezeu si in Cuvantul Sau? Mai exista urme de indoiala? Ingrijorarea este opusul credintei.Cu cat incepem sa ne ingrijoram, cu atat ne scade credinta.
In Filipeni 4:6,, Nu va ingrijorati de nimic,ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu prin rugaciuni si cereri, cu multumiri "Asta inseamna ca eu trebuie sa fac partea mea (aduc cererile mele, problema cu care ma confrunt) inaintea lui Dumnezeu, si El promite ca Isi va face partea Lui.V.7,, Si pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus
."Eu personal cand am trecut prin incercarea de foc, ma rugam tot timpul in cugetul meu la Dumnezeu, si in ciuda adversitatilor prin care treceam, Pacea Lui domnea peste inima mea.El imi dadea putere sa pot inainta prin credinta si recunosc ca daca nu era de partea mea, m-as fi prabusit sub povara grea. Slavit sa fie Domnul caci El ne poarta intotdeauna in carul Lui de biruinta.El ne promite prin Cuvantul Sau: "nicidecum nu are sa Te las, cu nici un chip nu Te voi parasi.,,. Credinta se uita la Dumnezeu, iar sentimentele la ceea ce se intampla in jurul nostru. Credinta isi pune increderea in caracterul lui Dumnezeu si in promisiunile Lui.Trebuie sa stim ca orice lucru lucreaza impreuna spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu. El ingaduie evenimentele si imprejurarile in viata noastra ca sa ne invete, sa ne modeleze, sa ne transforme asemenea Fiului Sau. Deci haideti sa fim credinciosi, nu necredinciosi!
Dar de de are el nevoie de increderea noastra, de credinta noastra, de iubirea noastra? Pentru ce ne testeaza? Care-i scopul sau, incotro ne indreptam, care este sensul vietii noastre in viziunea lui?
Scopul vietii unui crestin este de a-L cunoaste pe Dumnezeu, pe de o parte, iar pe de alta parte de a implementa continutul teoretic al acestei cunoasteri in viata sa cotidiana in sensul unei justificari a crezului sau. Rezultatul acestui demers inseamna a iesi pe cat este posibil din pauperizarea spirituala si a constientiza ca Dumnezeu este telul existentei umane, ceea ce de fapt confera intr-o oarecare masura eliberarea de legaturile pamantesti si materiale privind inaltarea spre inefabil.
Dar în același timp cei care constitue legătura între Dumnezeu și om, sînt deseori persoane fără un Dumnezeu.iar lăcașurile așa zis sfinte devin bordeluri sau tîrguri unde se vînd suflete. Nemaivorbind de preoții pedofili care violeaza sufletele copiilor, cele mai pure și inocente ființe. Devine complicată decizia de a crede sau a nu crede. Dacă nu există înseamnă că fiecare dintre noi e un Dumnezeu care este liber să facă ce vrea.u vreau ca Dumnezeu, sau mai bine zis biserica să-mi zică ce e bine și ce e rău. Vreau să descopăr singur greșelile mele, vreau să dau o bucată de pîine unui cerșetor nu pentru că așa pot spera de a mă duce în rai, dar pentru că vreau ca acel om să nu moară de foame. Imaginile despre Rai, Purgatoriu, și Iad oferite de către biserică sînt exagerate.Nu cred că Dumnezeu se ocupă cu asemenea chestii mărunte.Or fi oamenii importanți pentru El, dar nu cred că se coboară la tît de umanele răzbunare, pedeapsă, clasificare așa cum nu sunt de acord cu impunerea cu forța a credinței și cu credința din frică. Dumnezeu este telul existentei umane o aberatie mai mare ca asta nu puteai lansa? Daca as crede in ceva inexistent,nu as mai fii in toate capacitatile mintale,scopul vietii omul ii sa caute cat traieste, nu prostia aia de crede si nu cerceta pe cel ce te-a generat.Numai bine!
Un pic de credinta, ceva mai multa responsabilitate si respect, multa comunicare si o gramada mare de dragoste.
"Eu speram sa-mi spui ceva mai neobisnuit despre relatia ta, ceva ce necredinciosii nu au trait" ii spuneai Emei. Hai sa iti raspund eu la asta. Pe 21 noiembrie 2011 casa in care stateam cu chirie a ars in doar o jumatate de ora. Eram rupt de obosit, racit bine, afara era frig, si am stat mai apoi ore in sir afara pina sa gasesc cu sotia mea un adapost. Pina a ars - multime de oameni in jur, care doar priveau, fara sa se implice sa dea o mina de ajutor. In plus, stiam ca trebuie sa o anunt pe sotia mea, care era la job, si nu era tocmai placut, caci nu stiam cum va reactiona. Priveam la lucruri cum erau mistuite de flacari, si ma gindeam cum voi reusi sa repar casa altuia intr-un timp cind stateam destul de prost cu lucrul, in loc sa fac ceva ca sa am eu casa mea. Insa, dincolo de toate astea, de tot ce era in exterior, in sufletul meu se lasase o pace adinca. In loc sa fiu distrus, disperat, in loc sa incep sa ma tem pentru situatia mea, stiam in sufletul meu ca, asa cum alta data Dumnezeu m-a scos din situatii urite, asa ma va scoate si din aceea. Stiam ca este cu mine, si ca nu ma va lasa singur, simteam ca este acolo, si asta s-a vazut mai apoi, toate au mers "snur", atit in ce priveste reconditionarea casei, cit si lucrurile ce le-am primit mai apoi si care au substituit parte din ce am pierdut.
Nu am stiut niciodata cum e sa iti arda casa, vedeam doar cum oamenii carora li s-a intimplat erau disperati (pe buna dreptate), insa nu asta a fost si cazul meu. Dumnezeu e o realitate vie, care ma sustine si psihologic, dar si material, fizic, atunci cind e necesar. Si chestia asta imi da o siguranta enorma ca, orice s-ar intimpla in viata mea, totul se va sfirsi cu bine.
Poate ca te intrebi de ce Dumnezeu nu a prevenit incendiul. Da, putea sa o faca. Si a facut-o. de doua ori am intuit, am simtit ca mi se va intimpla ceva ingrozitor cind m-am mutat in acea localitate. Abia dupa incendiu sotia mea mi-a zis ca si ea asa a simtit, dar ambii am crezut ca e doar o parere. Trist e ca eu am mai fost avertizat asa de Dumnezeu, si, daca luam seama, era bine, mai apoi descopeream cit de urit ar fi fost daca nu luam seama. Asta e, am fost avertizati, dar nu am stiut sa luam seama, nici eu, nici sotia mea. Insa, desi s-a intimpalt acest lucru rau, si in ziua de azi stiu ca a avut un scop bun pe undeva, incendiul a sudat mult relatia mea cu sotia mea, si mai sunt multe alte aspecte benefice.
In a cauta sa Ii implinesc, macar putin, cuvintele. In ortodoxism asta inseamna rabdare, cautarea gandului bun, smerenie, incercarea macar de a-i intelege pe sfinti, pe crestinii care i-au implinit cuvintele.
E relatia ce nu ma va dezamagi niciodata...Ma iubeste si il iubesc; iubirea aceasta e adevarata, si nu se rezuma doar la vorbe, ci si fapte...
Si un animal, un caine spre exemplu, iubeste neconditionat. Este o iubire adevarata, si nu se rezuma la vorbe, ci doar fapte... si este cat se poate de real.
Eu vreau sa inteleg ce anume va face pe voi credinciosi sa credeti ceva ce eu nu pot crede.
Cred pentru ca am dovezi, pe care tu nu le crezi...asta-i tata treaba
El este mereu alături de mine. Când spun "mereu", asta înseamnă nu numai "în marile momente", ci la fiecare pas. Când merg la cumpărături în supermarket, vine şi El să vadă ce cumpăr. Se bucură când cumpăr ceva util, se încruntă când dau banii pe aiureli. Când conduc, e în maşină cu mine. Când vorbesc la telefon, mă aude încă dinainte de a pronunţa cuvintele. El mă ajută, mă inspiră, mă ceartă, mă alungă şi apoi mă reprimeşte în prietenia Lui. Este un sentiment pe care lumea care nu L-a descoperit nu îl poate înţelege, deşi îl poate experimenta.
Cum ai dedus ca ceea ce sustii este realitatea?
Este o percepţie, nu o deducţie. Este o percepţie aproape fizică: o prezenţă o simţi, nu o deduci. Eu Îi vorbesc şi El îmi răspunde.
Pai si in capul meu este o lupta dintre "bine si rau" doar ca eu nu o pun pe seama lui Dumnezeu. Binele este constructiv iar raul este distructiv. Suntem constienti de ce este util si de ce este inutil din propriile experiente. Am experimentat sau am dedus din comportamentul altor oameni binele si raul, necesarul si inutilul, constructivul si distructivul.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
