Pentru toti care acuza atacurile valorilor religioase sau discutiile in contradictoriu pe tema religioasa, am niste intrebari pentru voi:
Cum isi dau seama oamenii ca religia este "ciuma" daca nimeni nu o arata? Aceasta intrebare e special pentru un ateu(se stie el), dar poate raspunde oricine la ea.
Cum vor sti majoritatea oamenilor de contradictiile, imoralitatile si aberatiile biblice daca nimeni nu le arata?
Daca se promoveaza doar o singura varianta, ai de unde alege?
Daca se promoveaza doar partea frumoasa, si nimeni nu arata partea proasta a tot ce inseamna religie(indoctrinare, manipulare, discriminare, etichetare, misoginism, subiectivism, anormalitate, etc), ce impiedica generatia viitoare sa adopte varianta promovata, sau ce-l impiedica pe religios sa-si indoctrineze copilul cu idei preconcepute(subiective)?
Daca nimeni nu ii argumenteaza omului ca este subiectiv, ca greseste, cum isi va da el seama ca gandeste gresit?
Cum se corecteaza o ideologie daca nimeni nu ii arata slabiciunile?
Ce impiedica Biserica sa-si duca planurile la bun sfarsit daca nimeni nu este impotriva?
Pentru hindus "vaca este sfanta" pentru ca intr-adevar ea este sfanta, sau pentru ca asta i-au bagat alti in cap(asta s-a promovat)?

Chiar trebuie sa conduca subiectivismul, sa toleram minciuna, nedreptatea si anormalitatea?

Bună întrebare. Îmi ştii părerea (coincide cu a ta).

Mai în glumă, mai în serios, cam asta se vrea:
http://i.imgur.com/cpa7cxK.jpg

Religia, oricare ar fi ea este gresita prin simplul fapt ca ti se impune ca fiind corecta.
Aici nu vorbim doar de meleagurile noastre.
Dar aceasta religie este experienta de viata a altcuiva, care a hotarat ca pentru el este, mai mult sau mai putin, Raiul pe pamant.
Eu unul sunt adeptul spiritualitatii. Asta insemnand propria experienta de viata, in relatie sau nu cu o Divinitate. Aleg sa cred sau nu. Sau mai corect, imi place sa cred sau nu. Asta bineinteles datorita faptului ca ne informam. Sau asa ar trebui sa fie.
Religiile care nu iti permit sa analizezi si alternativele, clar ofera ocazia unui mare semn de intrebare.
Fiecare este expert intr-un domeniu. Si sunt numerosi cei care imi sunt superiori. Insa in viata mea eu sunt expertul. Nimeni nu poate sti mai bine decat mine care sunt consecintele convingerilor mele.
O persoana iti poate spune ce i s-a intamplat lui daca a procedat intr-un anumit fel. Sau iti poate spune cum stie el ca se va intampla daca vei proceda astfel, din experientele care i-au fost, sub orice forma, relatate.
Insa acelea sunt doar perspective, nu un adevar universal.
Spiritualitatea inseamna sa cercetezi, sa vezi ce simti in legatura cu fiecare lucru si situatie si sa iti formezi un set de credinte propriu.
Setul tau de credinte poate cuprinde, cum e cazul meu si unele care fac parte din vaste religii.
Insa ideea de a accepta o religie ca intreg si a nu critica nicio parte din ea mi se pare o tragedie.
Nicio religie nu este un adevar absolut. Adevarul absolut (in ce ne priveste ca indivizi) zace in noi si propria noastra perceptie. Daca noi ne simtim in armonie cu anumite principii si chiar religii, e bine sa le urmam.
Insa daca nu este asa si o facem de teama oprobiului public, atunci, nu poate fi vorba de o experienta spirituala propriu-zisa.
Actiunile noastre sunt guvernate fie de iubire, fie de teama.
Nu neg faptul ca sunt si momente cand e bine sa ne fie teama, momente critice in viata.
Insa in ce priveste un set de credinte despre o existenta in armonie cu o entitate sau cu un set de principii, consider ca motivatia si forta noastra trebuie sa fie iubirea. Doar iubirea.

Consider tragica ideea de a ne fi frica sa fim pedepsiti.
Daca exista un zeu care ar pedepsi astfel, ar putea doar sa fie zeul meu dusman.
In niciun caz unul care sa imi guverneze si starile de fericire.
Pot accepta ideea ca niste lucruri rele sa se intample pentru ca noi trebuie sa invatam niste lectii. Dar asta nu este un motiv sa ne fie frica. Este un proces normal care ar avea loc, cu o zeitate sau fara.

Mai era o vorba :
- Parinte, daca nu stiam ca fac un pacat, mai era pacat?
- Nu
- Pai si atunci de ce mi-ai spus?

In ceea ce priveste pe hindus, pe crestin sau musulman si nu numai, multa religie se identifica pur si simplu cu traditia.
Traditie care nu trebuie neaparat sa fie pozitiva.

Pe internet am dat peste o poza cu doua flori in ghiveci. Fiecare spunand ca e mai bine in ghiveciul ei. Cam asta e treaba cu religiile. Iti este mai bine unde existi. Insa doar in aparenta.

Cred eu, toate persoanele care au plecat din propria tara si mai exact au observat culturi si seturi de credinte diferite, au inceput sa isi puna intrebari referitor la ale lor.
Doar ca legatura fata de casa si familie cantareste greu in situatia asta. Si de multe ori observi ca ai de ales intre familie si alt set de credinte.
Pentru ca daca ei nu au avut aceeasi pasiune nestavilita pentru un adevar, fie el si doar al tau, nu te vor intelege si nu vor schimba modul lor de a vedea lucrurile.

Eu unul vad o revolta contra Bisericii. Cum cred, au mai fost.
Conform convingerilor mele, faptele de rautate si violenta au domnit si vor continua sa faca asta constant pentru perioade mari de timp. Asta insemnand intr-o escaladare constanta.
Cu toate astea, exista acele momente in istorie cand raul este taiat de la radacina, oamenii nu mai suporta o situatie nenaturala. Si atunci exista sansa unui nou inceput.
Raul va incolti iarasi, insa va aparea sub alte forme. Si cred eu, putin estompat.
Poate, desi nu am prinde noi timpurile alea, se va ajunge la un moment in care binele va incepe sa detina avantajul fata de rau. Si sa escaladeze la randu-i cum a facut-o raul anterior.

Trebuie sa stabileasca fiecare o limita peste care nu accepta sa se treaca.

Amintesc doua citate pentru a incheia :

"Si cu religie si fara, un om bun va face fapte bune iar un om rau va face fapte rele. Totusi, pentru ca un om bun sa faca fapte rele, ai nevoie de religie."

Albert Einstein a spus, la rândul său, ceva similar: "Lumea este un loc periculos pentru a trăi, nu din cauza oamenilor care sunt răi, ci din cauza celor care nu fac nimic pentru a-i opri."

Nu stiu cat de clar in exprimare am fost, pentru ca de obicei nu sunt, insa am speranta ca am reusit sa nu ma abat prea mult de la raspunsurile pe care le doreai.

Din pacate nimic. Orice parinte poate sa-i bage in cap prostii copilului lui fara sa-l poate opri nimeni, iar copilul fiindca e prost crede tot ce i se zice.

Ce avem in comun e ca ne dorim binele.
ne dorim binele orice confesiune am fi.
pacatul e ca vrem ce nu dorim sau dorim ce nu vrem.

Ma bucur ca ti-ai spus parerea in acest sens! Tare mi-as dori sa aflu si parerile altor utilizatori care evita sa discute pe aceasta tema. Consider ca nu ar trebui sa existe tabu, e necesar sa comunicam orice. Prin comunicare ne putem corecta. Mai multe pareri insemna mai multe idei, mai multe aspecte in analiza lucrurilor. Nu-mi place nici prea multa siguranta(acolo unde nu se potriveste), dar nici prea multa incertitudine. Cat priveste acest subiect, exista incertitudine(chiar lasitate) din belsug(nu e cazul tau, tu tocmai mi-ai demonstrat ca nu ti se potrivesc, nu prea). Noi ne construim realitatea, noi le-am dezvoltat.

Imi place raspunsul tau, desi eu vad putin diferit unele lucruri. Am sa comentez doar doua afirmatii...

"Nimeni nu poate sti mai bine decat mine care sunt consecintele convingerilor mele." - Poate in cazul tau este valabila afirmatia(nu exclud), dar sunt convins nu e valabil in cazul tuturor pentru toate convingerile lor. Cu siguranta propria persoana cunoaste cel mai bine aspectele, ceea ce a experimentat si l-a marcat, insa nu tot timpul cantareste si intelege bine. "Hindusul" e convins ca vaca este "sfanta", insa nu poate constientiza adevaratele efecte care i-au determinat acea convingere.

"Daca noi ne simtim in armonie cu anumite principii si chiar religii, e bine sa le urmam." - Nu stiu ce-ai vrut sa zici prin asta, posibil cu totul altceva decat inteleg eu din ea. Mie imi pare a egoism. Nimeni nu e centrul universului, trebuie sa privim si in afara noastra... la rezultate.

Inca ceva. Nu cred ca mai este nevoie de revolte(cel putin privind religia), ci doar de alta mentalitate, iar eu cred ca mentalitatea se poate schimba prin comunicare si informare. Generatiile viitoare vor adopta ceea ce se promoveaza mai mult, sau eventual vor alege din ceea ce le este pus la dispozitie(argumente pro si contra). Normalul este ceea cu care suntem obisnuiti.

Eu unul gasesc veridice aceste cuvinte ale lui Immanuel Kant :,, Inteligenţa unui individ se măsoară în cantitatea de incertitudini pe care e capabil să le suporte. ''
Daca eu cred ca nu stiu suficient de multe despre un lucru, prefer sa nu dau verdicte.
La ce ma refeream este ca e nevoie de si de un cult al individualitatii, nu poti sa iti calci constant in picioare convingerile de dragul celorlalti tu crezand in continuare ce credeai inainte. Ori ii vei trimite la plimbare ori vei realiza ca macar in unele aspecte au avut dreptate si astfel incepi sa vezi lucrurile un pic dinferit.

La armonia aceea ma refeream in ideea in care simtim nevoia totusi a unei religii sau a unui set de credinte moraliste. Iti vei fi format propriul tau set de valori, chiar daca uneori cineva iti va arata ca poti gresi. Depinde de tine daca esti dispus sa asculti si sa inveti din greseli. Sau te crezi centrul universului si orice ar zice altcineva, o iei ca pe un afront.
Multi nu stiu sa faca diferenta intre critica asupra unei idei si critica asupra a cine esti tu ca om. O iau personal si au impresia ca le esti antipatic.

In ce priveste o posibila revolta, noi romanii actionam mai mult in baza sentimentului de frica decat de iubire, armonie cu ce avem in jur. Si atunci traditia intotdeauna va fi mai la indemana decat inovatia. Iar cand vom avea vadit de ales intre paine si religie, va fi foc.
Singurul motiv pentru care asta inca nu se intampla este ca oamenii cerebrali care nu au foarte dezvoltata latura emotionala sunt foarte descurcareti si gasesc moduri in care sa pacaleasca guvernul si societatea in care traiesc.
Atunci cand societatea merge mai prost, saracii si persoanele emotionale au de suferit. Nu persoanele pragmatice. Acelea se vor descurca intotdeauna. Vor gasi solutii.
Insa atunci cand guvernul se va lacomi intr-atat incat nici ei nu vor mai avea solutii, nu stiu ce se poate intampla.

Si eu gasesc adevarata afirmatia lui Kant. Si eu sunt plin de incertitudine, insa unde nu este cazul ea nu trebuie sa fie. Incertitudinea poate fi confundata si dictata foarte usor de slabiciuni, de frica. Incertitudinea mai poate fi produsul unui rationament gresit, a adoptarii preconceput a unor idei, care omului ii conditioneaza gandirea. Exemplu: Un crestin convins nu isi poate explica realitatea fara "Satana", un anumit hindus nu isi poate explica realitatea fara ca vaca sa fie sfanta. Fac parte din modul lor de-a gandi, e normalul lor, fara nu se mai leaga, lipseste ceva. Daca rationamentul nostru e conditionat de aspecte subiective, de deseuri, incertitudinea si confuzia va exista si acolo unde nu e cazul, care la randul lor pot provoca slabiciuni.

Adevarat, insa totul se poate anticipa, evita, inclusiv caracterul nostru care ne determina sa "actionam mai mult in baza sentimentului de frica decat de iubire". Si frica se poate dezvolta, si caracterele se pot sensibiliza, totul depinde de "hrana", informatie si experimentare. Religia cu asta se ocupa, limiteaza si dezvolta slabiciuni.
Conteaza cum si cat ne implicam, ceea ce promovam si sustinem. Religia(crestinismul) este in scoli, iar ea nu este nici un fel de stiinta. Se putea evita asta, insa din cauza nepasarii, incertitudinii si slabiciunilor nu s-a evitat. Ne conduce subiectivismul. Slabiciunile si incertitudinile noastre ar trebui sa fie doar din motive realiste, nu produsul superstitiilor.

Stii cum se spune, istoria e scrisa de invingatori...