Perceptul religios care spune să nu-i judecăm pe alțíi, ce vrea să însemne?
Să ne facem că nu vedem ce fac alții?
Să nu comentăm ce fac alții?
Sau ce? Care e ideea?

~Perceptul religios care spune să nu-i judecăm pe alțíi, ce vrea să însemne? Să nu comentăm ce fac alții?~

e ca-n reclama aia: păi vezi că știi?

Nu înseamnă a nu evalua comportamentul altuia ci a nu pune etichete și a nu disprețui cu atitudinea: eu niciodată nu as fi capabil de asa ceva, e inferior mie, e iremediabil moral.

Inseamna sa accepti oamenii asa cum sunt, cu greselile lor. Sa nu gandesti rau despre ei si sa incerci sa-i intelegi.

Deci e un fel de nu vedem, nu ne pasă, nu ne interesează.

Păi a judeca comportamentul cuiva nu înseamnă a pune etichete sau a disprețui.
Poate însemna doar a constata pur și simplu.
Dacă spui despre cineva "Băi frate cât bea ăsta, o să-și distrugă ficatul". Asta ce e? Judecată, etichetă, dispreț sau doar o constatare?

Ca o completare, am spus așa ceva despre cineva, și am primit replica "Treaba lui, cine ești tu să-l judeci?"

Adica sa nu judeci ce fac alții, sa ii lași sa facă ceea ce simt sau ce vor, și chiar dacă păcătuiesc și greșesc, nu trebuie judecați, ca numai ei știu ce e în sufletul lor. Spre ex, vad un om care tipa la soția lui. N o sa gândesc în inima mea "ba da ce prost e asta, cum sa tipi la o femeie? E animal, nu alta". O sa ma gândesc ca nu știu ce e în familia lui, și el poate de obicei are grija la modul în care se comporta cu soția lui dar poate fix atunci i-a scăpat un strigat la ea, nu trebuie eu sa judec. Asta a fost un ex banal, dar sunt multe altele

Și nu ajungem tot la nu ne băgăm, nu vedem, nu ne pasă, nu ne interesează?

E o simpla contradictie scrisa de niste oameni de acu' 2000 de ani care nu intelegeau etica atat de bine din cauza ca pe vremea aceea cultura, etica si toate cele erau la un nivel mai putin dezvoltat decat cea din ziua de azi.
Contradictia asta de a nu judeca pe altii, se refera la a observa,calcula, si eventual expune gandurile omuli asupra actiunilor altor persoane, mai exact cu scopul de a permite orice fara a comenta, certa sau blama vreo persoana indiferent de cum este sau de ceea ce face, insa in realitate nu exista asa ceva, toti cantarim actiunile noastre cat si a celor din jur si ne place sa ne exprimam punctul de vedere asupra lor, chiar daca este pozitiv sau negativ.
Deci e gresit sa zici sa nu-i judeci pe altii.
Oamenii trebuie judecati pentru faptele lor.
Daca nu am judeca pe nimeni sau un sistem sa tina oameni sub control, lumea ar luao razna fiecare ar face dupa capul lui.
Nu ar mai fii ordine. Ne-am intoarce la stadiul de jungla.
Orice persoana umana inzestrata cu constiinta are obligatia de a-si folosii gandirea si liberul arbitru pentru a judeca in primul rand propriile fapte, cat si pe ale celor din jur, pentru ca persoanele sa isi exprime ceea ce simt intre ele, si astfel In acest in felul acesta se va ajunge la comunicare, intelegere, acceptare, pace si in final la cooperare, lucru impreuna, pentru a putea co-exista ca si specia.
Iar opusul este ne-intelegere, ne coperare pana la stadiul de extinctie cand ne-am vana unul pe altul, ar fi o jungla.

Ne pasa, ne putem ruga pentru acea persoana sau sa ii spunem ca e greșit ceea ce face, dar nu avem noi dreptul sa o judecăm. Vedem ca face ceva greșit, ii spunem și ne rugam pentru ea. Asa ar trebui sa decurgă lucrurile

Chestia e că și nepăsarea față de semeni e o atitudine condamnabilă religios.
Atunci, calea de mijloc care ar putea fi?

Dacă vezi că face ceva... doar vezi.
Dar când spui că vezi că face ceva greșit, asta înseamnă că deja l-ai judecat. Pentru că el poate considera că nu e greșit ce face.

Da, insa nu vorbesc in termeni religiosi, pentru ca termenii religiosi mereu vor sa faca referire la aceleasi lucuri (credinte personale, a face fapte bune etc desi baza religiei are scop unificarea oamenilor, tot oamenii au adaugat, sau exagerat cu imunerea acestor lucuri prin zeitati sau extremitati violente pentru a se ajunge la pace. infine)
Daca ar fi sa vorbesc in termeni religiosi, atunci este clar ca nepasarea, sau ignoranta este un pacat conform religiei, un lucru mai putin condamnabil in socitatea in care traim insa cu un imact enorm asupra speciei.
Din cate stiu ignoranta provine tot din interior si are anumite motive precum:
frica, ura, invidia, ne intelegerea, plictisirea, incapatanarea, si in principiu egoism-ul, ca efectiv persoanele ignorante sunt egoiste, se gandesc doar la ele.

Pai dacă știi ca acel lucru e greșit, nu înseamnă că îl judeci. E normal ca iti dai seama ca acel lucru e greșit, dar el poate nu știe sau poate nu se poate lăsa de lucrul ala. Dacă ii zici, ii vrei binele și încerci sa îl îndrepți. Dacă îl vezi ca înjura nu o sa i zici ca e golan (asta ar fi judecata), ii zici "am auzit ca tot înjuri, nu e bine ceea ce faci. Nu mai bine încerci sa nu mai faci?" sau ceva de genul, dar nu, nu îl judeci

Se referă la a nu judeca cu răutate, a nu ponegri doar de dragul de a ponegri și alte lucruri din aceeași sferă.
Poți să-ți da-i cu părerea despre faptule cuiva, îl poți îndruma, poți da sfaturi, dar în bună credință.

Sa nu iei lucrul lui Hristos Dumnezeu, care este judecata. Sa nu spui, precum fariseul de la Templu: "Nu sunt pacatos, ca acest vames!" sau ca fariseii catre orbul din nastere vindecat de Hristos: "In pacate te-ai nascut tot, si tu ne inveti pe noi?" (Ioan 9, 34). Sa nu spui: "Asta se duce in rai si asta se duce in iad. Asta se mantuieste si asta nu se mantuieste."

Ba sa-ti pese in sensul ca daca poti sa aduci omul pe calea buna, sa o faci. Dar fara sa-l critici. Doar sa-l indrumi.

Aici e o problemă. Pentru că nu întotdeauna un om consideră calea cea bună ca fiind ceea ce crezi tu că e calea cea bună pentru el.
Și atunci, orice încercare a ta, chiar și numai verbală, de a-l îndruma pe "calea cea bună" el o simte ca pe o intruziune. O intruziune rezultată din faptul că îl judeci. Că analizezi aspecte ale vieții lui.
Mi s-a întâmplat de multe ori să pic în situații de genul ăsta.

Pai unde simti ca nu ai sanse sa fi inteles si ascultat, nu te bagi. Doar acolo unde oamenii sunt deschisi in a-si vedea greselile si a le indrepta.

Biblia îți răspunde:
Ioan 7:24; Iacov 2:1-4
Romani 14:1-5
Iacov 4:11, 12
După cum vezi nu este UN răspuns simplu la pocunca "să nu judecați ca să nu fiți judecați" pentru că Biblia trebuie înțeleasă ca întreg și după cum observi porunca se referă la anumite domenii.

Este posibil ca cineva să creadă că porunca aceasta ne spune să renunțăm la orice formă de critică. Nu este așa, doar câteva exemple:
1Corinteni 6:1-8
Matei 18:17

Ideea este să nu judecăm pentru a înjosi și să criticăm cu scopul de a-l ajuta pe celălalt.

Mai degrabă cred că se referă a nu disprețui, a nu lua în derâdere faptele oamenilor oricât de blamabile ar fi ele căci cu măsură cu care judecam, acuzam, blamam, cu aceași măsură ni se va judeca. Să nu ne pripim în a pune etichete oamenilor sau faptelor până nu cunoaștem bine circumstanțele, motivele, motivațiile lor. Am și o vorbă personala: Nu judeca niciodată pe nimeni! Poți comite aceleași greșeli.

"Judecatul" ăsta e ambiguu rău de tot.
Am fost de mai multe ori acuzat că "judec", când de fapt, emiteam doar o simplă constatare. Fără dispreț, fără derâdere, fără a blama.

Depinde cum percepe persoana respectiva. Unii nu-s capabili sa accepte critici constructive datorita stimei lor de sine scăzută.

A nu judeca înseamnă a nu condamna. Nu te faci ca nu vezi ci daca vezi pe cineva gresind nu îl condamni, nu te faci judecatorul lui. Pur și simplu te rogi pentru el ca Dumnezeu sa-l miluiasca asa cum si tu vrei sa fii miluit.

Al judeca cred ca inseamna ai da pe fata partile rele,, omul acela e betiv, aia e cu.a, ala e hot etc."Cred ca ar trebui ajutati acesti oameni spunandule intr-o forma frumoasa ca nu e bine ce fac.

Cum rămâne cu judecătorii ăștia de prin tribunale? Că ei asta fac, judecă?

Toți ajung în iad.

Dumnezeu e judecatorul suprem, astfel cand judecam alti oameni, respectiv, cand ii osandim, ne punem impotriva lui Dumnezeu care e singurul drept si in masura sa judece.
Doar cel fara de pacat are dreptul de a judeca si daca stai sa te gandesti asta e un lucru minunat.
Daca ar fi dupa mintea omului, care e limitata si neinteleapta ar ucide cu pietre o femeie desfranata, pe cand cel drept a spus sa nu puna mana pe piatra decat cel fara de pacat.
I-a dat viata inapoi, chiar de a gresit. Si i-a redat libertatea de a trai, o a doua sansa.
Cu totii gresim si cand suntem pusi in pozitia de a fi judecati, cu totii ne dorim o a doua sansa. Daca ar fi doar dupa mintea omului, am pieri la prima greseala.
Dar noi nu avem dreptul asta, pentru ca toti facem greseli.
Cine isi doreste un judecator rau si nemilos? Ce lucru frumos este ca judecatorul suprem este cel care iarta si iubeste pe oricine oricat a gresit. II arata unde a gresit si ii ofera darul de a trai in continuare.
Ideea in sine este ca daca iti vezi de treaba si nu judeci oamenii, nu le dai sentinte dupa propria ta judecata, la randul tau nu vei fi judecat de altii.
In realitate, cu totii vom fi judecati, dar una este sa te judece un om si alta e sa te judece un Dumnezeu milostiv care iti vrea doar binele. Ca o paralela, una este sa ai un parinte care te bate daca ai gresit si alta este sa iti spuna frumos ce ai gresit si de ce nu este bine ce ai facut si care te iarta si iti ofera blandete si intelegere.

Oricât de frumos i-ai spune unuia, în intenția de a-l ajuta, tot va considera că-l judeci, că-ți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala și că nu-ți vezi de treaba ta. Deci?

Da ai dreptate, e greu!