Eu am întâlnit toate tipologiile astea de credințe și ți-aș putea spune următorul lucru strict pe baza tangențelor avute cu aceste persoane.
Agnosticii consideră că nu se poate dovedi nici că există nici că nu există vreo divinitate. Nu au nicio credință concretă, ci doar trăiesc cu problematica asta dacă există sau nu o divinitate. Dacă stau să mă uit bine la termenul "agnosticism" observ că este antonim cu termenul "gnosticism" iar gnosticism înseamnă cunoștință care pune mai degrabă accent pe latura metafizică a lumii deci agnosticism înseamnă materialism și nimic spiritual.
Panteiștii îl asimilează pe "Dumnezeu" cu natura. Ei consideră că natura este sursa tuturor lucrurilor deci au oarecum o perspectivă monoteistă asupra acestei credințe pentru că un "Dumnezeu" unic nu există decât în religiile evreilor. Cred că și wiccanii ar putea intra în categoria asta pentru că și ei acordă o importanță deosebită naturii. Aș zice că panteiștii sunt mai receptivi la latura metafizică a lumii decât agnosticii și deiștii.
Deiștii nu cred în nimic concret. Credința lor în principal se bazează pe *posibilitatea* existenței a cel puțin o divinitate supremă, fără să se identifice cu vreo religie sau vreo credință majoră.
RAY întreabă:
RAY întreabă:
kaynmaincallme întreabă: