Plecand de la faptul ca Isus nu este Christosul (a se vedea explicatia din intrebarea mea precedenta)
Ce valoare credeti ca poate avea Noul Testament din moment ce acest Testament este scris de cei vizati in acest verset din Biblie" la 2 Corinteni 11: 13
"Oamenii aceştia sînt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, cari se prefac în apostoli ai lui Hristos".

Serios glumesti?
Pai Biblia este un tot unitar si nu o culgere de texte impartita in 66 de carti?
Biblia se citeste si se INTELEGE in contextul ORIGINAL. adica contextul in care Dumnezeu "a inspirat" rabinii sa scrie textul sub supravegherea atenta a Duhului Sfant, si nu in contextul unor sarlatani care au vrut sa-si "traga" o religie noua, fara Dumnezeu!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Si te pomenesti ca vrei sa te cred asa a proasta si fara argumente doar pentru ca este scris... pe forum?
Hallo, eu nu sunt credincios deci NU pot crede nimic asa a proasta, deci vreau dovezi, tot asa cum ti-am dat si eu o dovada biblica prin care mi-am argumentat afirmatia!
E clar?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Corespondezi cu Domnul Cornilescu? Aa, stai. Nici in el nu crezi. E anonim.

Tu negi existenta lui Dumnezeu sau negi si posibilitatea existentei unui Dumnezeu? Mi-e mila de tine, sincer. Vad ca te agiti cam mult pe temele astea, si vad intrebarile tale fara sens, aproape amuzante, pe care aproape nimeni nu le onoreaza cu un raspuns. Nu raspunde nimeni pentru ca ceea ce postezi e fara noima, nu pentru ca nu ar sti nimeni. Tot ce faci e sa presupui.

Acuma, Moisie, 98% dintre oameni, intr-o medie de viata, ajung la concluzia ca acolo, undeva, exista o fiinta superioara, perfecta. Nu inteleg ce vrei sa faci tu. Vrei sa te convingi ca nu exista Dumnezeu, sau vrei sa convingi pe altii de acest lucru? In ambele cazuri ai fi ipocrit.

Tin minte ca am mai avut discutii cu tine si in trecut, si ai ramas in pana de idei destul de repede. Eu iti explic, iti spun, dar omule, nu pot sa-ti impun. Tu pur si simplu, cand cineva iti spune ceva, respingi cu desavarsire, ca si cum tu detii adevarul absolut si nu e nici o posibilitate sa te inseli. Mai si jignesti pe deasupra.

Nu poti accepta ca oamenii gandesc diferit? Nu poti sa interactionezi cu ei, sa impartasesti niste pareri, in cuvinte frumoase care sa nu implice "prost" "incult" sau verbe la imperativ cum e "Ai inteles?!" sau "E clar?". Toate astea denota lipsa de inteligenta si instabilitate in psihicul tau. N-ai cum sa impui autoritate in viata (cu atat mai putin pe internet). E imposibil. Nimeni nu se teme de tine. Din potriva, te lasa in legea ta. Asta facem noi, lasam insultele si lipsa de respect pentru oamenii mai putin inteligenti.
Bun. Asta asa, ca o lectie de cultura civica.

Eu ti-am spus clar ca voi fi scurt. Am fost scurt si ti-am spus de ce argumentul tau este nevalid. Hai sa dezvoltam, daca nu esti multumit.
Tu ai inceput cu "Pornind de la faptul ca Iisus nu era si Hristos". Eu stiu ca ceea ce ai spus tu nu este adevarat. Daca tu ai pornit de la un lucru neadevarat, atunci concluziile tale si tot ceea ce urmeaza sa spui nici nu ma mai intereseaza, pentru ca sunt lucruri eronate.

Acuma sa-ti spun de ce Iisus este si Hristos.
Numele de "Iisus" inseamna Dumnezeu Mantuitorul. Iisus inseamna in limba ebraica Mantuitor si numele acesta i se potriveste in chip desavarsit, caci El e intr-adevar Mantuitorul lumii. Si i se potriveste atat de desavarsit pentru ca nu l-au dat oamenii, ci ingerul, la porunca Tatalui Ceresc, Care a stiut de mai inainte ce lucrare va savarsi Fiul Sau in lume.

"Si ea va naste Fiu si vei chema numele Lui: Iisus". Si ingerul arata indata si pricina acestei numiri: "Ca Acesta va mantui pe norodul Sau de pacatele lor" (Matei 1, 20-21).
El nu e numai un oarecare mantuitor, ci Mantuitorul, in intelesul desavarsit al cuvantului.

Numele "Hristos" inseamna "Uns". La evrei, unsi se numeau preotii, proorocii si imparatii, pentru ca la intrarea in slujba erau unsi cu mir, care inchipuia darul Sfantului Duh. Dar aceia erau numai chipuri ale adevaratului Uns, primeau numai o parte din puterea Duhului Sfant, ca ajutor pentru slujba lor. Hristos, insa, primeste pe Duhul Sfant insusi. Hristos nu e un om purtator de Dumnezeu, ci Dumnezeu intrupat; El nu e uns ca un prooroc prin lucrarea (energie), ci prin prezenta intregii persoane a ungerii in El.

Noi insa avem decat mai putin insa si o picatura din harul acela e prea mult. Deci Iisus este Unsul sau Hristosul, in intelesul desavarsit, nu numai unul dintre multi unsi, sau hristosi oarecare. El este arhiereul, imparatul si proorocul cel mai inalt, adevaratul arhiereu, imparat si prooroc si izvorul a toata arhieria, conducerea duhovniceasca si proorocia. Precum vedem, si numele de Hristos i se potriveste in chip desavarsit, caci nici pe acesta nu l-au dat oamenii, ci ingerul, care a spus pastorilor: "Iata vestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca S-a nascut voua astazi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David" (Luca 2, 10-11). Insusi Iisus spunea despre Sine ca a avut ungerea Duhului Sfant, cum de altfel graise despre El si proorocul Isaia (61, 1): "Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns a binevesti saracilor..." (Luca 4, 18).

In regula, acuma sa-ti spun cateva lucruri despre lume si despre creatie. De aemenea o sa includ cateva argumente ale existentei lui Dumnezeu atat de populare, si pe care se pare, nu le stii. Nu fac asta din ipocrizie, sa arat ca eu stiu, ci o fac din dragoste. (chiar daca tu nu crezi asta). Ce urmeaza sa spun nu are legatura cu intrebarea ta. Le scriu doar sa-ti arat cateva lucruri. Pentru ca asa imi place mie, sa ajut oameni.

Omul a incercat dintotdeauna sa-si explice realitatile. Si aproape de fiecare data, se ajunge la aceeasi concluzie: "Trebuie sa fie un Creator".

Un prim argument ar fi cel istoric. Adica deducerea existentei lui Dumnezeu din universalitatea ideii de Dumnezeu, idee care exista la toate popoarele si in toate timpurile. Deoarece ideea de Dumnezeu exista la toate popoarele, acest argument s-a numit "a consensu gentium", caci se bazeaza pe consensul tuturor popoarelor. Cicero spunea : "ceea ce este admis de toti, nu se poate sa fie fals, pentru ca trebuie sa aiba radacina în însasi fiinta omului".

S-au adus obiectii împotriva acestui argument, spunandu-se ca asa cum au disparut unele superstitii sau credinte dupa ce s-a reusit explicarea lor prin stiinta, asa si credinta în Dumnezeu va disparea când oamenii vor reusi sa explice toate fenomenele pe baza stiintifica. Insa acele credinte desarte si superstitiile n-au avut caracterul de credinte universale, ca ideea de Dumnezeu, ci au fost legate de un loc si un timp anume.

Un al doilea ar fi cel cosmologic. Sau cel ce implica maretia universului ce "urla" mana Creatorului.
Se bazeaza pe principiul cauzalitatii, sustine existenta lui Dumnezeu prin faptul ca aceasta lume marginita trebuie sa aiba o cauza intr-o existenta absoluta, vesnica, necauzata de nimeni, ultima cauza a intregii existente. Argumentul cosmologic este cel mai vechi argument, fiind cunoscut inca din filosofia greaca. Aristotel spune : "Dumnezeu, care nu poate fi vazut de nimeni, se vadeste în lucrurile Sale". În psalmul 18, 1 gasim : "Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria." Iar sf. apostol Pavel zice : "cele nevazute ale lui Dumnezeu se vad de la facerea lumii, intelegându-se din fapte … " (Romani 1, 20). Acest argument este sustinut si de filosoful Leibniz.

Al treilea argument se refera la cauzalitate. Sau argumentul cauza-efect.
Experienta si ratiunea ne arata ca lumea este o insiruire organizata de cauze si efecte. Orice lucru, orice fenomen, este efectul unei cauze care l-a produs, dar poate fi si cauza unuia pe care-l produce. Insa nu este posibil ca un lucru sa fie propria sa cauza, pentru ca totdeauna cauza este anterioara efectului. Apoi nu putem merge la infinit din cauza în cauza, ci trebuie sa ne oprim la o prima cauza, care nu mai presupune o alta. Existenta acestei prime cauze se impune cu necesitate. Aceasta prima cauza o numim Dumnezeu. La acelasi rezultat ajungem si daca urmarim cauzalitatea în regnul animal, vegetal, uman, ori în lumea anorganica.

Al patrulea argument poate fi numit si al miscarii.
A fost formulat de Aristotel. In Evul Mediu i s-a dat o mare importanta, în special de Toma de Aquino. Conform acestui argument, tot ceea ce se misca nu se misca de la sine si prin sine, ci se misca prin altul. Asadar un lucru misca pe altul, dar ratiunea impune un prim miscator (" primum movens "), un prim motor care a introdus miscarea in lume. Acesta nu a fost miscat de altceva, si nu poate fi decat Dumnezeu. Sa stii totusi, ca Aristotel intelege miscarea nu in sens restrans, ci în cel mai larg sens, ca orice devenire, orice transformare, orice trecere de la o stare la alta. Materia nu poate fi originea acestei miscari, care are totdeauna o directie. Apoi in univers nu exista un punct fix de la care sa fi început miscarea, caci universul nu are un centru de forta.

Nici teoria expansiunii continue a universului sau cea a marelui bum numit " bing-bang " nu-i poate gasi un centru de forta. In concluzie, nu exista in lume o prima cauza care sa miste totul; dar miscarea din lume pretinde o astfel de cauza, fara de care ea ar ramane inexplicabila. Aceasta prima cauza miscatoare, acesta energie neconditionata de nimeni si de nimic este Dumnezeu.

Al cincilea argument, sau argumentul evidentului sau ordinii as spune eu.
Acest argument dovedeste existenta lui Dumnezeu prin ordinea, armonia si finalitatea care exista in lume. Putem astfel constata ca, cu toata imensitatea si complexitatea lui, universul e un mecanism care functioneaza perfect, supunandu-se anumitor legi, si in el domneste ordinea, nimic nu se petrece la întamplare. Mersul lui regulat de milioane de ani si frumusetile pe care le contine nu se pot datora intamplarii, ci trebuie sa aiba un autor, o fiinta inteligenta, atotputernica, care a organizat universul si lumea, încat fiecare parte componenta sa-si împlineasca scopul sau. Acest argument a fost folosit de numerosi Sfinti Parinti si filosofi; Sf. Irineu (spre exemplu) zice : " ordinea lumii vesteste pe cel ce o conduce ", iar filosoful Kant afirma ca acest argument merita sa fie pomenit totdeauna cu respect : "el e cel mai vechi, cel mai clar si mai potrivit cu ratiunea omeneasca". Acest argument a fost atacat de cei ce afirma ca ordinea din univers se datoreaza întâmplarii.

Atentie! Mai usor putem concepe ca dintr-un sac plin cu litere pe care il golim la intamplare sa apara scrisa o pagina din Biblie, dacat sa afirmam ca frumusetea lumii se datoreaza hazardului.

Si ca un ultim argument, ma refer aici la ordinea morala de care dispunem noi toti.
In orice timp, loc si societate, oamenii au trait respectand anumite principii, obiceiuri si legi morale, care se reflectau in propria lor constiinta. Astfel întotdeauna omul a putut deosebi intre bine si rau, drept si nedrept, permis si nepermis, avand convingerea ca binele trebuie facut iar raul evitat. Aceasta lege, legea morala naturala, este daruita (impartasita) omului in actul creatiei. Sf. Apostol Pavel pune ca e "înscrisa în inima omului" ( Romani 2, 15), iar Cicero zicea : "legea morala e ceva vesnic, dupa care trebuie sa se conduca lumea; ultima ei temelie e Dumnezeu, care porunceste si opreste, si acesta lege e asa de veche, ca Duhul lui Dumnezeu Insusi". Kant pretuia foarte mult acest argument : "este firesc ca în lume virtutea sa aiba ca rasplata fericirea, iar pacatul, viciul, sa fie rasplatit cu nefericirea. Dar în lumea acesta, acest raport nu se realizeaza mereu. Mintea noastra pretinde existenta unei alte lumi, în care virtutea sa fie mereu rasplatita, iar raul, viciul, pedepsit. Insa pentru a se realiza acest raport, in acea lume trebuie sa fie un judecator atotdrept, care sa rasplateasca pe fiecare dupa faptele sale". Iar acest judecator nu poate fi decat Dumnezeu.

Am sa mai incerc sa mai raspund la intrebarile tale si in viitor si sper din tot sufletul ca nu o sa prinzi ura pe ceea ce am spus, crezand ca am zis ceva cu rautate. Sper ca am acoperit destul de bine subiectul, pe baza intrebarii tale; de asemenea, sper ca micul "bonus" pe care l-am adaugat discutiei sa nu fie interpretat gresit (ma refer la intentie).

Pot sa-ti spun de ce Crestinismul este religia adevarata, dar deja cred ca am scris prea mult. O lasam pe alta data. Noroc Moisie.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu te preocupa tu de persoana mea ci incearca sa raspunzi argumentat la intrebarea din titlu, asta daca esti capabil sa o faci, ca daca nu raspunzi dar ataci persoana mea, te dau pe ignore asa cum am facut cu toti trolli.
Nu este suficient sa stii tu ca Isus este UNS ci mai trebuie sa dovedesti macar cu argumente biblice faptul ca Isus a fost UNS, cand si in ce functie, pina cand o sa scrii tu o noua Biblie in care o sa treci si aspectul acesta.
- Numele lui Isus, adica cel de Yehoshua, se traduce cu Dumnezeu ESTE mantuitorul, si asta desfinteaza faptul ca dulgherul Isus ar fi mantuitorul, deci traduci fie gresit fie in mod mincinos pentru ca numele de Isus NU inseamna mantuitor, ci Dumnezeu ESTE mantuitorul! (M-am repetat pentru ca si tu ai repetat de doua ori aceeasi minciuna)!
- Eu sunt o persoana deschisa la dovezi si la rationalitate, si multe intrebari le pun ca sa vad daca primesc raspunsuri documentate pe care sa le accept, dar nu pot sa accept minciuna chiar daca este prezentata ca adevar divin.
Si ca sa nu ma insel si nici sa insel pe cineva, m-am documentat asupra Bibliei si a interpretarii ei in religia originala in care a aparut, pentru ca nu-i asa, ea a fost inspirata de Dumnezeu RABINILOR care au pus-o pe hartiw sub atenta supraveghere a Duhului Sfant, asa ca nu inghit minciunile crestinilor care i-au schimbat intelesul astfel incat sa convina acestei inventii religioase facuta de niste sarlatani.
- Nu discut din principiu probleme stiintifice cu credinciosii care stau cu fundul intors catre stiinte, prefer sa discut cu ei detalii si valoarea dovezilor despre Creatie, si ghici ce, nici macar crestinii nu au dovezi ca sa isi sustina minciuna, si isi inchipuie ca rapunsul se poate afla atacand stiinta.
- Da! Crestinismul este o adevarata religie, pentru ca religiile vin de la oameni si nu de la Dumnezeu, si oamenii mint ca sa-si apere un interes, asa ca si religia crestina este cu adevarat o minciuna, asa cum sunt toate religiile!

Răspunde

Raportează

Evaluează

De unde ai tras toate concluziile astea daca nu ai citit? Din nou, presupuneri. Cel frustrat, scuza-ma ca-ti spun, esti tu.
Daca nu esti in stare sa intelegi ce am scris acolo, te rog nu mai scrie degeaba. Ma doare-n cot de ce spui tu, atata timp cat sunt pure fantezii.
Nu sunt in stare sa-mi apar ideologia? Prietene iti raspund la orice intrebare oricand si oriunde. Iti arat prostiile pe care tu le crezi adevarate, ca fiind o adunatura de idiotenii. Si iti arat cat de alterata e gandirea ta. Acuma, te rog, lasa-ma ca ma pot lipsi de toata adunatura ce considera ca detin adevarul universal. Disparu cu ideile tale pagane si fara nici o baza, iar pe viitor nu mai epuiza singurul neuron care ti-a mai ramas, care e si asa plin de furie, ura, mandrie si aroganta.
Minte multa iti doresc sa dobandesti. Cheers!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Raspunsul meu e da.
Nu sunt pagan, nu sunt ateu. Nu sunt nimic din ceea ce cunosti. Sunt mult prea sus pentru cei ca tine, de neatins. Bucura-te de mocirla in care esti. Si fie-le corbilor de folos!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Raspunsul la ce? Ca toate intrebarile mele au fost retorice.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ai fost atat de "scurt" si te-a pasionat atat de mult incat nu te mai termini. Din tot ce ai scris (oricum nu a citit nimeni) rezulta doar ca te frustreaza enorm cand cineva arunca cu rahat in religia ta de ....ma''ntelegi, jupane?
Asadar, obisnuieste-te cu tone de...
Daca nu esti in stare sa-ti aperi ideologia cum trebuie, paraseste-o. Daca vrei s-o aperi cum trebuie mars la cursuri de specialitate, studiaza limbile moarte si nu mai improsca rahat pe aici! Am fost "scurt"?

Răspunde

Raportează

Evaluează