Dacă Hristos nu ar înviat, sacrificiul Său pentru păcatele noastre nu ar fi fost suficient (1 Corinteni 15:16-19). Învierea lui Iisus a demonstrat că moartea Sa a fost acceptată de Dumnezeu ca răscumpărare sau plată pentru păcatele noastre. Dacă El ar fi murit pur şi simplu şi ar fi rămas aşa, aceasta ar fi arătat că sacrificiul Său nu ar fi fost îndeajuns. Ca rezultat, credincioşii nu ar fi fost iertaţi de păcatele lor şi astfel ar fi rămas veşnic morţi după momentul pierderii vieţii pământeşti (1 Corinteni 15:16-19) – şi nu ar exista nici un fel de viaţă veşnică (Ioan 3:16). "Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi" (1 Corinteni 15:20). Hristos a înviat dintre cei morţi şi El este primul rod în ceea ce priveşte învierea noastră.
Evident pentru ca Isus s-a sacrificat ca o vita pentru noi!
Pentru ca pana la Isus au fost doar prosti IRATIONALI ca Platon, Socrate, Aristotel si multi alti.
Noroc ca dupa Isus nu au mai fost asemenea "prosti" timp de peste 1500 de ani, si asta este intr-adevar marele merit al lui Isus si mai ales al faptului ca a fost arestat, judecat si condamnat si executat ca un talhar langa alti talhari!
Ai perfecta dreptate.sus a venit sa faca ispasire. El stia ce i se va intampla.Aceasta era o parte din planul pe care El si Tatal l-au facut inainte de creerea lumii. Golgota nu putea fi evitata. El a declarat:,, Dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului.,, Acestea sunt adevaruri fundamentale si diavolul face tot posibilul sa ne tine departe de ele.
El a murit, daca nu ar fi inviat nu stiu ce s-ar fi ales de noi.Mai "MANTUITOR" este acel om care moare sacrificat, fiindaca, la urma urmei el este si mantuitorul acelor armate de oameni agreanti(pe care nu-i poti numi mantuitori).
Iisus a fost sacrificat, dar el are o uimitoare putere in el si s-a lasat sacrificat pentru noi.
Vreau sa spun ca a fost condamnat din frica. Din frica conducatorilor bisericii pentru ca le darima sistemul religios.Aceeasi biserica care azi ii inalta osanale, aceeasi turma care, daca ar aparea altul la fel si maimarii ei il condamna, aceeasi turma va striga;-La moarte, la moarte, indiferent cum dar la moarte. A fost primul care era impotriva sistemului si oferea tuturor intilnirea cu Dumnezeu singuri, fara mijlocitori, popi, rabini, predicatori sau mai stiu eu care. A avut dreptate si cu invierea dar nu cu invierea in trup, pentru ca, iata, dupa 2 milenii inca traieste si inca asa cum a spus.
Man, tu nu intelegi de ce a murit Iisus. El cand a murit, a luat asupra Lui pacatele omenirii si a platit pentru ele. Si in plus, pe tot parcursul vietii Iisus a facut multe minuni. Pun pariu pe ce vrei tu ca nu o sa intelegi ce am scris aici decat cand va fi prea tarziu.
Dragul meu, tu nu intelegi cum sta treaba cu divinitatea. Nu intelegi ca Sfanta treime este formata din Dumnezeu-Tatal, Dumnezeu-Fiul, Dumnezeu-Duhul Sfant.(1) Dacă Hristos nu ar fi înviat din morţi, nici credincioşii nu vor fi înviaţi (1 Corinteni 15:12-15).
(2) Dacă Hristos nu ar înviat, sacrificiul Său pentru păcatele noastre nu ar fi fost suficient (1 Corinteni 15:16-19). Învierea lui Iisus a demonstrat că moartea Sa a fost acceptată de Dumnezeu ca răscumpărare sau plată pentru păcatele noastre. Dacă El ar fi murit pur şi simplu şi ar fi rămas aşa, aceasta ar fi arătat că sacrificiul Său nu ar fi fost îndeajuns. Ca rezultat, credincioşii nu ar fi fost iertaţi de păcatele lor şi astfel ar fi rămas veşnic morţi după momentul pierderii vieţii pământeşti (1 Corinteni 15:16-19) – şi nu ar exista nici un fel de viaţă veşnică (Ioan 3:16). "Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi" (1 Corinteni 15:20). Hristos a înviat dintre cei morţi şi El este primul rod în ceea ce priveşte învierea noastră.
(3) Toţi cei care cred în El vor fi înviaţi la viaţa veşnică tot astfel cum El a fost înviat (1 Corinteni 15:20-23). 1 Corinteni 15 merge mai departe şi descrie cum învierea lui Hristos demonstrează victoria Sa asupra păcatului şi cum acest lucru ne dăruieşte puterea să trăim o viaţă biruitoare în fata păcatului (1 Corinteni 15:24-34).