Pocaitii nu isi fac semnul crucii? DE CE?

Cuvântul grecesc pe care multe versiuni biblice moderne îl traduc prin „cruce" („stâlp de tortură" în NW) este staurós. În greaca clasică, acest cuvânt indică pur şi simplu un stâlp vertical. Mai târziu, el s-a folosit şi pentru a indica un stâlp de execuţie cu un braţ transversal. Un dicţionar biblic explică: „Cuvântul grecesc pentru cruce [staurós] însemna în sens propriu un stâlp vertical, sau un par, de care se putea atârna ceva sau care se putea folosi pentru a împrejmui un teren... Şi la romani, termenul crux [din care derivă la noi cuvântul cruce] pare să fi avut la origine sensul de stâlp vertical". — The Imperial Bible-Dictionary, sub îngrijirea lui P. Fairbairn (Londra, 1874), vol. I, p. 376.
Dar ce se poate spune despre instrumentul folosit la executarea Fiului lui Dumnezeu? Este demn de remarcat că, pentru a indica acel instrument, Biblia foloseşte şi termenul xýlon. Lucrarea A Greek-English Lexicon, de Liddell şi Scott, îl defineşte după cum urmează: „Lemn tăiat şi gata de a fi folosit, lemn de foc, lemn de construcţie etc. bucată de lemn, buştean, grindă,... ciomag, măciucă, stâlp pe care erau ţintuiţi criminalii. din lemn verde, copac". Lucrarea adaugă „în NT cruce" şi citează spre exemplificare Faptele 5:30 şi 10:39 (Oxford, 1968, p. 1191, 1192). Însă, în aceste versete, BC, BG, BO, BS, şi SS 1874, traduc termenul xýlon prin „lemn". (Comparaţi această redare cu Galateni 3:13 şi Deuteronomul 21:22, 23.)
J. D. Parsons spune: „În originalul grecesc, niciuna dintre numeroasele cărţi ale Noului Testament nu conţine nici măcar o singură propoziţie care să dovedească, fie şi indirect, că acel staurós folosit pentru Isus a fost deosebit de un staurós obişnuit. Cu atât mai puţin, nimic nu dovedeşte că el ar fi fost alcătuit nu dintr-o singură bucată de lemn, ci din două bucăţi îmbinate în formă de cruce. Nu este nicidecum o înşelăciune nesemnificativă faptul că învăţătorii noştri redau cuvântul staurós prin «cruce» atunci când traduc textele greceşti ale Bisericii în limba noastră maternă şi susţin această acţiune introducând în dicţionarele noastre cuvântul «cruce» drept corespondent al lui staurós, fără să explice că nu acesta era sensul principal al termenului în zilele apostolilor, ci a primit acest sens principal doar mult mai târziu, dacă l-a primit într-adevăr, şi aceasta fiindcă, în lipsa dovezilor, s-a presupus dintr-un motiv sau altul că acel staurós pe care a fost executat Isus a avut această formă". — The Non-Christian Cross (Londra, 1896), p. 23, 24; vezi şi The Companion Bible (Thetford, Anglia, 1974), apendicele nr. 162.
Aşadar, un număr mare de dovezi arată că Isus a murit pe un stâlp vertical, nu pe crucea tradiţională.
Care sunt originile istorice ale crucii?
„Aproape în toată lumea antică au fost găsite diferite obiecte care aveau ca semn distinctiv cruci de diverse forme şi care datau din perioade mult mai vechi decât era creştină. India, Siria, Persia şi Egiptul ne furnizează nenumărate exemple. Folosirea crucii ca simbol religios în timpurile precreştine şi printre popoarele necreştine poate fi considerată aproape universală şi, în majoritatea cazurilor, legată de o formă oarecare de adorare a naturii." — Encyclopædia Britannica (1946), vol. VI, p. 753.
„Forma [crucii cu două braţe] îşi are originea în Caldeea antică. În această ţară, precum şi în ţările învecinate, inclusiv în Egipt, crucea era folosită ca simbol al zeului Tamuz [având forma misticului Tau, iniţiala numelui său]. Spre mijlocul secolului al III-lea A.D., bisericile fie se îndepărtaseră de unele învăţături ale credinţei creştine, fie le falsificaseră. Pentru a mări prestigiul sistemului ecleziastic apostat, păgânii erau primiţi în biserici fără să fie regeneraţi prin credinţă şi li se permitea să-şi păstreze, în mare parte, semnele şi simbolurile păgâne. Astfel, Tau sau T, în forma cea mai frecventă cu bara transversală lăsată mai jos, a fost adoptat ca simbol al crucii lui Cristos." — An Expository Dictionary of New Testament Words, de W. E. Vine (Londra, 1962), p. 256.
„Este straniu, totuşi adevărat, că, cu mult înainte de naşterea lui Cristos şi de atunci încoace, crucea era folosită ca simbol sacru în ţări în care nu ajunseseră învăţăturile Bisericii. Grecii, care i se închinau lui Bachus, tirienii, care i se închinau lui Tamuz, caldeenii, care i se închinau lui Bel, şi scandinavii, care i se închinau lui Odin, toţi au folosit un obiect cruciform în închinarea adusă acestora." — The Cross in Ritual, Architecture, and Art, de G. S. Tyack (Londra, 1900), p. 1.
„«Crux Ansata» [crucea cu ansă sau cu mâner în partea superioară] era purtată în mână de preoţii şi regii-pontifi egipteni ca simbol al autorităţii lor de preoţi ai zeului Soare, fiind denumită «Semnul vieţii»." — The Worship of the Dead, de J. Garnier, (Londra, 1904), p. 226.
„Diferite reprezentări de cruci se găsesc pretutindeni pe monumentele şi mormintele egiptenilor, fiind considerate de mulţi specialişti simboluri fie ale falusului [o reprezentare a organului sexual masculin], fie ale coitului. În mormintele egiptene, crux ansata se află alături de falus." — A Short History of Sex-Worship, de H. Cutner (Londra, 1940), p. 16, 17; vezi şi The Non-Christian Cross, p. 183.
„Aceste cruci erau folosite ca simboluri ale zeului babilonian Soare, [Vezi cartea], şi au apărut pentru prima oară pe o monedă a lui Iulius Caesar (100–44 î.e.n.), apoi pe o monedă bătută de moştenitorul lui Caesar, Augustus, în 20 î.e.n. Pe monedele lui Constantin, simbolul cel mai frecvent este [Vezi cartea]. Totuşi, acelaşi simbol este adesea folosit fără cercul din jurul lui şi cu patru braţe egale, care se întretaie în unghi drept: Acesta era simbolul venerat în special ca «disc solar». Trebuie să amintim că împăratul Constantin era un închinător la zeul Soare şi că nu a aderat la «Biserică» decât la un sfert de secol după ce, conform legendei, văzuse o astfel de cruce pe cer." — The Companion Bible, apendicele nr. 162; vezi şi The Non-Christian Cross, p. 133–141.
Este scripturală venerarea crucii?
1 Cor. 10:14: „Iubiţii mei fraţi, fugiţi de idolatrie!" (Un idol este un chip sau un simbol căruia i se acordă o devoţiune, o veneraţie sau o închinare deosebită.)
Ex. 20:4, 5, BC: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti". (Observaţi că Dumnezeu i-a interzis poporului său chiar şi să-şi facă un chip în faţa căruia să se închine.)
Este interesant ce spune o enciclopedie catolică: „Reprezentarea morţii de jertfă a lui Cristos pe Golgota nu apare în arta simbolică din primele secole creştine. Influenţaţi de interdicţia din Vechiul Testament de a nu-şi face chipuri cioplite, primii creştini erau împotriva reprezentării instrumentului Patimilor Domnului". — New Catholic Encyclopedia (1967), vol. IV, p. 486.
Referitor la creştinii din secolul întâi, o lucrare spune: „Nu era folosit crucifixul şi nici vreo reprezentare materială a crucii". — History of The Christian Church, de J. F. Hurst (New York, 1897), vol. I, p. 366.

Sunt mai tari decat tine.

Sunt ceva mai avansati.

Deoarece spiritualitatea si credinta nu consta intr-un semn facut cu mana. Asa si un betiv poate sa faca semnul crucii cand trece pe langa o biserica cand se intoarce de la carciuma si sa se considere credincios.

Adevarata semnificatie a sacrificiului lui Hristos pentru noi trebuie sa o avem in inima noastra.

Ca asa au fost indoctrinati de mici sa nu isi faca in scimb ortodoxi au fost sa isi faca, e un subiect delicat

Dar, cine a hotarăt cum sa se facasemnul crucii, semnificatia si scopul. Apostolii amintesc in scrierile sfinte ca si-au facut semnul crucii? Biblia consemneaza acest lucru undeva? Doar Biblia este credibila nu traditii si obiceiuri care nu au legatura cu ea. Dumnezeu spune prin profetul Isaia că urăște astfel de lucruri. (Isaia 1:1_18; Isaia 42:8).Tu argumentează biblic ceea ce susții.

De asa